Publicat: 20 Iunie, 2016 - 17:12
Share

Am avut sansa sa urmaresc, de aici, de la New Orleans, meciul nostru cu Albania, transmis direct de unul dintre principalele canale de sport americane. Mi-a ramas in memorie insistenta cu care comentatorul american repeta scorul intalnirii: "Albania - one, Romania - nothing!" NOTHING - adica nimic! El rezuma astfel cu acuratete performanta echipei noastre. Aceea de a nu fi aratat nimic. De a nu fi obtinut nimic. Nimic altceva decat performanta unica de a ramane in analele europenelor drept cea mai slaba echipa, cea pe care a invins-o si a trimis-o acasa o echipa care practic nu a existat in analele competitiilor europene si mondiale pana acum, cand a facut sa explodeze presa de specialitate cu performanta sa. Albania este deja marea performera a acestei editii si nu vad ce i-ar mai putea umbri succesul. Iar scorul ar fi putut fi substantial mai mare daca nu ar fi avut ghinion. Pentru ca aceasta echipa de rezerva a Albaniei ( prima joaca prin nationalele altor tari) a evoluat cu aplomb si cu eleganta chiar, declansand atacuri devastatoare, in timp ce ai nostri nu reuseau sa treaca de a doua pasa la rand. Pana si bara lui Andone a vrut parca sa demonstreze ca acea unica sansa nu avea nimic de-aface cu ce se joaca in Romania.

Pronosticam, intr-un comentariu anterior ca vom pierde meciul cu Albania, desi o faceam cu speranta, in subconstient, ca ma pot insela. Mi spuneam ca aceasta calificare, din cea mai slaba grupa a europenelor, intr-o editie in care doar cine n-a vrut nu s-a calificat, nu facea altceva decat sa ne rapeasca sansa de a nu ne expune adevarata conditie. Ramanand acasa ne-am fi putut consola cu ideea ca daca eram acolo am fi facut vreo scofala, fara a ne etala dimensiunea reala a nivelulului la care a ajuns o "scoala" care altadata castiga cupe europene. In Franta nu am pierdut doar meciul cu Albania, ci si bruma de prestigiu pe care o mai aveam. Strategia falimentara a puparii iconitelor derulata de Tata Puiu a facut din acesta o caricatura a ceea ce a fost in alte vremuri dezvaluindu-i lipsa cronica de conceptii tactice si incapacitatea de a transmite vreo idee de joc.Dupa ce s-a incapatanat sa tina pe tusa doua meciuri cativa jucatori de la care se credea ca se mai poate astepta ceva, i-a aruncat in final in teren cu nadejdea ca Cel de Sus ii va face sa se impiedice de minge prin careul advers si sa mai primim vreun penalty salvator. Insist sa cred ca nu jucatorii sunt de vina pentru ce s-a intamplat. La urma urmelor ei sunt ceea ce sunt, fac ceea ce pot intr-un campionat de doi lei sau pe bancile de rezerve ale unor cluburi care i-au achizitionat  la burse de second hand. Esecul nostru de la aceste europene este consecinta ultima a compromiterii acestui sport de catre o generatie de afaceristi verosi si de "oameni de fotbal" fara nici o legatura cu sportul. Dar, mai ales a unor autoritati care s-au multumit sa profite de luciul unor victorii, abandonand orice control al unui domeniu strategic sub raportul sanatatii publice si al imaginii. Este suficient sa ne uitam ce au facut din acest punct de vedere sarbii sau chiar albanezii...

Pentru noi campionatul european s-a sfarsit. De aici ar trebui sa inceapa o adevarata strategie de gestionare a unei resurse importante sub raportul confortului spiritual al celor multi care isi dau sufletul pentru acest sport. E drept, in afara terenului...

Topic: 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Show-ul mediatic al catastrofelor naturale

Punctul pe Y / mari 13 iulie 2010 Nr: 3078

Show-ul mediatic al catastrofelor naturale

De mai bine de 15 ani Romania face fata unor fenomene meteorologice nemaintalnite - cu frecventa si forta actuala - in trecutul hidrometeorologic al tarii. Practic, cea mai mare catastrofa de acest gen s-a inregistrat in 1970, cand tara s-a aflat, practic, sub ape, iar nivelul pierderilor nu a putut fi estimat. Acest precedent a declansat o ampla campanie de lucrari de hidroamelioratii si indiguiri care a durat, practic, pana in 1990, cand au aparut cu totul alte prioritati. De atunci, aproape fiecare guvern a avut parte de socul si spectacolul mediatic al inundatiilor provocate fie de dezghetul rapid, fie de ploile napraznice, fie de acumularile necontrolate din amontele intregii retele hidrografice.

De fiecare data administratiile locale si cea centrala au fost luate prin surprindere, asezarile care au proliferat prin lunci sau pe traseele suvoaielor montane au fost luate de ape si mii de oameni au ramas fara agoniseala de-o viata - in cazul in care au avut norocul sa se salveze in ultimul moment. De fiecare data am asistat la spectacolul populist al vizitelor de lucru ale politicienilor, ale dialogurilor lor cu sinistratii, ale curentelor de compasiune concretizate in teledonuri la care vedetele si-au expus caritatea, ale promisiunilor ferme ca pana la venirea iernii sinistratii vor avea un acoperis deasupra capului prin mobilizarea unor rezerve bugetare. In acesti ani o gramada de localitati au trecut de mai multe ori prin acest calvar, mii de case au fost reconstruite de cateva ori, in timp ce altele, retrase din calea apelor au ramas nelocuite fiind vandalizate de insisi sinistratii care asteptau deobicei la carciuma, cu apa pana la genunchi, sosirea si impartirea ajutoarelor. Si, tot deobicei, lucrarile de indiguire promise ori se faceau de mantuiala (din banii ramasi dupa ce se fura din greu nici nu se putea face altceva), ori nu se mai faceau deloc, caci apareau alte prioritati.

Daca cineva cu har la matematica ar face si o socoteala cat au costat ajutoarele, reconstruirile, lucrarile facute in graba, provizorii sau cele de mantuiala, cred ca ar ajunge la un rezultat inspaimantator, prin dimensiunea colosala a valorii lipsei de coerenta si de logica. De 20 de ani nu exista nici un plan de „lupta” cu intemperiile, fiecare guvern vine si pleaca dupa ce mai toaca niste bani pe show-uri mediatice si acuza greaua mostenire de la precedenti. Daca aceste inundatii au, totusi vreun merit, acela este ca pentru o perioada, in care atentia generala se concentreaza asupra sinistratilor si a salvarii lor, lumea mai uita de incompetenta manageriala a guvernantilor si de jaful organizat asupra banului public. Pana intervine o noua catastrofa naturala, sa acopere catastrofa umana care domneste nederanjata intr-o Romanie parca blestemata si de natura ...

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3268.phtml