Publicat: 8 Martie, 2012 - 13:00

Sincer să fiu, încep să cred că dl Igaş n-a fost un ministru chiar atât de slab cum păruse!  O fi dânsul cam corijent la limba română, şi-o fi făcut studiile cam prea târziu şi nu-l dă afară din casă iuţeala gândirii, dar cred că n-ar fi capotat atât de lamentabil cum a făcut-o succesorul său, la prima criză serioasă din instituţie.

Dealtfel, dl Berca n-a dat nici un semn până acum că în afara unui ton hotărât al vocii ar mai dispune şi de alte instrumente care să-l facă apt pentru funcţia în care a fost numit. N-a strălucit nici în timpul crizei zăpezii, iar în cea a pistolarului de la Perla s-a dovedit de-a dreptul penibil prin incapacitatea de a lua o decizie rezonabilă.

În poliţie este o tradiţie care spune că pentru orice gafă – cu impact – a unui personaj din subordine, şeful plăteşte cu capul! A păţit-o, acum câţiva ani, şeful poliţiei rutiere, Dumitru Jianu, un excelent profesionist, care a fost schimbat când fumul de la câmpul incendiat pe A2 a produs un carambolaj major.

De data asta, cel care a trebuit să plătească a fost şeful Poliţiei Capitalei. Că ăsta n-avea cum să ştie că nişte subalterni tembeli i-au dat lui Vlădan permis de port-armă fără să aibă actele necesare, e aproape de la sine înţeles. Marea bâlbâială ministerială a început însă odată cu numirea unui înlocuitor. Au fost nu mai puţin de trei, în două ore – veritabil record mondial. Iar soluţia finală a fost cea mai proastă: interimarul este un fost şef, dat afară şi înlocuit cu cel demis acum! Desigur, nu mă aşteptam ca dl Berca să-i cunoască personal pe înlocuitori. Este însă inadmisibil  ca consilierii săi de specialitate să-l pună într-o astfel de situaţie, şi cred că ăştia erau primii care trebuiau daţi afară.

De pe urma analfabetului-patriot local Igaş, MAI-ul s-a pricopsit cu o droaie de neaveniţi, foşti şefi de post sau poliţişti de frontieră, cu care şi-a petrecut tinereţile fostul ministru, aduşi la Bucureşti şi puşi în funcţii printre care nu aveau nici calificare şi nici calităţi. Este, dealtfel, reţeta după care s-a acţionat la mai toate nivelele în poliţie şi care face ca astăzi instituţia să apară ca una deprofesionalizată şi profund marcată de corupţie. Este moştenirea otrăvită pe care i-au lăsat-o dlui Berca nu doar Igaş, ci toţi miniştrii care s-au perindat pe la conducerea MAI-ului în ultimii ani.  

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Jurnalul lui Vantu

Punctul pe Y / duminic 06 decembrie 2009 Nr: 2923

Jurnalul lui Vantu

Reporterii nostri de investigatii au reusit sa puna mana, prin mijloace specifice, pe un document care va dinamita clasa politica romaneasca. Va oferim in premiera cateva secvente din „Jurnalul lui S. O. V.”, care va aparea integral, in scurt timp, pe piata, urmand sa fie vandut impreuna cu o prestigioasa publicatie cotidiana.

25 Septembrie 1992. „Atmosfera linistita aici, la Roman. Se pare ca Iliescu nu va avea probleme in fata lui Emil Constantinescu. As fi incercat sa-l ajut pe „tap”, dar nu se poate ajunge la el din cauza papagalilor de la Alianta Civica. Le-am oferit o sponsorizare, dar au refuzat-o. Ca era prea mica. Pai ce sa fac: am bagat toti banii din „turcisme” in cupoane. Daca lucrurile merg cum cred eu, voi da lovitura. Sunt sigur insa ca peste patru ani voi discuta altfel cu toata liota asta de politicieni…”

15 Noiembrie 1996. „Bucuresti, Hotel Dorobanti. L-am invitat pe Emil la un whisky. A venit, desi parea un pic incurcat.”Stiu ca esti prieten cu Iliescu” - mi-a zis el la inceput. „Sunt prieten cu toti oamenii de valoare”, i-am replicat eu. „Mai ales cu cei despre care cred eu ca pot constitui viitorul Romaniei. Si mai ales daca sunt de dreapta. Apropo: ce-ati zice de un partid de dreapta, ceva de genul „Unirea Fortelor Democratice?” N-a zis nimic. Cert este ca dupa vreo ora era complet detensoinat. Se linistise si nu mai era chiar asa de ingrijorat de confruntarea pe care urma sa o aiba cu Iliescu. Mi-a zis chiar ca l-a invatat Caramitru un truc, ceva cu ochelarii, cu care o sa-l dea gata pe cominternist. La plecare, i-am dat baietii mei sa-l conduca prin iesirea din spate. Nu de alta, dar sa nu-l vada oamenii lui Magureanu. Chiar daca se face si acesta ca joaca cu „schimbarea”…”

6 Decembrie 2000. „L-am invitat pe Tribun la mine, pe Splai, ca sa stam de vorba. I-am spus ca mi-a lasat Mos Nicolae ceva pentru el. „Care Nicolae? Vacaroiu?” - a ricanat el (de unde o fi aflat el ce am de gand?). „Daca e vorba de voturile pe care au astia de gand sa mi le fure, vin!” A venit. N-a baut nimic. A transpirat tot timpul. Era agitat. „Ii duc pe toti pe stadioane si ii impusc!”- a zis el intr-un tarziu. Lasa nea’ Vadime, i-am zis: ai un pic de rabdare sa-mi iasa chestia cu CEC-ul si n-o sa mai ai probleme cat vei trai”. A fost cam sceptic, dar a pleca de la mine mai increzator. De cand e el n-a mai avut fondurile de propaganda electorala de anul acesta!”

6 Decembrie 2004. „Asta-noapte, in parcare la Tancabesti, m-am intalnit cu Traian. Era agitat rau de tot. Era convins ca e urmarit non-stop de zbirii lui Nastase. A venit si Gusa cu el (nu stiu de ce, dar baiatul acesta mi se pare de viitor. Cred ca are o influenta buna asupra lui). Mi-au explicat schema pe care vor sa o aplice: cu o zi inainte de turul 2 vor da alarma: se fura cu softul! ilalti or sa intre in panica si atunci baietii lor or sa pluseze la „speciale”. I-am spus: „Traiane, sa stii ca am avut intotdeauna incredere in tine. Conteaza pe sprijinul meu moral neconditionat. Nu prea am eu acum mijloace, dar te asigur ca peste 5 ani vei fi purtat pe brate de mass-media!”. Parea cam sceptic: „Mai lasa-ma cu gaozarii astia! Stiu eu ce le poate pielea”. A plecat uitandu-se in toate partile, cum face el, „picior peste picior”. Mi-e teama ca i-o trage Nastase, totusi…”

3 Decembrie 2009. „Eram cam abatut astazi. Tocmai am aflat o veste care m-a intristat: bietul Nicu Popa a fost gabjit pe undeva prin Indonezia. Si i-am spus sa stea cuminte in Suedia, ca acolo nu i se poate intampla nimic. Nu m-a ascultat. Imi pare rau pentru el. Imi era prieten. A sunat Geoana. A simtit din voce ca ceva nu e in regula. „Chiar daca e cam tarziu, trec pe la tine sa bem un pahar”, mi-a zis. Si a aparut. Baietii mei mi-au spus ca au vazut in sistemul de supraveghere o masina suspecta oprita la liziera padurii. Sigur sunt ai lui Traian. Am spus bancuri, l-am incurajat pentru maine seara (ataca-l la maniere, i-am recomandat) si a plecat. M-am simtit, la randul meu, mai inviorat…

Caietul acesta s-a cam apropiat de sfarsit. Ar trebui sa-l pun bine pe undeva, ca prea misuna multi pe aici, prin casa…”

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3112.phtml