Publicat: 21 Februarie, 2012 - 13:00

N-a fost nevoie de mai mult de două săptămâni ca să se vadă că cel mai nepricopsit din galeria de noi miniştri aruncaţi pe piaţă de PDL este anonimul de la Economie. Să pui un tip atât de uşor – în sensulcel mai propriu al cuvântului – şef peste un minister atât de greu este în primul rând o dovadă de iresponsabilitate. Un portofoliu ministerial n-ar trebui să fie un bilet de loterie, cu care să se poată pierde sau câştiga, după cum ţi-e norocul. De fiecare decizie luată de un personaj ajuns într-un astfel de post se leagă consecinţe, mai ales economice, cu impact major asupra mersului ţării.


Nu ştiu de prin ce buzunare l-au scos Boc&Comp pe individul numit Bode, dar este limpede deja că i-au pus pe cap o pălărie mult prea mare pentru a-i permite să vadă limpede ce e în jurul său.


Prima chestie cu care s-a făcut de baftă noul ministru a fost aceea a contractelor „băieţilor deştepţi” din energie. Ce şi-a zis Bode? Videanu si chiar Ariton au fost nişte fraieri! Când se vor afla în faţa mea băieţii ăştia vor începe să tremure şi vor modifica urgent clauzele contractuale. Concluzia: unii nici nu l-au băgat în seamă, iar alţii l-au lăsat să facă ce crede pentru că ei nu schimbă nimic. Cu coada între picioare, lui Bode nu i-a mai rămas decât să trimită contractele la Ministerul Justiţiei, sperând să găsească acolo pe cineva mai deştept decât cei care au redactat contractele astea încă de pe vremea lui DIP. Nu cred că-şi mai face cineva iluzia că ele nu vor merge până în 2018 – termenul de graţie acordat de Videanu la prelungire – dacă nu vor fi reziliate din ambiţie, dar cu costuri incomparabil mai mari.


A doua gafă a lui Bode este numirea – ieri – în calitate de consilier personal a unui tip pe care azi l-a dat afară. Radu Cristescu nu era un necunoscut. A fost şef la Rezervele Statului, de unde a fost scos în şuturi de Tabără, pentru niscai abuzuri, despre care presa a scris la greu. Ce a fost în capul lui Bode când a decis să-l ia în calitate de sfătuitor, numai el ştie...
 

Evident că numirea asta a stârnit vâlvă pe la partid, unde pedeliştii s-au văzut cu o nouă piatră încinsă în mâini şi l-au somat pe Bode să scape rapid de acest Cristescu. În mod normal ar fi trebuit să scape de Bode, dar probabil că mai sunt necesare câteva gafe ca să se vadă că paharul era deja plin.
 

PS. Dacă porecla căpătată de Geoană avea în ea o nuanţă uşor afectivă (e prostul nostru!) în cazul lui Bode este cât se poate de semantică. Se vede de la o poştă. 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Renumararea steagurilor

Punctul pe Y / mari 15 decembrie 2009 Nr: 2932

Renumararea steagurilor

Daca ar mai fi trait Caragiale, cu siguranta ca ar fi facut corecturi serioase capodoperei sale 'O scrisoare pierduta'. In primul rand, n-ar mai fi numit-o asa: i-ar fi zis: 'E-mail-ul pierdut', sau 'Caseta' ori 'CD-ul pierdut'. Pentru ca, nu-i asa, cine mai scrie scrisori in zilele noastre? Care sa se rataceasca la posta si sa ajunga unde nu trebuie?

Cu e-mail-ul e altceva: doar daca ti se sparge parola se poate ajunge la el (cum a facut Cioaca cu calculatorul Elodiei!).

Si actiunea piesei s-ar fi modificat: astfel, castigatorul alegerilor n-ar mai fi fost dl Agamita Dandanache, ci contracandidatul sau, dl Nae Catavencu. Probabil ca s-ar fi facut si alte corecturi: ca sa se dea actiunii un aer de veridicitate mai mare, pe dl Catavencu ar fi putut sa-l cheme Traian, iar pe dl Dandanache - Mircea. Era loc si pentru o Coana Joitica (Coana Lenuta) desi in piesa actuala rolul sau ar fi fost mai redus, de data aceasta. Intriga ar fi fost condusa in sensul in care dl Traian Catavencu, sprijinit (indirect) de prefectul Crin Tipatescu, si cu ajutorul nemijlocit al moftologilor galagiosi din partid (roluri cat se poate de potrivite pentru niste ungureni, patapievicieni, avramesteni, boureni, prigonieni) infrange vointa 'centrului' aliat care-l vrea in functie pe dl Dandanache, cel care tocmai lansase la 'Rasboiu' o casetuta despre cum un candidat aplica o scatoalca unui sustinator, la un miting electoral. Drept urmare, Conu Ionel Trahanache se vede nevoit sa accepte infrangerea candidatului sau, si sa-l declare invingator pe Catavencu. Acum, Caragiale ar mai fi trebuit sa adauge o scena-cheie, in care vine rezultatul exit-poll-ului si, desi Mircica Dandanache isi invoca mama si sare intr-un picior de bucurie ca nu ramane fara coledzi, iar Traian Catavencu mustaceste pentru aplaudacii sai care nu pierdusera vremea, ci facusera o numaratoare paralela. 'Numararea steagurilor' capata si ea o semnificatie deosebita: cand Mircea Dandanache contesta rezultatul final si cere renumararea 'steagurilor' nule, intra in scena dom' Vasile Pristanda, seful de la Interne. Acesta, personaj integru, desi cu renumeratie mica de la Buget, numara corect steagurile anulate si reiese ca tot Traian Catavencu are mai multe. Piesa ar trebui sa se sfarseasca 'en fanfarre', cu proclamarea onorabilului Traian Catavencu - ultra progresist, liberschimbist si antimogulist - ca presedinte, in cadrul unei manifestatii conduse de chiar Mircica Dandanache, cu sula unei casete porcoase in coaste, pusa de moftologul - falit, Patapievici.

Singurul personaj care nu se mai potriveste in varianta aceasta a piesei e Cetateanul Turmentat. El stie cu cine sa voteze pentru viitorul luminos al tarii. I-o spun zi de zi ziarele si televiziunile, cu obiectivitatea garantata de CNA...

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3121.phtml