Publicat: 5 Martie, 2012 - 13:10

Lacrima prelinsă pe obrazul lui Putin a avut darul să-i deruteze pe mulţi dintre cei care-l credeau pe ţar un soi de om de piatră, lipsit de sentimente. Lacrima asta nu dovedeşte altceva decât că fostul şi noul preşedinte al Rusiei este şi el om, făcut din acelaşi aluat cu cei care l-au ales sau l-au respins, deşi nu poate induce nici un moment ideea unei emoţii. Pentru că Putin n-a avut emoţii. A mers la sigur. Candidatura sa n-a fost altceva decât o formalitate. Şi nu pentru că alegerile ar fi fost fraudate. O fraudă se măsoară, eventual, cu vreo 500.000 de voturi care vin pe ultimii metri, nu se ştie de unde. La peste 60 de procente problema se închide de la sine.

Moscova – ca şi Rusia – nu crede în lacrimi. Crede în forţă. Cred în condiţia de superputere a unei naţiuni pe care “meandrele concretului” au supus-o unor umilinţe de neşters.

Putin reprezintă, pentru marea majoritate a ruşilor, omul providenţial care i-a readus în competiţia globală. El nu este doar un conducător vremelnic, ci un simbol al tăriei de caracter şi al autorităţii. Cine va continua să judece lucrurile prin prisma regulilor democraţiei occidentale nu face altceva decât să dovedească faptul că nu înţelege ce se întâmplă pe subcontinentul rus. Un sistem de genul celui angloamerican nu este încă posibil într-o Rusie, după cum nu este posibil într-o Chină sau chiar într-un Irak. Sunt zone vaste în care istoria a avut un alt fel de evoluţie, în condiţii cât se poate de diferite. Desigur, într-un viitor pe care nu-l putem încă evalua statistic, lucrurile vor merge spre acest model, însă sărirea etapelor poate avea consecinţe globale dezastruoase.

Nimeni nu poate însă nega faptul că un astfel de proces este în derulare inclusiv în Rusia. Saltul uriaş făcut de la dictatura de tip comunist la demonstraţiile de tranziţie este unul remarcabil. Deja, fenomene de genul puciului din 1991 sunt greu de conceput, iar reîntoarcerea la formule de tip comunist de neimaginat. Rusia s-a instalat ferm în tranşeele capitalismului, prin oligarhii săi, e drept, mai mult decât prin asumarea unei ideologii, şi nu prea mai are cale de întors. Nostalgia unora dintre componentele comunismului va dăinui, cu siguranţă, cel puţin atâta timp cât noul sistem nu va reuşi să aducă compensaţiile necesare. Dar Rusia merge înainte, chiar dacă – după opinia unora - o prea lungă perioadă cu acelaşi om în fruntea sa. O remarcabilă schimbare s-a produs chiar în mentalitatea de lider a lui Putin, care a ajuns să accepte şi să-şi asume opoziţia şi contestarea. Protestele din acest an ar fi fost de neconceput cu patru sau cinci ani în urmă. Ele s-au produs însă, şi au arătat că există o relativă - măcar – posibilitate de exprimare a altui tip de receptare a mesajelor puterii. În fazele sale avansate, democraţia se bazează pe un relativ echilibru între putere şi opoziţie, balanţa fiind înclinată, deobicei, de procente nespectaculoase. Rusia n-a ajuns încă în această fază şi probabil că ea este de evaluat abia spre finele actualului mandat sau a celui viitor al lui Putin. Până atunci Rusia va continua să funcţioneze după principiul majorităţii tăcute, victorioasă în faţa minorităţii active.

Ce reprezintă pentru noi, românii, victoria lui Putin? Atâta timp cât liderii noştri se vor cantona în păguboasa poziţie adoptată în aceşti ultimi ani – nimic bun. Vom continua să fim ignoraţi sau sancţionaţi, cum se întâmplă în “conflictele” dintre o mare putere şi o mică putere. Probabil că este momentul unei schimbări radicale de atitudine, care să-l convingă pe Putin că dorim cu adevărat să schimbăm ceva…      

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Sistemul lor a functionat mai bine!

Punctul pe Y / smbt 12 decembrie 2009 Nr: 2930

Sistemul "lor" a functionat mai bine!

Faptul ca PSD a contestat rezultatul alegerilor ramane un simplu exercitiu de imagine, atata timp cat sansa de a schimba rezultatul este practic nula.

Acuzatia de frauda este reala, dar nu poate fi dovedita pe palierul pe care o reclama perdantii. Nereguli electorale s-au inregistrat sistematic, la fiecare scrutin. La unul de calibrul si specificul celui prezidential, ele nu pot avea impactul necesar inclinarii balantei. Ceea ce reclama PSD-ul tine de o modalitate aparte, si cand Ponta a spus ca „la ei sistemul a functionat mai bine”, gura pacatosului adevar graia.

Rezultatul extrem de strans al alegerilor ar fi generat, cu siguranta, acelasi tip de reactie din partea PDL-ului daca ar fi castigat Geoana. Exista insa cateva motive reale de suspiciune, pe care buna credinta nu le poate indeparta cu usurinta.

Este, in primul rand, extrem de suspecta, linistea cu care Traian Basescu a intampinat anuntul exit-poll-ului. Pentru cei care-l cunosc ar fi trebuit sa-i nelinisteasca aparenta sa resemnare, dar mai ales indemnul adresat sustinatorilor sai de a astepta in liniste, acasa, rezultatul numaratorii. Era limpede ca Basescu stia ceva ce nu stiau ai lui Geoana. Daca ar fi avut cea mai mica indoiala ca iese castigator, ar fi inflamat pe loc opinia fanilor si de la Modrogan s-ar fi indreptat glont spre Piata Universitatii, pentru a preintampina acceptul unui eventual esec. Presedintele a declarat insa ca inca de la ora 19.00 stia rezultatul si nu poti sa nu te intrebi de unde si cum? La ora 19.00 nici unul dintre institutele de sondaj nu-si centralizase datele si - mai mult - fenomenul avansului sau nu incepuse sa se manifeste. Ba chiar, la ora aceea nu se cunostea cum a votat sau cum va vota diaspora - doar daca nu s-ar fi primit asigurari prealabile in acest sens. Precedentul europarlamentarelor ne ofera insa un indiciu despre modalitatea in care se putea obtine avansul necesar cu un numar de voturi sigur, la fiecare sectie de vot, asa cum se procedase in cazul EBA.

Intr-un fel, PSD-ul si-a facut-o cu mana proprie, inca de pe cand il avea pe Nica la carma Internelor. Acesta este cel care a inmultit sectiile speciale, plasandu-le in aproape orice localitate, in ideea folosirii lor in interes propriu. Or asa se explica si eliminarea sa din Guvern - Basescu nu putea risca sa fie altcineva la pupitrul sectiilor speciale, decat un om de-al sau.

In fine, un alt motiv de nedumerire il constituie faptul ca trei din patru institute de sondare au dat, practic, aceeasi estimare, toti lucrand cu aceleasi modele si pe aceeasi realitate statistica. Faptul ca s-au inselat cu totii conduce la ideea ca ceva a intervenit pentru modificarea modelului, ceva ce nu putea fi prevazut.

Dar, repet, atata timp cat nu se poate demonstra nimic (cu atat mai putin procedeul pe care tu insuti l-ai avut in vedere pentru a frauda) contestarea ramane un accent de retorica politica.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3119.phtml