Publicat: 4 Decembrie, 2014 - 12:30

De câte ori vine vorba despre acest partid, îmi vine în minte un cântecel din copilărie: „Ceata lui Piţigoi” şi îi văd mărşăluind, îmbrăcaţi în costume de generali, pe Gabi Oprea, Neculai Onţanu şi pe ultimul avansat în grad – generalul de Fotbal Puiu Iordănescu, cântând: „Dai într-unul, ţipă doi!”

Chiar doi dintre ei au ţipat mai deunăzi când au făcut o comunicare importantă pentru ţară. Aliniaţi ca la raport, dar în civil, ei au anunţat că fac demersuri pentru implementarea unei mai vechi dorinţe a partidului: impozitarea marilor averi! Nu cred că a existat până acum, în recuzita politicii, o idee mai scârbos de populistă ca asta. Greul comunicării a căzut pe umerii căliţi în lupta dreaptă cu cazanele de ciorbă de fasole şi varză cu cârnaţi de la zilele de sărbătoare ai primarului Sectorului 2. Cu meşteşugita-i limbă de lemn, Neculai Onţanu a explicat de ce vor uneperiştii chestia asta: pentru dreptate! Pare caraghios că vorbesc despre aşa o chestiune delicată nişte persoane despre care folclorul urban vehiculează idei exorbitante legate despre averile la vedere, dar mai ales despre cele netrecute în declaraţii. Te-ai aştepta ca ei să fie dintre amărâţii care rabdă de foame ca să-şi plătească taxele. Şi nu poţi decât să te întrebi de ce, în loc să facă atâta caz, nu-şi donează chiar ei ceea ce deţin peste nevoi, nevoiaşilor care duc lipsă?

Povestea asta are însă un schepsis. Partid năşit fără voia lui de Mircea Geoană, prin excluderea (auzi! Tocmai Mircea Geoană să excludă pe cineva?) celor cu care nu dorea să împartă caşcavalul co-guvernării din 2009, UNPR-ul a fost clocit la Cotroceni, în scopul sprijinirii nevoiaşului Boc să rămână la guvernare de unul singur. S-au adunat în acest nobil scop exact atâţia parlamentari de câţi era nevoie şi, drept răsplată, generalul de intendenţă, conducător de lucrări de doctorat, a fost aşezat în fruntea Armiei de unde putea să dea medalii şi grade la tot cartierul. A fost activitatea sa cea mai de succes până când viscolul schimbării s-a abătut asupra Guvernului Ungureanu, pe care l-a îngropat în nămeţi. Cu instinctul său de strateg, Gabi Oprea şi-a strâns oastea şi cu năframa-n vârf de băţ s-a cerut în slujba noii puteri, de la care a şi căpătat ce-i lipsea: un post de viceprim-ministru şi, treptat, şefia ministerulu de la care plecase cu coada-ntre picioare în 2009:  Internele. Loc binecuvântat, unde şi-a realuat vechiul său obicei de a bombarda cu plachete şi medalii pe toţi băgătorii publici în seamă.

În preajma unei noi schimbări, strategia de partid inspirată de parabola câinelui credincios măcelăriei, a UNPR-ului a simţit nevoia unei arătări a muşchilor. A faptului că, cugetând, există. Şi s-a lansat în cugetări de genul impozitării averilor acelea şi – nota bene – a necesităţii votului de la 16 ani. Nu că s-ar aştepta ca vreuna dintre aceste idei să prindă viaţă. Nicidecum! Obiectivul a fost să arate lumii că UNPR-ul nu stă degeaba, se agită spre binele poporului şi – prin urmare – îşi bine merită cele două funcţii de miniştri promise de Ponta aparţinătorilor din coaliţie.

Un alt partid de aceeaşi factură – adică dintre cele niciodată trecute prin filtrul alegerilor pe cont propriu – a încercat să-şi lege numele de nişte propuneri din astea revoluţionare. Parţial a reuşit – cu TVA-ul la pâine. Mi-e teamă însă că în afara prestaţiei comico-fanteziste a cuplului de generali, în urma UNPR-ului nu va rămâne nimic altceva decât definiţia oportunismului politic de cea mai joasă speţă.     

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Noul val democrat vrea clarificari populare

Punctul pe Y / miercuri 27 ianuarie 2010 Nr: 2961

Noul val democrat vrea clarificari populare

Voci mai proaspete din PDL, care nu-si asuma virajele ideologice de dinainte de prezenta lor pe listele de cotizanti, militeaza pentru o serie de schimbari care le-ar conferi o identitate mai apropiata de realitatea momentului.

Sever Voinescu, Monica Macovei sau Cristian Preda fac parte din echipa de juniori a partidului, iar principalul element care ii identifica este acela ca nu ei au ales partidul ci partidul i-a ales pe ei. Fiind mai putin constransi de cutume sau de ereditati, ei sunt cei care au deschis o discutie prea mult timp amanata.

Una din „culpele” pe care adversarii o reproseaza partidului lui Traian Basescu este virajul ideologic brusc pe care l-ar fi facut in ziua in care a parasit Internationala Socialista pentru a se alatura Popularilor. Pentru cine cunoaste istoria acestei formatiuni este insa limpede ca Partidul Democrat incetase de multa vreme sa mai fie unul de stanga. Practic, virajul n-a facut decat sa confirme o stare de fapt ale carei radacini trebuie cautate in schisma initiala care a despartit apele in FSN-ul istoric, intre „reformatorii” lui Roman si „conservatorii” lui Iliescu. Directia in care a luat-o atunci partidul a fost una spre dreapta, eticheta de stanga fiind pastrata de dragul avantajului de a detine, in dauna aripii conservatoare, locul si posibilitatile de reprezentare pe care le oferea Internationala Socialista. Dealtfel, primul semn a ceea ce inevitabil avea sa urmeze a fost chiar veto-ul delegatiei democrate de la Congresul de la Rio de Janeiro, la adresa cooptarii PDSR-ului ca membru al acestei organizatii. Identitatea de stanga i-a supravietuit lui Petre Roman, in 2002, cand a devenit presedinte executiv, Emil Boc proclamand vocatia social-democrata a formatiunii, existenta si astazi in documentele sale programatice.

Daca initiativa „noului val” va da roade, este foarte posibil ca partidul sa-si schimbe pentru a patra oara numele, dupa ce a trecut prin etapele FSN-PD-PDL, ultima titulatura fiind adoptata cam in sila, doar pentru a justifica cooptarea „dezertorilor” liberali. Este foarte posibil ca noul sau nume sa fie chiar acela de „Partidul Popular”, ceea ce l-ar identifica mai precis in spectrul rarefiat al momentului. Cat despre sigla, este evident ca trandafirul este un insemn anacronic, propriu altei recuzite ideologice decat cea pe care o impartasesc Boc si Compania. Despre „marul” propus in loc - sunt sigur ca va da nastere la nu putine speculatii rautacioase.

Intr-un an cand toate partidele importante ramase in scena isi propun sa-si clarifice strategiile si sa-si defineasca echipele care le vor conduce spre viitorul ciclu electoral, partidul lui Traian Basescu se va aseza intr-un cadru mai apropiat de realitatile de dreapta pe care le exprima optiunile principalilor sai exponenti. Care, paradoxal, sunt pusi in situatia de a rezolva o problematica preponderent sociala, de o acuitate cu care tara nu s-a mai intalnit pana acum.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3150.phtml