Publicat: 7 Martie, 2012 - 13:00

Am asistat în ultimele zile la o frenezie a datului cu părerea pe tema “Vai, noi cum înscriem copiii dacă softul a picat?” Vedeam déjà copiii rămaşi repetenţi înainte de a începe clasa pregătitoare, plânsetele părinţilor acuzatori în faţa camerelor de filmat şi a reportofoanelor, analiştii luaţi cu japca din toate domeniile (dar neapărat şi un psiholog), toţi dându-şi avizat cu părerea la televizor, înfierând, cerând capete şi descoperind dedesubturi murdare cu mândria că vor instaura o dată pentru totdeauna dreptatea pe pământ.


O parte din toate lucrurile astea s-au întâmplat pe parcursul a numai două ore în care a durat pana de curent. N-au fost sute de mii de părinţi, ci doar zeci. N-au stat de pomană, ci au făcut cereri de mână, pe care oricum trebuiau să le completeze. (Aproape că e o ruşine să mai scrii de mână în ziua de azi.) N-a fost de la soft, ci de la curent. S-a luat curentul. Ce prozaic, nu? Ni se întâmplă tuturor să ne pice curentul, să-i înjurăm pe cei care ni-l furnizează şi să aşteptăm scuze de la ei, dar primim în schimb facturi tot mai mari. Aproape că ENEL s-a bucurat că tirul s-a mutat pe firma de software, care chiar n-avea nicio vină. Poate doar că oferise softul gratuit. A, păi de ce este gratuit?  Ce o să ceară după asta? Uite, d’aia n-a mers, domnule, că e gratuit! Păi pe ce se duc banii ministerului?  Rău să dai gratuit, rău să dai pe bani, tot prost ieşi. Măcar când iei banii, reclamaţiile intră în factură. Corul naţional al clevetitorilor te jumuleşte fără milă încadrându-te sentenţios în paradigma: faci afaceri cu statul = eşti un corupt.


Şi când şezătorile atinseseră cote maxime de paroxism (ucigaşul de la coafor se antrena pentru ştirile din prime time) totul a intrat în normal. Specialiştii în bla-bla-uri, tăiaţi brutal de la microfon, s-au agăţat de el în continuare. Da, s-a terminat, dar ancheta, ancheta, când se va face?

Nu am văzut demult timp o atât de mare risipă de forţe pentru două ore în care calculatoarele au stat mute, amintindu-ne cât de mult depind de mâna omului care aduce curentul.

Trăim într-o ţară de opozanţi vehemenţi, justiţiari, agresivi, care s-au specializat în plimbatul pisicii moarte. Nefericirea acestor oameni e când lucrurile sunt normale. O crimă, un calculator blocat, o sinucidere, un tampon făcut de un şofer celebru, un accident cu multe victime sunt sarea şi piperul vieţii lor.

Nu mai avem timp pentru lucrurile simple, frumoase, aducătoare de bucurii. În numele ratingului trebuie să ţinem audienţa vie în priza nenorocirilor.

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Limitele votului negativ

Punctul pe Y / luni 07 decembrie 2009 Nr: 2925

Limitele votului negativ

Strategia aplicata de „cea mai cuprinzatoare alianta politica” postdecembrista a fost cea a votului negativ: nu-l votati pe Basescu! - a fost cuvantul de ordine al social-democratilor, liberalilor, maghiarilor, peremistilor si penegistilor. Nimeni nu s-a obosit prea tare pentru a prezenta calitatile prin care candidatul lor ar putea sa fi considerat mai bun. Mircea Geoana a ramas pe tot parcursul campaniei un surogat de candidat, nu unul autentic. Au contat in aceasta opinie limitele proprii ale candidatului, care n-a putut ascunde neadecvarea sa pe anumite paliere, scoasa in evidenta si de prestatiile sub asteptari de la confruntarile directe, dar si incapacitatea - cronica - de coordonare de care dau dovada la noi coalitiile. Intr-un fel s-a repetat episodul de la suspendarea presedintelui Basescu cand o alianta la fel de cuprinzatoare n-a reusit sa obtina la urne ceea ce decisese in Parlament. In fata unui partid disciplinat, pus cu spatele la zid si obligat sa recurga la orice procedee pentru a supravietui liderului sau, alianta a pierdut. Si a facut-o intr-un mod lamentabil, zicand „hop” inainte sa treaca puntea, gest de o imprudenta epica, pentru care viitorul presedinte nu va ezita sa-i „calce in picioare” - la modul figurat, evident, pe liderii sai, deveniti inamici personali. „Romanii” lui Traian Basescu i-au invins, deci, pe „romanii” lui Geoana si Antonescu. I-au invins intr-o competitie in care s-au folosit o sumedenie de mijloace incorecte - majoritatea, se pare, de catre organizatorii scrutinului - desi nu acesta a fost motivul decisiv. Un scrutin poate fi alterat, dar nu poate fi decis prin furt. El a fost decis, in ultimul rand, de hiper - activismul partidului lui Traian Basescu, care nu a lasat nimic la intamplare. Pe langa efortul economic substantial (sumele puse in joc de campanie sfideaza criza!) responsabilii PDL au dinamizat prin varii mijloace electoratul altor partide. Iar cea mai eficienta actiune a fost aceea promovata in diaspora - cea care a facut practic diferenta si unde Basescu a castigat alegerile: din cele 150 000 de voturi de acolo, Basescu a obtinut de trei ori mai multe decat Geoana.

In spiritul democratiei, victoria lui Traian Basescu trebuie salutata. Cel mai bun - cel pe care un electorat determinat l-a considerat, pana la proba contrarie, mai bun - se va (re)instala la Cotroceni pentru urmatorii cinci ani. Din pacate primele semne a ceea ce va urma nu sunt incurajatoare: criza politica, criza care, in contextul actual, capata o noua dimensiune.
Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3113.phtml