Publicat: 10 Martie, 2014 - 11:20
Share

Desfacerea Uniunii Social-Liberale de către Antonescu a creat o problemă pentru care social-democraţii nu erau pregătiţi. De mai bine de doi ani, soarta prezidenţialelor părea pecetluită: candidatul USL, stabilit în persoana preşedintelui liberal, era Antonescu şi nimeni nu punea la îndoială succesul său, în condiţiile în care avea susţinerea alianţei.

Iată însă că lucrurile au basculat de o manieră neaşteptată. Cu toate certurile şi neînţelegerile intervenite în special în ultima jumătate de an, nimeni nu se îndoia de trăinicia acordului. Ponta era cât se poate de mulţumit de misia sa executivă, în timp ce Antonescu părea că stă într-un stand by care-l satisfăcea şi pe el şi partidul, în care liderii tradiţionali sperau să-şi recapete rolurile şi influenţa după transferul acestuia la Cotroceni. Sentimentul că partida este practic jucată era întărit şi de convingerea preşedintelui Băsescu că cei doi sunt „condamnaţi” să rămână împreună până la finalul mandatului său.

Pe baza acestor convingeri, nici stânga şi nici dreapta n-au consumat idei pentru identificarea unui potenţial contra candidat cu şanse. Frământată de orgolii personale, opoziţia de dreapta s-a consolat cu ideea că scrutinul prezidenţial la care vor participa reprezentanţi abonaţi la calitatea de outsideri va avea doar rolul de a stabili o ierarhie din care să rezulte cine are un cuvânt mai greu de spus: Predoiu, Ungureanu sau cine va fi fost să fie reprezentantul partidului prezidenţial.

În PSD, competiţia a fost anulată de lipsa de miză. Comentatorii şi observatorii au aruncat, totuşi, pe piaţă, câteva nume de „independenţi” ale căror şanse apăreau doar în momentul în care ar fi fost susţinuţi de entităţi politice semnificative: Isărescu, Oprescu...

Primul, însă, ţine prea mult la liniştea şi tihna personală ca să fie dispus să se arunce într-o competiţie de pe urma căreia n-ar avea decât de suportat daune morale, iar al doilea pare a-şi fi epuizat capitalul de popularitate în exerciţiul erodant al funcţiei de primar general.

Dizolvarea prin consens a USL a relansat însă competiţia pentru succesiunea lui Băsescu. Ponta a admis că se fac presiuni interne asupra sa ca să candideze, bazate pe sondajele care-l indică a avea cele mai multe şanse. Recunoaşte, în acelaşi timp, că în competiţie ar putea intra şi Mircea Geoană, cu avantajul de a aparţine formaţiunii majoritare. Înclin să cred că aceasta va deveni varianta de lucru, chiar dacă lui Geoană i se arată pisica Tăriceanu. Fostul preşedinte liberal ar putea candida însă doar ca independent, susţinut de USD şi nu din toată inima. Candidatura oficială va trebui însă să fie tranşată după europarlamentare, când se va declanşa, practic, campania şi când calculele vor indica mai exact cine dintre fostul şi actualul şef al PSD-ului este mai potrivit pentru a fi aruncat în luptă.   

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Conspiratia internationala a mogulilor

Punctul pe Y / vineri 16 iulie 2010 Nr: 3081

Conspiratia internationala a mogulilor

Vantu e prin Creta, Patriciu se pregateste, probabil, sa vaneze elefanti prin Kenya, iar Voiculescu isi petrece timpul liber la Corbeanca. E clar ca mogulii „interni” au lasat-o mai moale, de cand i-a deconspirat CSAT-ul.

Asta nu inseamna insa ca au renuntat la manevrele lor destabilizatoare. Ba, ceea ce este mai grav, au predat stafeta „agentiilor” straine, presei manipulate de mogulii internationali. Se stie ca la nivel global exista acorduri si intelegeri de impartire a pietelor. De pilda, un Rupert Murdoch ii spune lui Patriciu: Dinule, eu nu ma bag pe piata ta, cu „Independent”-ul, nici la Vaslui, nici la Galati, dar nici tu nu te bagi cu „Adevarul de seara” la Londra si la Manchester. Dar cand avem interese comune, trebuie sa cooperam!

Or, iata ca s-a ivit momentul: mogulii au pus un premiu pe capul presedintelui roman, conducatorul CSAT! Vor sa-l dea jos si in locul sau sa aduca un politician obedient, care sa le faca jocurile si sa le dea pe gratis Posta Romana si Centrala Sarii. Si atunci au actionat.
Altfel nu se exprima aparitia concertata in publicatii si pe canale importante din Franta, Germania si Anglia (apropo: mai functioneaza oare axa Washington-Londra-Bucuresti?) a unor articole cu caracter denigrator la adresa sefului statului si a unora dintre cei mai destoinici ministri ai sai, cu caracter vadit dusmanos si destabilizator. Cum altfel decat un atac la adresa ministrului Dezvoltarii ar putea fi interpretat modul in care un gest de profunda caritate, ca cel al Elenei Udrea - de a imparti incaltaminte (cu toc) sinistratilor este persiflat de o publicatie franceza? Sau publicatia germana care, referindu-se la discutiile purtate de presedinte, in cadrul vizitelor de lucru, cu oamenii muncii ramasi fara obiectul acesteia, le compara cu actiunea unui taur furios intr-un magazin de portelanuri? Ori faptul ca eforturile aproape disperate ale eroicului premier Boc, de a salva tara de la colaps prin cele mai bune masuri posibile, este catalogata de aceeasi parte a presei drept „incompetenta, daca nu chiar reavointa”?

Daca astfel de lucruri ar fi aparut in presa romana, ele ar fi fost susceptibile de a fi catalogate - pe drept - ca atacuri la adresa sigurantei nationale. Iar Parchetul si-ar fi facut, desigur, datoria. Asa insa, oamenii de bine, care nu se lasa influentati de campaniile dusmanoase ale celor cateva posturi de televiziune ai caror jurnalisti s-au pus in solda unor interese antinationale, pot sa solicite Guvernului activarea prevederilor Articolului 53 din Constitutie, pentru a salva tara. Cat mai poate fi salvata!
Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3271.phtml