Publicat: 7 Martie, 2017 - 12:17

Uneori rămâi trăznit de  proporțiile pe care poate să le capete manipularea. O manifestație justificată de insatisfacția generată de absența schimbărilor de fond din zona politicului, determinată de o măsură inabilă și inoportună (Ordonanța 13) este deturnată spre o campanie de susținere a unei instituții fără nici o legătură cu democrația (o instituție de forță nici nu are cum să fie democratică). Cred că nici lui Ceaușescu nu i-ar fi trecut prin cap să organizeze marșuri de susținere a Securității (să zicem) pe motiv că servește interesele țării. Duminică am asistat la o premieră de gen, când vreo mie de oameni (majoritatea, probabil, de bună credință) s-au încolonat și au mărșăluit sub semnul dragostei și prețuirii pentru DNA.
Unde e manipularea? - veți întreba. Manipularea este cât se poate de transparentă: Parchetul Anticorupție este groggy, după cea mai dură lovitură primită prin decizia unui arbitru considerat aproape unanim (după plecarea lui Zegrean, cel cu „erata”) ca imparțial: Curtea Constituțională. În ciuda apelului patetic de prevăzător al președintelui („Jos mâinile...”) instituția condusă în al treilea mandat de Codruța Kovesi a primit cel mai dur șoc la care se putea aștepta: ca acțiunea sa să fie considerată un abuz de putere și un derapaj sever de la conduita și atribuțiile sale legale! Ceea ce , practic, ar fi trebuit să fie apogeul „războiului civil” declanșat de „statul de drept” al lui Băsescu, înfiat de Iohannis (trinomul DNA - SRI - ÎCCJ) împotriva instituțiilor democratice, rezultate din votul popular (Parlament și Guvern), se dovedește un eșec memorabil. În conformitate cu strategia adoptată la Cotroceni după alegerile din decembrie, rezultatul votului mai putea fi modificat doar printr-o acțiune de forță drapată în voința poporului. Iar operațiunea decisivă ar fi trebuit să fie inculparea și arestarea ministrului Justiției și a premierului, pe baza ordonanței 13. Și a unui denunț semnat de trei dintre papagalii din colivia Monicăi Macovei, la care au lucrat din greu chiar oamenii DNA - motiv pentru care denunțul este, practic, identic cu un rechizitoriu. Acțiunea combinată a președintelui, CSM-ului și a DNA (plus Lazăr) n-ar fi trebuit să se împiedice de o Curte Constituțională în care se miza pe acțiunea unor „cârtițe” plasate acolo din timp, cu sarcini precise. Iar acest lucru s-a văzut limpede  în faptul că decizia Curții a ajuns prompt la urechile Codruței Kovesi, înainte să fie făcută publică,  pentru ca aceasta să aibe răgazul să redacteze lungul și cețosul comunicat prin care justifica acțiunea, livrat publicului cu o oră înaintea celui al Curții care acuza fără ocolișuri abuzul de putere al DNA.
Nu întâmplător, la „mitingul de susținere” s-au scandat lozinci anti-Curtea Constituțională. Aceasta este un client mai vechi al „binomului” și nu ar fi nevoie să ne referim la altceva decât la episodul respingerii - ca neconstituționale - a unor prevederi din Legea Big Brother, care a generat reproșuri publice vehemente din partea lui Maior (pe atunci încă director al SRI și viitor ambasador la Washington) și Kovesi, care motivau că în acest fel li se taie aripile în eforturile de combatere a corupției! Și pentru ca lucrurile să devină clare pentru cei care nu înțeleseseră aluziile, a urmat corecția aplicată judecătorului Greblă. Arestarea și anchetarea acestuia  au constituit primul semn al nesocotirii brutele a independenței instituțiilor fundamentale, un prim grav abuz de putere rămas nesancționat datorită implicării nedisimulate a ambasadorului american, agentul delegat pentru impunerea legii Big Brother, adept necondiționat al „principiului Guantanamo”: dreptul de a se comite abuzuri incompatibile cu legislația proprie în teritorii care nu se află sub jurisdicția internă. Ancheta în cazul Greblă poate constitui un studiu de caz pentru cumulul de abuzuri și ilegalitați la care poate fisupusă o persoană atunci când interese „superioare” o cer. Si la care poate fi supusă o persoană care nu se mai bucură de nici unul dintre drepturile fundamentale. De la penibilul acuzelor aduse - cele două rochii-mită, creșterea ilegală de struți și ...încălcarea embargoului rusesc ( pe care ar fi putut-o invoca doar rușii!) - gama situațiilor în afara atribuțiilor și drepturilor instituției este mai mult decât revoltătoare. Nu și pentru „sponsorii” statului de drept...
De la episodul Big Brother și până la mitingul de „susținere” avem de-aface cu etapele reprezentative ale celui mai acut conflict manifestat în în societatea românească între instituții și interesele din spatele acestora, în cadrul unui „război rece” asistat cu stranie comprehensiune  de către marile puteri iubitoare de democrație proprie, care nu văd în România decât un spațiu de manevră  pentru proiecte globaliste care nu trebuiesc deranjate de puseuri locale.

Topic: 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Habemus papa!

Punctul pe Y / miercuri 16 decembrie 2009 Nr: 2933

Habemus papa!

Asa exclamau cardinalii dupa lungile conclavuri (unele puteau dura ani de zile) in care se hotara cine va pastori in continuare turma credinciosilor crestini.

La noi, conclavul Curtii Constitutionale a durat mai putin - doar cat s-au numarat voturile nule - si iata ca de luni avem un nou presedinte. De fapt cel vechi, dar intr-un nou „ambalaj”, ca sa-i spunem asa.

Victoria lui Traian Basescu n-a fost una asteptata. Ba, as zice, ca dupa cum ne-a invatat algoritmul electoral al ultimilor 13 ani, era de asteptat o alternanta la putere - pentru ca din 1996 cei care au organizat alegerile le-au pierdut cu regularitate. A fost, insa, cea mai stransa competitie de pana acum si s-ar fi putut foarte bine ca balanta sa se incline, in aceleasi conditii, in favoarea lui Geoana. Candidatul social-democrat are insa satisfactia platonica de a fi castigat alegerile...in tara - unde se zice ca ar fi obtinut mai multe voturi, dar nu suficiente. A sperat ca va mai recupera ceva din cele nule, dar nici acolo n-a avut sansa...

Deci, Traian Basescu va scrie, teoretic cel putin, un capitol important, de zece ani, al istoriei Romaniei post-totalitare. Cel de-al doilea mandat al sau incepe sub auspiciile memorabile a doua decenii de libertate si democratie - chiar daca cele doua categorii nu au fost foarte profitabile pentru Romania. Dupa cinci ani de zbucium intern, in cautarea unei solutii niciodata gasite, Romania lui Basescu incearca un nou inceput. Fi-va acesta mai bun pentru romanii care au mers la vot?

E greu de spus. Cu siguranta ca Traian Basescu - veritabil „animal politic”, din specia „Ion Iliescu” - va incerca sa nu repete sumedenia de greseli pe care le-a facut pana acum. De regula, insa, dupa 50 de ani, oamenii se schimba greu (Iliescu insa a demonstrat ca se poate). Tendintele autotariste ale lui Basescu ii vor marca in continuare actiunea, dar nu la nivelurile cu care ne-a obisnuit. Iar primul semn ramane obstinata cu care refuza o solutie negociata pentru formarea unui nou guvern si incapatanarea cu care doreste sa aibe unul asupra caruia sa poata exercita un control total. Dealtfel, asa zisele negocieri ale lui Boc (vorba vine „ale lui Boc”) se indreapta spre o formula autarhica, pe baza de racolari de parlamentari de la celelalte partide pana la limita formarii unei majoritati proprii, fara liberali si social-democrati. Va fi insa o majoritate vulnerabila, ce va ameninta, in orice moment, sa se destrame, atunci cand apar mize importante. Este cel putin un semn ca ca autoritatea prevaleaza in fata stabilitatii si ca in relatia cu partenerii primeaza confruntarea.

Prin victoria sa, Traian Basescu isi asuma, practic, o dubla responsabilitate: cea de presedinte si cea de premier. Este conditia - crede el -atingerii obiectivelor ramase nerealizate in primul mandat. Dar este, in acelasi timp, si samanta scandalurilor viitoare, care vor incetini considerabil mersul nostru spre o societate normala.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3122.phtml