Publicat: 20 Iunie, 2016 - 17:12

Am avut sansa sa urmaresc, de aici, de la New Orleans, meciul nostru cu Albania, transmis direct de unul dintre principalele canale de sport americane. Mi-a ramas in memorie insistenta cu care comentatorul american repeta scorul intalnirii: "Albania - one, Romania - nothing!" NOTHING - adica nimic! El rezuma astfel cu acuratete performanta echipei noastre. Aceea de a nu fi aratat nimic. De a nu fi obtinut nimic. Nimic altceva decat performanta unica de a ramane in analele europenelor drept cea mai slaba echipa, cea pe care a invins-o si a trimis-o acasa o echipa care practic nu a existat in analele competitiilor europene si mondiale pana acum, cand a facut sa explodeze presa de specialitate cu performanta sa. Albania este deja marea performera a acestei editii si nu vad ce i-ar mai putea umbri succesul. Iar scorul ar fi putut fi substantial mai mare daca nu ar fi avut ghinion. Pentru ca aceasta echipa de rezerva a Albaniei ( prima joaca prin nationalele altor tari) a evoluat cu aplomb si cu eleganta chiar, declansand atacuri devastatoare, in timp ce ai nostri nu reuseau sa treaca de a doua pasa la rand. Pana si bara lui Andone a vrut parca sa demonstreze ca acea unica sansa nu avea nimic de-aface cu ce se joaca in Romania.

Pronosticam, intr-un comentariu anterior ca vom pierde meciul cu Albania, desi o faceam cu speranta, in subconstient, ca ma pot insela. Mi spuneam ca aceasta calificare, din cea mai slaba grupa a europenelor, intr-o editie in care doar cine n-a vrut nu s-a calificat, nu facea altceva decat sa ne rapeasca sansa de a nu ne expune adevarata conditie. Ramanand acasa ne-am fi putut consola cu ideea ca daca eram acolo am fi facut vreo scofala, fara a ne etala dimensiunea reala a nivelulului la care a ajuns o "scoala" care altadata castiga cupe europene. In Franta nu am pierdut doar meciul cu Albania, ci si bruma de prestigiu pe care o mai aveam. Strategia falimentara a puparii iconitelor derulata de Tata Puiu a facut din acesta o caricatura a ceea ce a fost in alte vremuri dezvaluindu-i lipsa cronica de conceptii tactice si incapacitatea de a transmite vreo idee de joc.Dupa ce s-a incapatanat sa tina pe tusa doua meciuri cativa jucatori de la care se credea ca se mai poate astepta ceva, i-a aruncat in final in teren cu nadejdea ca Cel de Sus ii va face sa se impiedice de minge prin careul advers si sa mai primim vreun penalty salvator. Insist sa cred ca nu jucatorii sunt de vina pentru ce s-a intamplat. La urma urmelor ei sunt ceea ce sunt, fac ceea ce pot intr-un campionat de doi lei sau pe bancile de rezerve ale unor cluburi care i-au achizitionat  la burse de second hand. Esecul nostru de la aceste europene este consecinta ultima a compromiterii acestui sport de catre o generatie de afaceristi verosi si de "oameni de fotbal" fara nici o legatura cu sportul. Dar, mai ales a unor autoritati care s-au multumit sa profite de luciul unor victorii, abandonand orice control al unui domeniu strategic sub raportul sanatatii publice si al imaginii. Este suficient sa ne uitam ce au facut din acest punct de vedere sarbii sau chiar albanezii...

Pentru noi campionatul european s-a sfarsit. De aici ar trebui sa inceapa o adevarata strategie de gestionare a unei resurse importante sub raportul confortului spiritual al celor multi care isi dau sufletul pentru acest sport. E drept, in afara terenului...

Topic: 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Criza presei tiparite

Punctul pe Y / vineri 11 decembrie 2009 Nr: 2929

Criza presei tiparite

Odata cu clarificarea rezultatelor alegerilor prezidentiale (nu cred ca cineva se indoieste de faptul ca contestatiile PSD vor ramane un simplu exercitiu de demagogie), lucrurile par sa se limpezeasca si pe piata presei, unde o multime de titluri au fost tinute artificial in viata din interese propagandistice. Nu intamplator, semnalul l-a dat Sorin Ovidiu Vantu, omul care a demonstrat ca in afaceri nu se ataseaza de obiecte si ca poate taia in carne vie cand simte ca lucrurile nu mai merg. Dupa ce a alimentat generos, ani de zile, o divizie publicistica ce s-a latit dincolo de marginile plapumii rentabilitatii financiare, Vantu anunta ca de la 1 Ianuarie va renunta la doua titluri (Business Standard si Cotidianul) si la agentia de stiri cu care a incercat sa atace cvasi - monopulul lui Sarbu (NewsIn). Toate aceste titluri au inghitit in ultimii ani sume uriase, in pretul lor de scoatere la vanzare nemaigasindu-se decat un procent modest din ceea ce s-a cheltuit cu ravna de catre „dezvoltatorii” elitisti ai grupului, care au umplut depozitele Casei Scanteii cu carti si conturile grupurilor cu datorii neachitate. Cornel Nistorescu n-a lucrat de cand e el pentru un ziar cu un tiraj de 7000 exemplare - nivelul la care au adus „Cotidianul” lui Ratiu intelighentii din detasamentul autoproclamat „quality”.

Desigur, nostalgicii presei pot face infarct citind cifrele furnizate de BRAT. In urma cu 18-19 ani acestea ar fi parut derizorii - se lucra atunci cu tiraje de milioane sau de sute de mii. Adevarul de dupa Scanteia (un fel de bunic al „Gandului”) se batea cu Romania Libera a lui Bacanu pentru intaietate, blocand rotativele „Casei Scanteii” cu comenzile de tiraj de milioane. „Libertatea” pe care am scos-o la Revolutie in avampremiera presei libere, punea in pericol batrana rotativa a „Informatiei” cu aproape un milion de exemplare vandute zilnic iar ambulantii se bateau pe Brezoianu sa mai apuce o livrare.

Erau insa alte vremuri. Foamea de informatie, dar mai ales de atitdine, suprimate o jumatate de secol, a explodat pur si simplu, la fel ca „mamaliga” Revolutiei. Presa a fost primul segment al economiei romanesti care a lucrat dupa legile pietei: cererea a facut sa se nasca aproape peste noapte, sute, mii de titluri; dintre acestea alegandu-se si primele falimente. Invenstitiile in presa au fost cele mai rentabile si au adus cele mai rapide castiguri, majoritatea neimpozabile, iar calitatea de jurnalist a devenit accesibila aproape oricui, indiferent de gradul de alfabetizare. Ciclul didactic de 20 de ani prezis ca fiind necesar aproprierii democratiei coincide cu cel al cresterii si descresterii presei scrise. Iar momentul 2010 pare sa fie cel al limpezirii dramatice a peisajului in care vor mai supravietui, la nivel central, doar cu vreo 4-5 titluri, navigand ca niste „balene” intr-o mare coplesita de rapitorii tabloizi.

Anuntul lui Vantu deschide seria altor anunturi care vor surveni pe masura ce sursele de finantare, interesate de campania electorala, se vor inchide, iar cei care le-au operat isi vor indrepta atentia spre ziare de risc mai mic. In urma lor va ramane insa o armata de profesionisti ai condeiului a caror calificare nu-si va gasi utilitatea prin alte segmente mai putin atinse de criza.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3118.phtml