Publicat: 29 Aprilie, 2013 - 13:26
Share

Primarul din Râmnicu Vâlcea, Emilian Frâncu a fost reţinut de procurori pentru 29 de zile. El a fost surprins negociind o mită de 10% dintr-un contract cu primăria pe care a încasat-o sub formă de contract de publicitate la o televiziune locală care îi aparţinea.

Municipiul în care agonizează OLTCHIM-ul are, de acum, o tradiţie în acest sens. În 2006, fostul primar Mircia Gutău fusese denunţat de un antreprenor căruia îi ceruse 50.000 euro pentru un certificat de urbanism. A fost condamnat în 2010 şi a ieşit mai devreme pentru bună purtare.
Mita la primărie nu este însă apanajul municipiului de pe Olt. Urmaşul lui Boc la primăria de Cluj-Napoca, Sorin Apostu este în continuare judecat pentru că lua mită de la tot ce mişca prin municipiu – inclusiv de la vânzătorii de pepeni din Dăbulenii lui Geoană. Primarul din Baia Mare, Cristian Anghel, a fost şi el judecat pentru acelaşi gen de culpă, ca şi Ovidiu Hada, de la Deva, ca să nu mai vorbim de plevuşca primăriilor comunale, avându-l ca lider pe primarul din Agigea…

Chestiunea poate fi privită din două perspective. Prima: cât de eficientă este procuratura, respectiv DNA, pentru că imediat ce apare un caz din acesta, este imediat prelucrat şi trimis spre sancţionare în Justiţie. Şi a doua: fenomenul este, practic, generalizat şi din când în când mai pică câte un fraier, care ignoră sau bagatelizează pericolul (Apostu, deşi ştia că e urmărit, îşi continua colectarea şpăgilor pe la adrese secrete, noaptea!) Cam care ar fi procentul de aleşi locali corupţi, predispuşi să cuantifice în lei sau euro fiecare semnătură din vârful pixului propriu? Greu de spus, pentru că la cunoştinţa publicului nu ajung decât acele cazuri în care între mituitor şi mituit apar unele divergenţe, care-l fac pe primul să sesizeze organele competente. Acolo însă unde înţelegerea merge strună, lucrurile trec neobservate.

V-aţi întrebat vreodată câte proiecte, decizii sau lucrări a căror prezenţă în peisaj vă contrariază, pentru că nu prea au rost şi logică, sunt rodul unor astfel de înţelegeri “pe sub masă?” Şi cu cât îşi îmbunătăţeşte edilul şef nivelul de trai după fiecare aprobare dată? Părerea mea este că flagelul este generalizat şi că primarii cinstiţi şi corecţi sunt o realitate atâta timp cât nu sunt prinşi cu mâţa în sac. Şi că un astfel de climat este generat, în primul rând, de inconsistenţa reglementărilor legale şi de incapacitatea celor mandataţi să le urmărească aplicarea.

Văcăroriu a aruncat recent o piatră în balta politicii pe care nimeni nu s-a grăbit să o scoată: 80% din “afacerile” primăriilor sunt ilegale. Şi nimeni nu prea plăteşte pentru asta. Un sistem de control mai riguros şi nişte limite clare ale atribuţiilor i-ar mai feri de tentaţii pe cei slabi de înger şi le-ar proteja libertatea celor curajoşi. Până atunci marca “primar-mită” va rămâne una pe deplin justificată. 

Topic: 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

William Branza si Ziua Cutitelor Lungi…

Punctul pe Y / luni 07 iunie 2010 Nr: 3051

William Branza si Ziua Cutitelor Lungi…

Intre solemnitatea exotica a prenumelui - William - si neaosismului onomastic - Branza - al distinsului personaj politic cu acelasi nume exista o potrivire prin care intamplarea a egalat geniul lui Caragiale.

Dl Branza este emblematic pentru etapa actuala si se inscrie intr-o veritabila traditie de gen - din care mai fac parte Musca, Fluture, Placinta, Vacaroiu - legitimata de aceeasi extractie care cu vreo jumatate de veac in urma garanta „originea sanatoasa”. Dl deputat de diaspora Branza este un stalp al puterii actuale. Nu doar prin faptul, pe care nu pierde nici un prilej ca sa-l aminteasca, de a fi cel care l-a facut, practic, presedinte pe Traian Basescu, prin voturile achizitionate printr-o costisitoare campanie spaniola, ci si prin influenta crescanda pe care o are in interiorul unui partid in care competitia este tot mai acerba.

Spirit pragmatic, dl Branza n-a ezitat nici un moment in a solicita rasplata jertfei patriotice. Si anume, restituirea, sub forma de contracte comerciale cu statul, a sumelor si a efortului investite in companie. A obtinut deja ceva, intre acestea cel mai celebru fiind contractul de starpire a sobolanilor de la Metrou (nu este nici o figura de stil!) pentru care firma de care este legat prin fire necunoscute muritorilor de rand incaseaza milioane. De euro. Dl Branza este insa unul dintre nemultumitii actualei etape. Fata de ce vede el ca incaseaza altii, cu merite incontestabil mai mici, portia sa pare insignifianta. Si atunci se zbate. Unde nu merge cu vorba buna, baga vorbe rele la urechile conducerii. Unde nu merge nici asa, ataca direct. Deja vrea doi-trei ministri poarta pe funduri amprenta dentara a dlui Branza. Actiunea sa se inscrie intr-un context mai larg, cel al competitiei populare declansate in PDL odata cu inrautatirea situatiei economice care face sa se poata fura mai greu si furtul sa se vada mai usor. Multi - intre care si personajul nostru - considera ca dl Boc s-a copt si, prin urmare, pomul partidului trebuie scuturat. Cine e in stare sa se tina bine, poate lua locul spre varf. Cine nu, nu. Dl Branza nu tinteste chiar varful - realizeaza ca cu numele sonor pe care-l poarta n-ar putea face mare scofala - dar are si el oamenii lui pe care e dispus sa-i impinga cu toata forta pe care i-o dau caloriile proprii. Iar in calea acestor oameni se afla altii, care trebuie inlaturati mai mult sau mai putin politicos, dar cu siguranta ferm.

In PDL <personname productid='se apropie ziua cutitelor' w:st='on' /><personname productid='se apropie ziua' w:st='on' />se apropie ziua</personname /> cutitelor</personname /> lungi. Din departare se aude deja zgomotul pe care-l face tocitoarea ce da ascutime instrumentului politic de baza. Iar dl Branza sta la coada cu panoplia din dotare …

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3241.phtml