Publicat: 2 Decembrie, 2013 - 12:18

În valul de comentarii stârnit de declaraţia lui Traian Băsescu referitoare la următorul proiect naţional care ar fi unirea României cu Basarabia s-au evocat două situaţii: una ar fi aceea a necesităţii unui asemenea act, iar alta a oportunităţii discuţiei. Premierul Leancă a fost ferm: nu e momentul unor astfel de comentarii. Cei care ar înclina înspre unire – mă refer la basarabeni – se tem comuniştii se vor agăţa de declaraţie pentru a demasca caracterul „imperial” al demersului României. Politicienii din România au admis cu jumătate de gură ar trebui existe o asemenea preocupare, dar nu la dimensiunea unui proiect naţional. Iliescu chiar a pus degetul pe rană: mai degrabă ne gândim cum putem avansa spre nivelul de trai al ţărilor occidentale.

În această observaţie cred că stă cheia problemei. Precedentul european al unificării celor două Germanii ne-a arătat că argumentul fundamental a fost cel economic. Diferenţele de nivel de trai erau atât de mari între germanii din vest şi cei din est încât ultimii nici nu au mai stat pe gânduri, mai ales când au fost ademeniţi cu schimbarea mărcilor la paritate.

În situaţia de până la semnarea acordului de parafare, Moldova era într-o situaţie asemănătoare. Marele atu al României nu stătea în nivelul de trai (mai bun, dar nu hotărâtor!) ci în apartenenţa la Uniunea Europeană, ale cărei porţi se puteau deschide pentru basarabeni doar pe la Bucureşti. Odată admisă în UE – indiferent când se ca întâmpla acest lucru, peste 10 sau 15 ani – acest avantaj dispare. Decalajul economic se va reduce şi el printr-o previzibilă absorbţie de fonduri europene. Ce va mai rămâne pentru a stimula zelul unionist?

Există un precedent sugestiv: acela al desprinderii Moldovei de Uniunea Sovietică. Atunci, unirea celor două ţări româneşti putea deveni o realitate. Însă n-am schiţat nici un gest în acest sens, ba mai mult ne-am grăbit să recunoaştem primii independenţa noului stat. Apoi, la Chişinău s-a instalat, ferm, agro-craţia locală, care n-a mai conceput să piardă din mâini atu-urile statale. Nu cred că în viitor lucrurile se vor schimba prea mult, ba dimpotrivă. Pe măsură ce se va forma o elită administrativă, aceasta va ţine cu dinţii de prerogativele sale şi va apăsa pedala marginalizării: vom deveni o provincie, condusă de la Bucureşti, prin prefecţi numiţi de guvern! O astfel de idee va inflama, cu siguranţă, orgoliile locale şi nu cred că se va putea ajunge la vreun referendum în acest sens.

Aşa încât cred că obiectivul nostru naţional ar trebui să rămână cel enunţat de Iliescu. Până una-alta...    

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Jurnalul lui Vantu

Punctul pe Y / duminic 06 decembrie 2009 Nr: 2923

Jurnalul lui Vantu

Reporterii nostri de investigatii au reusit sa puna mana, prin mijloace specifice, pe un document care va dinamita clasa politica romaneasca. Va oferim in premiera cateva secvente din „Jurnalul lui S. O. V.”, care va aparea integral, in scurt timp, pe piata, urmand sa fie vandut impreuna cu o prestigioasa publicatie cotidiana.

25 Septembrie 1992. „Atmosfera linistita aici, la Roman. Se pare ca Iliescu nu va avea probleme in fata lui Emil Constantinescu. As fi incercat sa-l ajut pe „tap”, dar nu se poate ajunge la el din cauza papagalilor de la Alianta Civica. Le-am oferit o sponsorizare, dar au refuzat-o. Ca era prea mica. Pai ce sa fac: am bagat toti banii din „turcisme” in cupoane. Daca lucrurile merg cum cred eu, voi da lovitura. Sunt sigur insa ca peste patru ani voi discuta altfel cu toata liota asta de politicieni…”

15 Noiembrie 1996. „Bucuresti, Hotel Dorobanti. L-am invitat pe Emil la un whisky. A venit, desi parea un pic incurcat.”Stiu ca esti prieten cu Iliescu” - mi-a zis el la inceput. „Sunt prieten cu toti oamenii de valoare”, i-am replicat eu. „Mai ales cu cei despre care cred eu ca pot constitui viitorul Romaniei. Si mai ales daca sunt de dreapta. Apropo: ce-ati zice de un partid de dreapta, ceva de genul „Unirea Fortelor Democratice?” N-a zis nimic. Cert este ca dupa vreo ora era complet detensoinat. Se linistise si nu mai era chiar asa de ingrijorat de confruntarea pe care urma sa o aiba cu Iliescu. Mi-a zis chiar ca l-a invatat Caramitru un truc, ceva cu ochelarii, cu care o sa-l dea gata pe cominternist. La plecare, i-am dat baietii mei sa-l conduca prin iesirea din spate. Nu de alta, dar sa nu-l vada oamenii lui Magureanu. Chiar daca se face si acesta ca joaca cu „schimbarea”…”

6 Decembrie 2000. „L-am invitat pe Tribun la mine, pe Splai, ca sa stam de vorba. I-am spus ca mi-a lasat Mos Nicolae ceva pentru el. „Care Nicolae? Vacaroiu?” - a ricanat el (de unde o fi aflat el ce am de gand?). „Daca e vorba de voturile pe care au astia de gand sa mi le fure, vin!” A venit. N-a baut nimic. A transpirat tot timpul. Era agitat. „Ii duc pe toti pe stadioane si ii impusc!”- a zis el intr-un tarziu. Lasa nea’ Vadime, i-am zis: ai un pic de rabdare sa-mi iasa chestia cu CEC-ul si n-o sa mai ai probleme cat vei trai”. A fost cam sceptic, dar a pleca de la mine mai increzator. De cand e el n-a mai avut fondurile de propaganda electorala de anul acesta!”

6 Decembrie 2004. „Asta-noapte, in parcare la Tancabesti, m-am intalnit cu Traian. Era agitat rau de tot. Era convins ca e urmarit non-stop de zbirii lui Nastase. A venit si Gusa cu el (nu stiu de ce, dar baiatul acesta mi se pare de viitor. Cred ca are o influenta buna asupra lui). Mi-au explicat schema pe care vor sa o aplice: cu o zi inainte de turul 2 vor da alarma: se fura cu softul! ilalti or sa intre in panica si atunci baietii lor or sa pluseze la „speciale”. I-am spus: „Traiane, sa stii ca am avut intotdeauna incredere in tine. Conteaza pe sprijinul meu moral neconditionat. Nu prea am eu acum mijloace, dar te asigur ca peste 5 ani vei fi purtat pe brate de mass-media!”. Parea cam sceptic: „Mai lasa-ma cu gaozarii astia! Stiu eu ce le poate pielea”. A plecat uitandu-se in toate partile, cum face el, „picior peste picior”. Mi-e teama ca i-o trage Nastase, totusi…”

3 Decembrie 2009. „Eram cam abatut astazi. Tocmai am aflat o veste care m-a intristat: bietul Nicu Popa a fost gabjit pe undeva prin Indonezia. Si i-am spus sa stea cuminte in Suedia, ca acolo nu i se poate intampla nimic. Nu m-a ascultat. Imi pare rau pentru el. Imi era prieten. A sunat Geoana. A simtit din voce ca ceva nu e in regula. „Chiar daca e cam tarziu, trec pe la tine sa bem un pahar”, mi-a zis. Si a aparut. Baietii mei mi-au spus ca au vazut in sistemul de supraveghere o masina suspecta oprita la liziera padurii. Sigur sunt ai lui Traian. Am spus bancuri, l-am incurajat pentru maine seara (ataca-l la maniere, i-am recomandat) si a plecat. M-am simtit, la randul meu, mai inviorat…

Caietul acesta s-a cam apropiat de sfarsit. Ar trebui sa-l pun bine pe undeva, ca prea misuna multi pe aici, prin casa…”

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3112.phtml