Publicat: 14 Mai, 2013 - 12:10

Cel de-al optulea pepededist care părăseşte barca lui Dan Diaconescu este chiar primvicepreşedintele formaţiunii. Acesta este dat afară pentru culpa de a fi conspirat cu duşmanul – recte, unul dintre partidele de guvernământ.

PPDD a apărut pe harta politică a României în 2012 ca o excrescenţă a postului de televiziune care a făcut din scandalul perpetuu, mai mult sau mai puţin inventat, un program electoral. Şi-a ademenit simpatizanţii cu fel de fel de promisiuni fanteziste, între care cea mai gogonată a fost cea cu împroprietărirea tuturor românilor cu câte 20.000 de euro, teorie abstractă lansată iniţial de „varianta Cojocaru”. Dacă la alegerile locale de anul trecut, partidul care poartă, în premieră, numele fondatorului său, n-a făcut mare scofală, obţinând doar câteva mandate de primar la ţară, la generale a făcut senzaţie: plecând pe platforma electorală a circului privatizării OLTCHIM, PPDD s-a trezit, la final, ditamai partidul parlamentar cu 68 de deputaţi şi senatori! Evident că niciunul dintre aceştia n-a câştigat vreun colegiu, simpla postare a acestora pe listele de candidaţi beneficiind de ciudăţeniile legii votului uninominal care a reuşit să trimită în parlament o droaie de amatori al căror unic merit a fost acela de a se fi aflat în siajul unui proces de recalculare complicat şi surprinzător. Cu 68 de deputaţi şi senatori, PPDD a luat faţa unor partide cu pretenţii, ajungând aproape la paritate cu fostul partid de guvernământ şi surclasând eternul abonat al guvernării, UDMR.

Povestea asta de succes se încheie, însă aici. Pentru că ce a urmat – şi va urma – este modelul exemplar al unei dezagregări generate de absenţa oricărui liant ideologic. PPDD este partid doar cu numele, în fond nu-i decât o adunătură de persoane mai mult sau mai puţin onorabile care şi-au încercat şansa în loteria pusă la cale de Diaconescu. Încet, dar sigur, membrii săi vor migra spre celelalte partide care au ce oferi lăsând în urmă un schelet nefuncţional. Într-un fel, PPDD repetă modelul PRM. Partid fără doctrină şi structuri şi acesta, dar cu un lider puternic, s-a consolidat prin alăturări aleatorii determinate de o ofertă electorală generoasă şi prin colapsul unei alianţe care a reuşit să guverneze dezastruos. Astfel, dintr-un partid de prag parlamentar a ajuns, în 2000, cea de-a doua formaţiune politică, ca pondere. Numai că eclecticitatea structurii sale şi incoerenţele liderului au făcut ca întâmplătorii săi aleşi pe liste să migreze treptat spre alte partide sau în afara politicii (cu excepţia celor daţi afară, pentru diverse motive, chiar de Vadim).

Procesul a continuat până când, în 2008, PRM a devenit extraparlamentar, intrând în disoluţia în care se află astăzi.
Ce înseamnă ceea ce se întâmplă la PPDD? Că vremea „tunurilor” politice a trecut şi că polarizarea tot mai puternică aruncă în tomberonul istoriei veleitari instituţionali sau simple persoane fizice.   

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Sporul de nesimtire

Punctul pe Y / vineri 21 august 2009 Nr: 2840

Sporul de nesimtire

Este de-a dreptul uimitor cum reusesc sa castige magistratii procesele intentate guvernului si ministerului. Nu pentru ca sunt judecate de colegii lor, ci pentru ca au dreptate: un drept castigat este bun castigat. Chiar daca statul nu are de unde sa-l mai plateasca, ca e criza si agentii economici ori falimenteaza, ori abia-si trag zilele. Magistratii trebuie platiti, cat mai bine, ca sa nu fie supusi tentatiilor.

Principiul este atat de sfant incat magistratii de la Curtea Suprema refuza de vreo doua luni sa-si mai incaseze sutele de milioane fara sporul de stress si de solicitare neuropsihica, care e cam jumatate cat leafa pe o luna. Prefera sa sufere si sa fie supusi tentatiilor, dar nu accepta sa nu fie platiti cum scrie la carte.

Alte categorii nu au tot atat de mult succes. Si nici nu au sporuri din astea, de stress neuropsihic. Va dati seama ce presiune e pe un magistrat care trebuie sa-l judece si sa-l condamne pe amantul fiicei sale, procuror, care este un interlop notoriu! Ce lupta cumplita se da in sufletul acelui om, ale carui sfasieri interioare nu pot fi alinate decat cu amintitul spor!

S-au inventat multe sporuri in tara romaneasca, in anii de efervescenta ai salarizarii haotice a angajatilor publici - de la sporul de confidentialitate, acordat secretarelor, pana la cel de risc de intalnire cu extraterestrii, obtinut de angajatii autoritatii de aviatie civila. Dar nici unele nu egaleaza forta si greutatea sporurilor magistratilor, unde pana si pentru redactarea unei hotarari trebuie pus in miscare un resort de stimul financiar. Eu unul as contopi toate aceste sporuri intr-unul singur: sporul pe nesimtire! Pe indiferenta fata de ce este in jur. Pe lipsa de jena cu care magistratii joaca pe toate posturile: ei centraza, ei sar la cap si marcheaza si tot ei scot mingea din poarta! In felul asta s-a clarificat si o eventualitate de guvernare juridica: ce nevoie mai e de guvern, daca justitia poate rezolva toate problemele prin hotarari judecatoresti? Ce nevoie mai e de un parlament ales, daca niste judecatori inamovibili pot decide tot ceea ce este bine sau rau pentru societate, prin aceste sentinte fiind definitive?

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-2715.phtml