Publicat: 7 Martie, 2017 - 12:17
Share

Uneori rămâi trăznit de  proporțiile pe care poate să le capete manipularea. O manifestație justificată de insatisfacția generată de absența schimbărilor de fond din zona politicului, determinată de o măsură inabilă și inoportună (Ordonanța 13) este deturnată spre o campanie de susținere a unei instituții fără nici o legătură cu democrația (o instituție de forță nici nu are cum să fie democratică). Cred că nici lui Ceaușescu nu i-ar fi trecut prin cap să organizeze marșuri de susținere a Securității (să zicem) pe motiv că servește interesele țării. Duminică am asistat la o premieră de gen, când vreo mie de oameni (majoritatea, probabil, de bună credință) s-au încolonat și au mărșăluit sub semnul dragostei și prețuirii pentru DNA.
Unde e manipularea? - veți întreba. Manipularea este cât se poate de transparentă: Parchetul Anticorupție este groggy, după cea mai dură lovitură primită prin decizia unui arbitru considerat aproape unanim (după plecarea lui Zegrean, cel cu „erata”) ca imparțial: Curtea Constituțională. În ciuda apelului patetic de prevăzător al președintelui („Jos mâinile...”) instituția condusă în al treilea mandat de Codruța Kovesi a primit cel mai dur șoc la care se putea aștepta: ca acțiunea sa să fie considerată un abuz de putere și un derapaj sever de la conduita și atribuțiile sale legale! Ceea ce , practic, ar fi trebuit să fie apogeul „războiului civil” declanșat de „statul de drept” al lui Băsescu, înfiat de Iohannis (trinomul DNA - SRI - ÎCCJ) împotriva instituțiilor democratice, rezultate din votul popular (Parlament și Guvern), se dovedește un eșec memorabil. În conformitate cu strategia adoptată la Cotroceni după alegerile din decembrie, rezultatul votului mai putea fi modificat doar printr-o acțiune de forță drapată în voința poporului. Iar operațiunea decisivă ar fi trebuit să fie inculparea și arestarea ministrului Justiției și a premierului, pe baza ordonanței 13. Și a unui denunț semnat de trei dintre papagalii din colivia Monicăi Macovei, la care au lucrat din greu chiar oamenii DNA - motiv pentru care denunțul este, practic, identic cu un rechizitoriu. Acțiunea combinată a președintelui, CSM-ului și a DNA (plus Lazăr) n-ar fi trebuit să se împiedice de o Curte Constituțională în care se miza pe acțiunea unor „cârtițe” plasate acolo din timp, cu sarcini precise. Iar acest lucru s-a văzut limpede  în faptul că decizia Curții a ajuns prompt la urechile Codruței Kovesi, înainte să fie făcută publică,  pentru ca aceasta să aibe răgazul să redacteze lungul și cețosul comunicat prin care justifica acțiunea, livrat publicului cu o oră înaintea celui al Curții care acuza fără ocolișuri abuzul de putere al DNA.
Nu întâmplător, la „mitingul de susținere” s-au scandat lozinci anti-Curtea Constituțională. Aceasta este un client mai vechi al „binomului” și nu ar fi nevoie să ne referim la altceva decât la episodul respingerii - ca neconstituționale - a unor prevederi din Legea Big Brother, care a generat reproșuri publice vehemente din partea lui Maior (pe atunci încă director al SRI și viitor ambasador la Washington) și Kovesi, care motivau că în acest fel li se taie aripile în eforturile de combatere a corupției! Și pentru ca lucrurile să devină clare pentru cei care nu înțeleseseră aluziile, a urmat corecția aplicată judecătorului Greblă. Arestarea și anchetarea acestuia  au constituit primul semn al nesocotirii brutele a independenței instituțiilor fundamentale, un prim grav abuz de putere rămas nesancționat datorită implicării nedisimulate a ambasadorului american, agentul delegat pentru impunerea legii Big Brother, adept necondiționat al „principiului Guantanamo”: dreptul de a se comite abuzuri incompatibile cu legislația proprie în teritorii care nu se află sub jurisdicția internă. Ancheta în cazul Greblă poate constitui un studiu de caz pentru cumulul de abuzuri și ilegalitați la care poate fisupusă o persoană atunci când interese „superioare” o cer. Si la care poate fi supusă o persoană care nu se mai bucură de nici unul dintre drepturile fundamentale. De la penibilul acuzelor aduse - cele două rochii-mită, creșterea ilegală de struți și ...încălcarea embargoului rusesc ( pe care ar fi putut-o invoca doar rușii!) - gama situațiilor în afara atribuțiilor și drepturilor instituției este mai mult decât revoltătoare. Nu și pentru „sponsorii” statului de drept...
De la episodul Big Brother și până la mitingul de „susținere” avem de-aface cu etapele reprezentative ale celui mai acut conflict manifestat în în societatea românească între instituții și interesele din spatele acestora, în cadrul unui „război rece” asistat cu stranie comprehensiune  de către marile puteri iubitoare de democrație proprie, care nu văd în România decât un spațiu de manevră  pentru proiecte globaliste care nu trebuiesc deranjate de puseuri locale.

Topic: 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Independenta Republicii iganeasca

Punctul pe Y / miercuri 11 august 2010 Nr: 3099

Independenta Republicii iganeasca

Sarkozy le-a pus gand rau tiganilor. Doar celor proveniti din Romania si Bulgaria. Ai lor nu mai sunt tigani, sunt „gens de voyage”. Exista 500 de astfel de tabere, pe care vigurosul presedinte francez vrea sa le desfiinteze una cate una si sa-i trimita pe locatari la origine. Adica de unde au venit.

Inceputul a fost facut pe undeva pe langa Lille, unde se aciuisera vreo 200 de compatrioti de-ai nostri, de etnie tiganeasca. Nu stiu de ce le-o spune romi, cand ei sunt tigani sadea. „O sa ne intoarcem” - au declarat acestia dupa ce si-au strans catrafusele. Si nu ma indoiesc ca or s-o faca ...

Mintea m-a dus, bezmetica, la un scenariu posibil. Un interlocutor (fictiv) imi marturiseste care este planul tiganilor:

„Prima data plecam fara sa facem taraboi. Dar ne intoarcem. La a doua incercare opunem rezistenta. igancile fac front comun si-i lovesc pe politisti cu puradeii. Noi, barbatii, ne baricadam in rulote, de unde bombardam cu oua ciordite de la supermarketul din apropiere. E faza de debut a rezistentei active. A treia oara cand ne repliem, incepem sa parjolim terenul din jur: furam rufele puse la uscat, orataniile de prin ograzi, bicicletele copiilor. Populatia se revolta si ataca. Alertam mass media, sa asiste in direct la masacrul care ni se aplica si la discriminarea care infloreste. Impotriva unui nou asalt al politiei imobilizam forte din alte tabere, care ni s-au alaturat. Ne baricadam din toate partile si rezistam. Solicitam ajutorul ONU si trimitem un reprezentant acolo care sa ne apere drepturile impotriva abuzurilor autoritatilor. Reclamam ca n-avem scoli, asistenta medicala, fast-food-uri si mall-uri. igani din toata Europa ne trimit ajutoare si instructori care sa ne ajute sa ne organizam. In preajma atacului decisiv al fortelor de ordine, lansam o declaratie la independenta, bazata pe autonomia de facto existenta pe teritoriul taberei. Solicitam recunoasterea celorlalte natiuni. O parte ne vor recunoaste, o parte nu. Cerem asistenta umanitara din partea Uniunii Europene si de indata ce Curtea de la Haga va decide ca declaratia noastra este legala, proclamam Republica iganeasca, dupa care alegem, urgent, un imparat si un rege ...

Gasiti ceva exagerat in acest scenariu? (Orice asemanare cu situatii reale este pur si simplu neintamplatoare).
Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3289.phtml