Publicat: 14 Mai, 2013 - 12:10

Cel de-al optulea pepededist care părăseşte barca lui Dan Diaconescu este chiar primvicepreşedintele formaţiunii. Acesta este dat afară pentru culpa de a fi conspirat cu duşmanul – recte, unul dintre partidele de guvernământ.

PPDD a apărut pe harta politică a României în 2012 ca o excrescenţă a postului de televiziune care a făcut din scandalul perpetuu, mai mult sau mai puţin inventat, un program electoral. Şi-a ademenit simpatizanţii cu fel de fel de promisiuni fanteziste, între care cea mai gogonată a fost cea cu împroprietărirea tuturor românilor cu câte 20.000 de euro, teorie abstractă lansată iniţial de „varianta Cojocaru”. Dacă la alegerile locale de anul trecut, partidul care poartă, în premieră, numele fondatorului său, n-a făcut mare scofală, obţinând doar câteva mandate de primar la ţară, la generale a făcut senzaţie: plecând pe platforma electorală a circului privatizării OLTCHIM, PPDD s-a trezit, la final, ditamai partidul parlamentar cu 68 de deputaţi şi senatori! Evident că niciunul dintre aceştia n-a câştigat vreun colegiu, simpla postare a acestora pe listele de candidaţi beneficiind de ciudăţeniile legii votului uninominal care a reuşit să trimită în parlament o droaie de amatori al căror unic merit a fost acela de a se fi aflat în siajul unui proces de recalculare complicat şi surprinzător. Cu 68 de deputaţi şi senatori, PPDD a luat faţa unor partide cu pretenţii, ajungând aproape la paritate cu fostul partid de guvernământ şi surclasând eternul abonat al guvernării, UDMR.

Povestea asta de succes se încheie, însă aici. Pentru că ce a urmat – şi va urma – este modelul exemplar al unei dezagregări generate de absenţa oricărui liant ideologic. PPDD este partid doar cu numele, în fond nu-i decât o adunătură de persoane mai mult sau mai puţin onorabile care şi-au încercat şansa în loteria pusă la cale de Diaconescu. Încet, dar sigur, membrii săi vor migra spre celelalte partide care au ce oferi lăsând în urmă un schelet nefuncţional. Într-un fel, PPDD repetă modelul PRM. Partid fără doctrină şi structuri şi acesta, dar cu un lider puternic, s-a consolidat prin alăturări aleatorii determinate de o ofertă electorală generoasă şi prin colapsul unei alianţe care a reuşit să guverneze dezastruos. Astfel, dintr-un partid de prag parlamentar a ajuns, în 2000, cea de-a doua formaţiune politică, ca pondere. Numai că eclecticitatea structurii sale şi incoerenţele liderului au făcut ca întâmplătorii săi aleşi pe liste să migreze treptat spre alte partide sau în afara politicii (cu excepţia celor daţi afară, pentru diverse motive, chiar de Vadim).

Procesul a continuat până când, în 2008, PRM a devenit extraparlamentar, intrând în disoluţia în care se află astăzi.
Ce înseamnă ceea ce se întâmplă la PPDD? Că vremea „tunurilor” politice a trecut şi că polarizarea tot mai puternică aruncă în tomberonul istoriei veleitari instituţionali sau simple persoane fizice.   

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Jurnalul lui Vantu

Punctul pe Y / duminic 06 decembrie 2009 Nr: 2923

Jurnalul lui Vantu

Reporterii nostri de investigatii au reusit sa puna mana, prin mijloace specifice, pe un document care va dinamita clasa politica romaneasca. Va oferim in premiera cateva secvente din „Jurnalul lui S. O. V.”, care va aparea integral, in scurt timp, pe piata, urmand sa fie vandut impreuna cu o prestigioasa publicatie cotidiana.

25 Septembrie 1992. „Atmosfera linistita aici, la Roman. Se pare ca Iliescu nu va avea probleme in fata lui Emil Constantinescu. As fi incercat sa-l ajut pe „tap”, dar nu se poate ajunge la el din cauza papagalilor de la Alianta Civica. Le-am oferit o sponsorizare, dar au refuzat-o. Ca era prea mica. Pai ce sa fac: am bagat toti banii din „turcisme” in cupoane. Daca lucrurile merg cum cred eu, voi da lovitura. Sunt sigur insa ca peste patru ani voi discuta altfel cu toata liota asta de politicieni…”

15 Noiembrie 1996. „Bucuresti, Hotel Dorobanti. L-am invitat pe Emil la un whisky. A venit, desi parea un pic incurcat.”Stiu ca esti prieten cu Iliescu” - mi-a zis el la inceput. „Sunt prieten cu toti oamenii de valoare”, i-am replicat eu. „Mai ales cu cei despre care cred eu ca pot constitui viitorul Romaniei. Si mai ales daca sunt de dreapta. Apropo: ce-ati zice de un partid de dreapta, ceva de genul „Unirea Fortelor Democratice?” N-a zis nimic. Cert este ca dupa vreo ora era complet detensoinat. Se linistise si nu mai era chiar asa de ingrijorat de confruntarea pe care urma sa o aiba cu Iliescu. Mi-a zis chiar ca l-a invatat Caramitru un truc, ceva cu ochelarii, cu care o sa-l dea gata pe cominternist. La plecare, i-am dat baietii mei sa-l conduca prin iesirea din spate. Nu de alta, dar sa nu-l vada oamenii lui Magureanu. Chiar daca se face si acesta ca joaca cu „schimbarea”…”

6 Decembrie 2000. „L-am invitat pe Tribun la mine, pe Splai, ca sa stam de vorba. I-am spus ca mi-a lasat Mos Nicolae ceva pentru el. „Care Nicolae? Vacaroiu?” - a ricanat el (de unde o fi aflat el ce am de gand?). „Daca e vorba de voturile pe care au astia de gand sa mi le fure, vin!” A venit. N-a baut nimic. A transpirat tot timpul. Era agitat. „Ii duc pe toti pe stadioane si ii impusc!”- a zis el intr-un tarziu. Lasa nea’ Vadime, i-am zis: ai un pic de rabdare sa-mi iasa chestia cu CEC-ul si n-o sa mai ai probleme cat vei trai”. A fost cam sceptic, dar a pleca de la mine mai increzator. De cand e el n-a mai avut fondurile de propaganda electorala de anul acesta!”

6 Decembrie 2004. „Asta-noapte, in parcare la Tancabesti, m-am intalnit cu Traian. Era agitat rau de tot. Era convins ca e urmarit non-stop de zbirii lui Nastase. A venit si Gusa cu el (nu stiu de ce, dar baiatul acesta mi se pare de viitor. Cred ca are o influenta buna asupra lui). Mi-au explicat schema pe care vor sa o aplice: cu o zi inainte de turul 2 vor da alarma: se fura cu softul! ilalti or sa intre in panica si atunci baietii lor or sa pluseze la „speciale”. I-am spus: „Traiane, sa stii ca am avut intotdeauna incredere in tine. Conteaza pe sprijinul meu moral neconditionat. Nu prea am eu acum mijloace, dar te asigur ca peste 5 ani vei fi purtat pe brate de mass-media!”. Parea cam sceptic: „Mai lasa-ma cu gaozarii astia! Stiu eu ce le poate pielea”. A plecat uitandu-se in toate partile, cum face el, „picior peste picior”. Mi-e teama ca i-o trage Nastase, totusi…”

3 Decembrie 2009. „Eram cam abatut astazi. Tocmai am aflat o veste care m-a intristat: bietul Nicu Popa a fost gabjit pe undeva prin Indonezia. Si i-am spus sa stea cuminte in Suedia, ca acolo nu i se poate intampla nimic. Nu m-a ascultat. Imi pare rau pentru el. Imi era prieten. A sunat Geoana. A simtit din voce ca ceva nu e in regula. „Chiar daca e cam tarziu, trec pe la tine sa bem un pahar”, mi-a zis. Si a aparut. Baietii mei mi-au spus ca au vazut in sistemul de supraveghere o masina suspecta oprita la liziera padurii. Sigur sunt ai lui Traian. Am spus bancuri, l-am incurajat pentru maine seara (ataca-l la maniere, i-am recomandat) si a plecat. M-am simtit, la randul meu, mai inviorat…

Caietul acesta s-a cam apropiat de sfarsit. Ar trebui sa-l pun bine pe undeva, ca prea misuna multi pe aici, prin casa…”

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3112.phtml