Publicat: 23 Ianuarie, 2012 - 00:00

Până la urmă, manifestaţia publică în serial din Bucureşti şi din alte oraşe este un soi de replică dâmboviţeană la Occupy Wall Street.

Numai că, dacă americanii au manifestat împotriva lăcomiei bancherilor, la Bucureşti se protestează împotriva lăcomiei politicienilor care sunt făcuţi responsabili pentru tot ce merge prost de vreo trei ani încoace.

Relaţionarea cu fenomenul din 1990 este doar una geografică. Ca fenomen social, manifestaţiile de astăzi oferă un interesant material de studiu sociologilor.
În piaţă se adună, seară de seară, o mulţime relativă (nu a depăşit până acum mia de oameni) dornică de comunicare sub toate formele posibile.
O comunicare nonviolentă, în care tonul revendicativ se împleteşte cu ironia sau umorul amar.

Cel mai frapant lucru este că această armată paşnică de ocupaţie (secvenţele pe violenţă de duminică au fost străine spiritului dominant al acţiunii) nu are comandanţi.
Nu are lideri, ba chiar îi respinge pe cei care ar dori să-şi aroge un astfel de rol.
Totodată, mulţimea manifestă o puternică neîncredere în feluritele personalităţi care încearcă să câştige credit pe seama evenimentului.
Relaţia cu organele de ordine s-a deteriorat şi ambele părţi învaţă, din mers, să convieţuiască. După mai bine de o săptămână nimeni nu mai pune problema aprobării unei astfel de manifestări: Piaţa Universităţii devine, tacit, o zonă liberă de reglementări pseudo-legaliste (ţin minte că nici atunci când, aflat la ananghie, când cu suspendarea, când Traian Băsescu îşi aduna susţinătorii în acelaşi loc, n-a avut nevoie de nici o hârtie de la Primărie) şi probabil că aşa şi este bine să fie.
Cu condiţia, elementară, de a nu bloca circulaţia.
Absenţa unui program teoretic este compensată de claritatea şi fermitatea principalelor cereri: demisia preşedintelui şi a guvernului şi alegeri anticipate.

Cum reacţionează puterea la această manifestare care nu aparţine opoziţiei politice?
În cel mai rău mod cu putinţă: Boc se face că nu pricepe şi are, brusc, chef de dialog, iar Băsescu stă, neaşteptat de cuminte, la cutie şi aşteaptă desfăşurarea evenimentelor.
Preşedintele trăieşte, probabil, cele mai dificile şi mai jenante momente din întreaga sa carieră politică.
Obişnuit să-i ţină toate cacealmalele, să-i convingă pe nehotărâţi prin tonul ferm al discursului, să-i intimideze pe adversari prin atacuri directe, constată deodată că toate acestea nu mai funcţionează.
Că românii de acum nu mai sunt cei care i-au împlinit mai toate capriciile şi încrederea lor practic s-a evaporat.
Pentru o fire voluntară şi imprevizibilă ca a sa, cea mai probabilă reacţie ar fi demisia. Nu cred însă că o va face. Pentru că şi-a asumat prea multe obligaţii faţă de o întreagă clasă pe care simte că nu poate să o lase de izbelişte: cea a profitorilor guvernării, care va deveni rapid victima retalierii următoarei puterii.


Deocamdată se caută cu disperare soluţia de a pune la adăpost, dacă nu altfel, măcar prin tragerea de timp, care ar putea aduce, pe fondul general, o relaxare de ordin economic.
Şi o diminuare a protestului…     

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Habemus papa!

Punctul pe Y / miercuri 16 decembrie 2009 Nr: 2933

Habemus papa!

Asa exclamau cardinalii dupa lungile conclavuri (unele puteau dura ani de zile) in care se hotara cine va pastori in continuare turma credinciosilor crestini.

La noi, conclavul Curtii Constitutionale a durat mai putin - doar cat s-au numarat voturile nule - si iata ca de luni avem un nou presedinte. De fapt cel vechi, dar intr-un nou „ambalaj”, ca sa-i spunem asa.

Victoria lui Traian Basescu n-a fost una asteptata. Ba, as zice, ca dupa cum ne-a invatat algoritmul electoral al ultimilor 13 ani, era de asteptat o alternanta la putere - pentru ca din 1996 cei care au organizat alegerile le-au pierdut cu regularitate. A fost, insa, cea mai stransa competitie de pana acum si s-ar fi putut foarte bine ca balanta sa se incline, in aceleasi conditii, in favoarea lui Geoana. Candidatul social-democrat are insa satisfactia platonica de a fi castigat alegerile...in tara - unde se zice ca ar fi obtinut mai multe voturi, dar nu suficiente. A sperat ca va mai recupera ceva din cele nule, dar nici acolo n-a avut sansa...

Deci, Traian Basescu va scrie, teoretic cel putin, un capitol important, de zece ani, al istoriei Romaniei post-totalitare. Cel de-al doilea mandat al sau incepe sub auspiciile memorabile a doua decenii de libertate si democratie - chiar daca cele doua categorii nu au fost foarte profitabile pentru Romania. Dupa cinci ani de zbucium intern, in cautarea unei solutii niciodata gasite, Romania lui Basescu incearca un nou inceput. Fi-va acesta mai bun pentru romanii care au mers la vot?

E greu de spus. Cu siguranta ca Traian Basescu - veritabil „animal politic”, din specia „Ion Iliescu” - va incerca sa nu repete sumedenia de greseli pe care le-a facut pana acum. De regula, insa, dupa 50 de ani, oamenii se schimba greu (Iliescu insa a demonstrat ca se poate). Tendintele autotariste ale lui Basescu ii vor marca in continuare actiunea, dar nu la nivelurile cu care ne-a obisnuit. Iar primul semn ramane obstinata cu care refuza o solutie negociata pentru formarea unui nou guvern si incapatanarea cu care doreste sa aibe unul asupra caruia sa poata exercita un control total. Dealtfel, asa zisele negocieri ale lui Boc (vorba vine „ale lui Boc”) se indreapta spre o formula autarhica, pe baza de racolari de parlamentari de la celelalte partide pana la limita formarii unei majoritati proprii, fara liberali si social-democrati. Va fi insa o majoritate vulnerabila, ce va ameninta, in orice moment, sa se destrame, atunci cand apar mize importante. Este cel putin un semn ca ca autoritatea prevaleaza in fata stabilitatii si ca in relatia cu partenerii primeaza confruntarea.

Prin victoria sa, Traian Basescu isi asuma, practic, o dubla responsabilitate: cea de presedinte si cea de premier. Este conditia - crede el -atingerii obiectivelor ramase nerealizate in primul mandat. Dar este, in acelasi timp, si samanta scandalurilor viitoare, care vor incetini considerabil mersul nostru spre o societate normala.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3122.phtml