Publicat: 22 Martie, 2013 - 12:15

La noi, dezbaterea politică se reduce tot mai mult la următoarea schemă: Traian Băsescu era, la un interval de 2 – 3 zile, pe scările de la Cotroceni sau la un post prietenos de televiziune, şi aruncă câteva pietroaie în balta agendei publice. Apoi, unul câte unul sau deodată, adversarii şi amicii politici încep să întărească sau să desfiinţeze spusele prezidenţiale. Discuţia se încheie de cele mai multe ori fără concluzii pentru că, între timp, preşedintele a făcut rost de muniţie nouă pe care nu întârzie să o folosească.

În felul acesta se întâmplă ca agenda publică să se rezume, practic, la ceea ce consideră preşedintele că e important şi necesar de dezbătut.

Joi, titularul de la Cotroceni a ieşit pe piaţă cu o bombă şi cu o petardă. Bomba era proiectul de lege a pensiilor pentru cadrele militare. “Trădare de ţară sau prostie!” – a clamat cu mânie prezidentul fiind evident că el înclina spre prima variantă. “Decapitarea armatei!” – a mai strigat el şi ai avut instantaneu imaginea trupelor maghiare masate la graniţă, gata să se năpustească asupra noastră, şi a celor ucrainiene, pregătite de desant aerian. Nu mai puţin de 50 generali – număraţi bob cu bob de consilierii preşedintelui – urmau să fie aruncaţi în rezervă odată ce el ar fi făcut imprudenţa să valideze legea. Erau arme care, practic, rămâneau fără nici un ofiţer superior – precum aviaţia (chit că nici n-ar prea mai avea nevoie), iar altele ar fi urmat să fie comandate de colonei (fără cei ai lui Oprea) sau maiori. Buimăciţi, comentatorii erau cât pe ce să nu mai citească paragrafele în care se preciza că peste vârsta de 55 ani, generalii îşi pot cotinua activitatea cu avizul ministrului. “Politizare!” - a răcnit ca din gură de şarpe preşedintele, a cărui problemă era una simplă: nu de generalii de la armată îi era lui, ci cei de la Serviciile secrete pe care i-a numit el, ne-politic, şi care n-ar mai fi putut răspunde la comenzi atunci când “statul de drept” s-ar mai fi aflat în vreun pericol. N-a contat, pentru preşedinte, nici că respectiva lega fusese avizată de generalii făcuţi de el şi că problema se discutase îndelung şi în Cameră, şi în Senatul care o aprobase! Cocoţat în copac, Petrică a mai strigat odată “Săriţi, lupul!”, distrându-se pe seama agitaţiei celor de jos.

Petarda lansată de acelaşi preşedinte a fost, de fapt, o ameninţare voalată: nu vă mai opintiţi voi cu Revizuirea Constituţiei, pentru că eu am revizuit-o deja la referendum, când “voinţa populară” a decis pentru o singură cameră şi 300 de parlamentari. Dacă faceţi altceva intraţi pe mâna Curţii Constituţionale, unde sunt oamenii mari care vă vor arăta calea cea dreaptă. Şi nu repetaţi isprava  profesorului Pârvulescu, care aţi văzut cu ce fel de vot ne-a procopsit – mai spune preşedintele cu obişnuitul său tupeu, făcându-se că uită că partidul său de suflet a reclamat la CE varianta care ar fi înlocuit stupidele alegeri uninominale.

Evident că până săptămâna viitoare, când va găsi alte pietre de aruncat, preşedintele ne-a umplut agenda de dezbateri. 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Social-democratii - intre practicieni si teoreticieni

Punctul pe Y / luni 25 ianuarie 2010 Nr: 2959

Social-democratii - intre practicieni si teoreticieni

Daca ar fi sa ne luam dupa domnul Nita, 'tatal forfetarului', nici n-ar mai trebui organizate alegeri in PSD pentru ca, la Brasov, unde s-a reunit 'floarea pragmatica' a partidului, liderii a 39 de organizatii locale si-au exprimat sincer intentia de a-l sustine pe Mircea Geoana pentru un nou mandat de presedinte. Nici nu-mi dau seama care sunt cei care fac opinie separata, in dusmania unanimitatii: Clujul? Argesul? Oricum nu are importanta.

In timp ce 'aripa pragmatica' se recrea la Poiana Brasov, punand la cale viitorul partidului, 'aripa teoretica' se dadea in simpozioane la Bucuresti, ingrijorandu-se nu atat de prezentul, cat de viitorul stangii. In general si in particular. Sub drapelul stiintific al lui Adrian Severin, Iliescu, Nastase, Diaconescu, Mitrea, Darabont, Stireanu, Elena Dumitru, Marian Sarbu, dadeau de inteles ca sunt de alta parere.

La acelasi simpozion, Mitrea isi anunta intentia de a candida, ca raspuns la ezitarile lui Cristian Diaconescu, in timp ce Nastase se arata dispus sa mai astepte, pentru a vedea cum curg lucrurile. Cert este ca ziua de vineri, 22 ianuarie, a marcat declansarea oficiala a unei noi campanii electorale. Una destul de confuza, atata timp cat nu se prea stie care va fi nivelul de reprezentare la Congres si cum se va vota. Dar - dupa cum s-a vazut si in 2005 - nu cum se voteaza este important, ci cine numara voturile, fie ele si neexprimate inca.

Asa incat asigurarea data de Marian Vanghelie nu este una suficient de linistitoare pentru Geoana. PSD-ul este un partid in care functia de presedinte nu se obtine nici prin sufragiul universal si nici prin unul de reprezentativitate. Formula e undeva pe la mijloc - asa incat angajamentul liderilor judeteni este mai mult unul de forma, atata timp cat acestia nu pot controla votul tuturor delegatilor. Pe asta mizeaza, de fapt, contracandidatii lui Geoana: pe capacitatea de a influenta optiunile electorilor, printr-o campanie sustinuta si convingatoare.

Care ar fi argumentele unei astfel de campanii? In primul rand esecul, pe linie, al lui Mircea Geoana, de a readuce partidul la nivelul de influenta si putere avut inaintea lui. Cu Geoana in frunte, partidul nu numai ca nu s-a reformat, dar a si pierdut toate 'razboaiele' in care s-a angajat. Iar erorile acestei strategii pot fi usor puse in evidenta: lipsa unei reactii adecvate la momentul in care Basescu a fortat Constitutia, impunand Guvernul Tariceanu, actiunea pripita de suspendare a presedintelui neurmata de o coordonare corespunzatoare la referendum, intrarea pripita la guvernare in 2009 si iesirea neinspirata din acelasi an - toate pe fondul unor aproximatii si stangacii ale unui lider aflat in mod evident sub control.

Care ar fi argumentele campaniei in favoarea contracandidatilor lui Geoana? Cel mai des invocat este pericolul scaderii continue a ponderii si influentei partidului - pana la stadiul de a nu mai reprezenta o alternativa la guvernare. Apoi, pierderea continua de lideri si de parlamentari si slabirea influentei Centrului in favoarea liderilor locali. Teme pe care le vom auzi din ce in ce mai des in perioada urmatoare.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3148.phtml