Publicat: 7 Ianuarie, 2012 - 00:05

Un scandal care are loc acum în Germania riscă să lase ţara fără preşedinte. Nu pentru că adversarii politici ar fi declanşat vreo procedură de suspendare pentru acte prin care ar fi fost încălcată Constituţia – lucru de neconceput într-o ţară care dispune chiar de o divizie specială destinată protejării legii fundamentale, ci ca urmare a presiunilor crescânde ale mass media şi ale societăţii civile prin care Christian Wulff este somat să-şi dea demisia pentru chestiuni de ordin moral.

Mai pe scurt, presa a descoperit că preşedintele, pe când nu era preşedinte, a primit un credit de la un om de afaceri pentru a-şi cumpăra o casă pentru nou întemeiata sa familie, credit pe care ulterior l-a transferat unei bărci care l-a operat la o dobândă preferenţială. Nici asta n-ar fi fost un capăt de ţară, deşi asemenea operaţiuni făcute de un politian aflat într-o funcţie aleasă sunt de neconceput. Ceea ce a inflamat opinia publică a fost faptul că atunci când a aflat că un tabloid serios (scuzaţi termenul) urmează să publice un articol pe această temă l-a sunat pe redactorul şef şi, negăsindu-l, i-a lăsat un mesaj injurios proferând ameninţări cu darea în judecată.

Dacă la noi s-ar fi întâmplat aşa ceva, faptul ar fi fost considerat de-a dreptul banal. Una, că un preşedinte e şi el om şi are dreptul la o casă, chiar dacă şi-o repartizează el însuşi, fiind primar, plătind pentru ea o sumă modică şi, al doilea, ca telefoanele de ameninţări pe la ziare sunt la fel de obişnuite precum intrările în direct în diferite talk-show-uri şi aplicarea de corecţii verbale “ţiganilor împuţiţi”, “caraghioşilor” şi “nesimţiţilor” de jurnalişti. Dacă, Doamne-fereşte, cineva ar lansa ideea că un preşedinte, oricare ar fi el, ar trebui să-şi dea demisia pentru astfel de fapte, ar râde şi curcile de el.

Ce înseamnă asta? Că realitatea noastră politică e mai tăbăcită decât cea germană? Că preşedinţii noştri sunt mai “bărbaţi” decât cei ai nemţilor? Că ziariştii noştri sunt mai răbdători decât cei din Republica Federală? Poate că toate astea la un loc. Cu – în plus – constatarea reconfortantă că standardele noastre morale sunt infinit mai relaxate şi mai adecvate realităţilor locale.   

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Fraudatorul neprins e castigator cinstit!

Punctul pe Y / luni 14 decembrie 2009 Nr: 2931

Fraudatorul neprins e castigator cinstit!

De la debutul scandalului (caci ce altceva decat un scandal este?) am fost sceptic in legatura cu posibilitatea de a se demonstra frauda pe care pesedistii o acuza a fi avut loc la alegeri. Cu atat mai mult cu cat pana la aparitia rezultatului-surpriza, in noaptea de duminica spre luni, nu s-au agitat de loc in acest sens.

Abia dupa ce a devenit evidenta neconcordanta dintre estimarile de la exit-poll si numaratoarea concreta a voturilor echipa lui Geoana a inceput sa se agite, cautand explicatii. Sunt aproape sigur ca reactia democratilor ar fi fost identica in cazul in care avantajul ramanea de partea lui Geoana si asta dovedeste ca a avut loc o veritabila intrecere intre cele doua parti, pentru a consolida victoria favoritului cu orice mijloace. Iar prima concluzie, plastica, a acestei competitii a tras-o, cu cinism, Victor Ponta: „Sistemul lor a functionat mai bine!”. Si asa este: fiecare dovada pe care o obtin investigatorii lui Geoana este un argument in favoarea intaietatii si - fie-mi scuzat termenul - profesionalismului cu care echipa democrata a abordat turul 2. Nimic nu a fost lasat la intamplare si niciun mijloc nu a fost evitat: de la „mita” electorala net superioara valoric celei oferite de social-democrati, pana la coordonarea atenta prin logistica STS-ului a furtului calificat din sectii. Pe masura ce noi dovezi apar, dovezi care n-ar putea fi ignorate de nicio instanta calauzita de principiul impartialitatii creste si sentimentul ca acestea nu vor avea niciun impact asupra rezultatului.

Daca „reteta” furtului prin soft clamata cu cinci ani in urma chiar de Basescu se dovedeste inoperanta, echipa dlui Videanu a descoperit formula ideala: furtul cu bucata. Experimentat la europarlamentare, cand in fiecare sectie care a avut la comanda un om de-al lor, democratii au avut sarcina sa obtina un minim de 10 voturi pentru odrasla prezidentiala, tot asa si acum, cuvantul de ordine pare sa fi fost obtinerea unui plus de voturi, peste ceea ce se acumula in mod real, pe baza de CNP-uri falsificate. Dar, argumentul decisiv l-a avut Ministerul de Externe, unde dupa inlaturarea lui Cristian Diaconescu, democratii au putut lucra in voie, obtinand recordul absolut al „interesului” diasporei fata de alegeri. Numarul celor care ar fi stat la cozi interminabile (de 5000 de oameni - dupa spusele unui „partizan” din Paris, unde n-au votat decat 3500!) pentru a baga in urme talonul stampilat in dreptul „anticomunistului” Basescu depaseste de vreo patru ori ultimul record. Organizatorii scrutinului au inteles rapid faptul ca aici lucrurile pot fi tinute in mana si ca nimeni nu-si poate baga nasul, asa ca au actionat practic discretionar. Nu stiu cata valoare va avea in instanta calculul facut pe timpul necesar fiecarui vot pentru a se demonstra imposibilitatea acumularii cifrelor vehiculate, dar cu siguranta ca de aici se trage, direct si nemijlocit, succesul nocturn al lui Traian Basescu (si scuza operatorilor de la exit-poll).

Inca o data: presupun ca soarta alegerilor este pecetluita. Cred insa ca trebuie sa se faca definitiv lumina in legatura cu posibilitatile de manipulare si fraudare pe care le au organizatorii alegerilor - inclusiv prin subordonarea in acest scop a unor institutii ale statului, cum aproape s-a dovedit in cazul STS-ului lui Opris.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3120.phtml