Publicat: 5 Martie, 2012 - 13:10
Share

Lacrima prelinsă pe obrazul lui Putin a avut darul să-i deruteze pe mulţi dintre cei care-l credeau pe ţar un soi de om de piatră, lipsit de sentimente. Lacrima asta nu dovedeşte altceva decât că fostul şi noul preşedinte al Rusiei este şi el om, făcut din acelaşi aluat cu cei care l-au ales sau l-au respins, deşi nu poate induce nici un moment ideea unei emoţii. Pentru că Putin n-a avut emoţii. A mers la sigur. Candidatura sa n-a fost altceva decât o formalitate. Şi nu pentru că alegerile ar fi fost fraudate. O fraudă se măsoară, eventual, cu vreo 500.000 de voturi care vin pe ultimii metri, nu se ştie de unde. La peste 60 de procente problema se închide de la sine.

Moscova – ca şi Rusia – nu crede în lacrimi. Crede în forţă. Cred în condiţia de superputere a unei naţiuni pe care “meandrele concretului” au supus-o unor umilinţe de neşters.

Putin reprezintă, pentru marea majoritate a ruşilor, omul providenţial care i-a readus în competiţia globală. El nu este doar un conducător vremelnic, ci un simbol al tăriei de caracter şi al autorităţii. Cine va continua să judece lucrurile prin prisma regulilor democraţiei occidentale nu face altceva decât să dovedească faptul că nu înţelege ce se întâmplă pe subcontinentul rus. Un sistem de genul celui angloamerican nu este încă posibil într-o Rusie, după cum nu este posibil într-o Chină sau chiar într-un Irak. Sunt zone vaste în care istoria a avut un alt fel de evoluţie, în condiţii cât se poate de diferite. Desigur, într-un viitor pe care nu-l putem încă evalua statistic, lucrurile vor merge spre acest model, însă sărirea etapelor poate avea consecinţe globale dezastruoase.

Nimeni nu poate însă nega faptul că un astfel de proces este în derulare inclusiv în Rusia. Saltul uriaş făcut de la dictatura de tip comunist la demonstraţiile de tranziţie este unul remarcabil. Deja, fenomene de genul puciului din 1991 sunt greu de conceput, iar reîntoarcerea la formule de tip comunist de neimaginat. Rusia s-a instalat ferm în tranşeele capitalismului, prin oligarhii săi, e drept, mai mult decât prin asumarea unei ideologii, şi nu prea mai are cale de întors. Nostalgia unora dintre componentele comunismului va dăinui, cu siguranţă, cel puţin atâta timp cât noul sistem nu va reuşi să aducă compensaţiile necesare. Dar Rusia merge înainte, chiar dacă – după opinia unora - o prea lungă perioadă cu acelaşi om în fruntea sa. O remarcabilă schimbare s-a produs chiar în mentalitatea de lider a lui Putin, care a ajuns să accepte şi să-şi asume opoziţia şi contestarea. Protestele din acest an ar fi fost de neconceput cu patru sau cinci ani în urmă. Ele s-au produs însă, şi au arătat că există o relativă - măcar – posibilitate de exprimare a altui tip de receptare a mesajelor puterii. În fazele sale avansate, democraţia se bazează pe un relativ echilibru între putere şi opoziţie, balanţa fiind înclinată, deobicei, de procente nespectaculoase. Rusia n-a ajuns încă în această fază şi probabil că ea este de evaluat abia spre finele actualului mandat sau a celui viitor al lui Putin. Până atunci Rusia va continua să funcţioneze după principiul majorităţii tăcute, victorioasă în faţa minorităţii active.

Ce reprezintă pentru noi, românii, victoria lui Putin? Atâta timp cât liderii noştri se vor cantona în păguboasa poziţie adoptată în aceşti ultimi ani – nimic bun. Vom continua să fim ignoraţi sau sancţionaţi, cum se întâmplă în “conflictele” dintre o mare putere şi o mică putere. Probabil că este momentul unei schimbări radicale de atitudine, care să-l convingă pe Putin că dorim cu adevărat să schimbăm ceva…      

Topic: 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Show-ul mediatic al catastrofelor naturale

Punctul pe Y / mari 13 iulie 2010 Nr: 3078

Show-ul mediatic al catastrofelor naturale

De mai bine de 15 ani Romania face fata unor fenomene meteorologice nemaintalnite - cu frecventa si forta actuala - in trecutul hidrometeorologic al tarii. Practic, cea mai mare catastrofa de acest gen s-a inregistrat in 1970, cand tara s-a aflat, practic, sub ape, iar nivelul pierderilor nu a putut fi estimat. Acest precedent a declansat o ampla campanie de lucrari de hidroamelioratii si indiguiri care a durat, practic, pana in 1990, cand au aparut cu totul alte prioritati. De atunci, aproape fiecare guvern a avut parte de socul si spectacolul mediatic al inundatiilor provocate fie de dezghetul rapid, fie de ploile napraznice, fie de acumularile necontrolate din amontele intregii retele hidrografice.

De fiecare data administratiile locale si cea centrala au fost luate prin surprindere, asezarile care au proliferat prin lunci sau pe traseele suvoaielor montane au fost luate de ape si mii de oameni au ramas fara agoniseala de-o viata - in cazul in care au avut norocul sa se salveze in ultimul moment. De fiecare data am asistat la spectacolul populist al vizitelor de lucru ale politicienilor, ale dialogurilor lor cu sinistratii, ale curentelor de compasiune concretizate in teledonuri la care vedetele si-au expus caritatea, ale promisiunilor ferme ca pana la venirea iernii sinistratii vor avea un acoperis deasupra capului prin mobilizarea unor rezerve bugetare. In acesti ani o gramada de localitati au trecut de mai multe ori prin acest calvar, mii de case au fost reconstruite de cateva ori, in timp ce altele, retrase din calea apelor au ramas nelocuite fiind vandalizate de insisi sinistratii care asteptau deobicei la carciuma, cu apa pana la genunchi, sosirea si impartirea ajutoarelor. Si, tot deobicei, lucrarile de indiguire promise ori se faceau de mantuiala (din banii ramasi dupa ce se fura din greu nici nu se putea face altceva), ori nu se mai faceau deloc, caci apareau alte prioritati.

Daca cineva cu har la matematica ar face si o socoteala cat au costat ajutoarele, reconstruirile, lucrarile facute in graba, provizorii sau cele de mantuiala, cred ca ar ajunge la un rezultat inspaimantator, prin dimensiunea colosala a valorii lipsei de coerenta si de logica. De 20 de ani nu exista nici un plan de „lupta” cu intemperiile, fiecare guvern vine si pleaca dupa ce mai toaca niste bani pe show-uri mediatice si acuza greaua mostenire de la precedenti. Daca aceste inundatii au, totusi vreun merit, acela este ca pentru o perioada, in care atentia generala se concentreaza asupra sinistratilor si a salvarii lor, lumea mai uita de incompetenta manageriala a guvernantilor si de jaful organizat asupra banului public. Pana intervine o noua catastrofa naturala, sa acopere catastrofa umana care domneste nederanjata intr-o Romanie parca blestemata si de natura ...

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3268.phtml