Publicat: 22 Martie, 2013 - 12:15

La noi, dezbaterea politică se reduce tot mai mult la următoarea schemă: Traian Băsescu era, la un interval de 2 – 3 zile, pe scările de la Cotroceni sau la un post prietenos de televiziune, şi aruncă câteva pietroaie în balta agendei publice. Apoi, unul câte unul sau deodată, adversarii şi amicii politici încep să întărească sau să desfiinţeze spusele prezidenţiale. Discuţia se încheie de cele mai multe ori fără concluzii pentru că, între timp, preşedintele a făcut rost de muniţie nouă pe care nu întârzie să o folosească.

În felul acesta se întâmplă ca agenda publică să se rezume, practic, la ceea ce consideră preşedintele că e important şi necesar de dezbătut.

Joi, titularul de la Cotroceni a ieşit pe piaţă cu o bombă şi cu o petardă. Bomba era proiectul de lege a pensiilor pentru cadrele militare. “Trădare de ţară sau prostie!” – a clamat cu mânie prezidentul fiind evident că el înclina spre prima variantă. “Decapitarea armatei!” – a mai strigat el şi ai avut instantaneu imaginea trupelor maghiare masate la graniţă, gata să se năpustească asupra noastră, şi a celor ucrainiene, pregătite de desant aerian. Nu mai puţin de 50 generali – număraţi bob cu bob de consilierii preşedintelui – urmau să fie aruncaţi în rezervă odată ce el ar fi făcut imprudenţa să valideze legea. Erau arme care, practic, rămâneau fără nici un ofiţer superior – precum aviaţia (chit că nici n-ar prea mai avea nevoie), iar altele ar fi urmat să fie comandate de colonei (fără cei ai lui Oprea) sau maiori. Buimăciţi, comentatorii erau cât pe ce să nu mai citească paragrafele în care se preciza că peste vârsta de 55 ani, generalii îşi pot cotinua activitatea cu avizul ministrului. “Politizare!” - a răcnit ca din gură de şarpe preşedintele, a cărui problemă era una simplă: nu de generalii de la armată îi era lui, ci cei de la Serviciile secrete pe care i-a numit el, ne-politic, şi care n-ar mai fi putut răspunde la comenzi atunci când “statul de drept” s-ar mai fi aflat în vreun pericol. N-a contat, pentru preşedinte, nici că respectiva lega fusese avizată de generalii făcuţi de el şi că problema se discutase îndelung şi în Cameră, şi în Senatul care o aprobase! Cocoţat în copac, Petrică a mai strigat odată “Săriţi, lupul!”, distrându-se pe seama agitaţiei celor de jos.

Petarda lansată de acelaşi preşedinte a fost, de fapt, o ameninţare voalată: nu vă mai opintiţi voi cu Revizuirea Constituţiei, pentru că eu am revizuit-o deja la referendum, când “voinţa populară” a decis pentru o singură cameră şi 300 de parlamentari. Dacă faceţi altceva intraţi pe mâna Curţii Constituţionale, unde sunt oamenii mari care vă vor arăta calea cea dreaptă. Şi nu repetaţi isprava  profesorului Pârvulescu, care aţi văzut cu ce fel de vot ne-a procopsit – mai spune preşedintele cu obişnuitul său tupeu, făcându-se că uită că partidul său de suflet a reclamat la CE varianta care ar fi înlocuit stupidele alegeri uninominale.

Evident că până săptămâna viitoare, când va găsi alte pietre de aruncat, preşedintele ne-a umplut agenda de dezbateri. 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Testul Udrea al Sistemului

Punctul pe Y / luni 24 august 2009 Nr: 2842

"Testul Udrea" al Sistemului

Daca in toata povestea asta cu Elena Udrea si cu audierea ei de catre o comisie parlamentara exista vreun lucru bun, acesta se refera la probele practice de rezistenta la care este supus sistemul. Si in fata carora clacheaza.

Elena Udrea a dus la limita superioara testele de anduranta ale unui sistem democratic pus pe hartie cu usurinta si neglijenta, care nu si-a dovedit niciodata viabilitatea. S-a pornit de la premisa ca Parlamentul, ales prin vot, reprezinta forul suprem de reglementare. S-a facut din „controlul Parlamentului” un mit fara nicio legatura cu realitatea. Prea multe domenii asupra carora ar trebui sa se pronunte Parlamentul raman practic necontrolate si nereglementate. Regulamentele au mult prea multe omisiuni si neclaritati. Sa luam exemplul concret al audierii dnei Udrea. Ce se intampla daca nu se prezinta in fata Comisiei? Nimic! Trebuie „rugat” premierul, ca sef direct, sa o roage la randul sau pe sefa Turismului sa se arate in fata onoratei comisii. Ce se va intampla de pe urma faptului ca „inculpata” le-a dat cu flit membrilor comisiei si i-a lasat in totala confuzie? Nimic! Ce se intampla in urma faptului ca dna Udrea refuza sa le recunoasca autoritatea si, mai mult, ii acuza de conspiratie? Nimic! Cum se explica - si cum se aplica regulamentul Camerei in cazul inregistrarii ilegale a discutiilor Comisiei? In nici un fel! Va fi gasit „vinovatul” de desconspirarea planurilor Comisiei? M-as mira!

Si asta nu e totul. Nu risc sa ma pronunt asupra vinovatiei sau nevinovatiei doamnei Udrea. Insa este tot mai clar ca regulamnetele sunt facute in asa fel incat sa nu poata fi aplicate si respecate. Ca, sub pretextul prezervarii legalitatii se confectioneaza texte rabinice din care fiecare intelege ce vrea si le aplica cum ii vine la indemana. Dna Udrea este judecata, culmea, ca a incercat sa faca ceva si - neputand respecta regulamentele - a recurs la subterfugii si adaptari. Culmea, ii sare in ajutor tocmai sefa Autoritatii care ar trebui sa vegheze neclintit la respectarea regulamentelor stupide si idioate, si o face modificandu-le in timpul jocului. Cazul ca atare devine tot mai mult o batalie politica care antreneaza partile combatante. Confruntat cu nenumarate probleme intre care cea mai usoara nu e decizia Curtii Supreme care il obliga pe ministrul Finantelor sa plateasca sporurile magistratilor, dl Pogea isi iroseste doua zile dand explicatii confuze in legatura cu un document emis din greseala si retras pe furis de la registratura Camerei, document elaborat in sprijinul dnei Udrea. Dl Pogea nu-si bate deloc capul pentru a gasi o solutie adevaratelor probleme pe care le are, ci intra im jocul „de-a v-ati ascunselea” pe dupa lege.

Ce vor sa spuna toate aceste lucruri? Ca avem mecanisme prost gandite si prost alcatuite, care refuza sa functioneze si arunca intreaga activitate de administrare a situatiei grele prin care trecem in derizoriul unui „razboi al chiloteilor”.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-2717.phtml