Publicat: 10 Mai, 2013 - 13:39

Au trebuit să treacă şase ani pentru ca unul dintre “rechinii” retrocedărilor să primească ceea ce i se cuvenea: câţiva metri pătraţi în celula de puşcărie în care-şi va petrece – cel puţin teoretic – următorii 16 ani din viaţă.

Vă mai amintiţi probabil tupeul şi aplombul cu care Radu Ion Fotino flutura triumfător în faţa camerelor hârtiile prin care devenea proprietarul a zeci de hectare de teren între care şi cel pe care începuse construcţia locuinţelor ANL, obţinând sistarea acestora şi aruncarea în disperare a sute de beneficiari care sperau să aibă, în sfârşit, o casă. Deşi întregul mecanism al acestor retrocedări mirosea de la o poştă a escrocherie, hoţul neprins era negustor cinstit şi beneficiar de înţelegerea cel puţin suspectă a unor instanţe specializate în puneri în posesie pe bandă rulantă. Afacerea a şocat în aşa hal încât DNA n-a mai putut să stea cu braţele încrucişate şi a declanşat o anchetă care, în final, a pus în evidenţă mecanismele corupţiei prin care escrocul Fotino ajunsese ditamai latifundiarul. Cum spuneam, însă, au trebuit să treacă 6 ani pentru ca individul să ajungă acolo unde îi era locul.

Este, totuşi, un început, iar viitorul şef al DNA, care a pledat destul de convingător la audierile de la CSM în favoarea dublării anchetelor penale de anchete financiare, are un bun prilej să declanşeze o ofensivă împotriva unor acte majore de corupţie care au făcut ca valori impresionante – mobile şi imobile – să ajungă în mâinile unor aventurieri fără nici o legătură cu adevăraţii proprietari spoliaţi de bunurile lor de către regimul comunist, dar care au reuşit să pună la punct veritabil reţele de traficare, falsificare şi corupţie prin care au devenit mari proprietari.

Chiar premierul Ponta a atras atenţia asupra dimensiunilor acestui flagel şi ar fi minunat dacă nu s-ar opri la această simplă constatare. Există suficiente instituţii care au competenţa de a lua la puricat cele mai spectaculoase retrocedări şi de a găsi verigile slabe ale acestora – de regulă documente falsificate, autentificate însă de persoane şi instanţe cointeresate. Chiar CSM-ul ar putea declanşa o astfel de anchetă depistând instanţele specializate în astfel de operaţiuni şi magistraţii care au ignorat evidenţele dubioase, dând câştig de cauză escrocilor. Se pot identifica chiar case de avocatură – unele în al căror staff se află importante personaje politice – care au creat filiere de căutare şi de “găsire” a unor documente justificative sau a unor descendenţi fără nici o legătură cu bunurile.

Pe lângă o reparaţie de fond, statul poate recupera în acest fel importante sume cu care a fost păgubit pentru o vină de care prezentul nu răspunde în mod direct, anulând sentinţe incorecte şi părtinitoare şi curăţind totodată peisajul de o serie întreagă de persoane corupte care pozează în campioni ai dreptăţii.

Radu Ion Fotino este un exemplu că o asemenea campanie este posibilă şi că nu va face decât să repare, pe lângă nedreptăţile trecutului, şi pe cele ale prezentului. Rechinii retrocedărilor încep să cadă în plasă. Important este ca procesul să continue.        

Topic: 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Succesiunea Geoana

Punctul pe Y / joi 23 iulie 2009 Nr: 2816

Succesiunea "Geoana"

In PSD, lucrurile se precipita. Presedintele Geoana este nemultumit de faptul ca staff-ul sau i-a ratat startul in campania electorala. Acest lucru reiese si din sondaje, in care liderul social-democrat ocupa abia optiunea a treia, dupa - bineinteles - Basescu, dar si dupa - mai de neinteles - Antonescu.

Mai sunt doar patru luni pana la alegerile prezidentiale. Alegeri a caror miza este mai mare ca oricand. Probabil ca la nici unul dintre scrutinele anterioare, cele din 90, 92, 96, 2000 si 2004 - nu s-au aruncat in lupta orgolii si interese de dimensiunea celor actuale. In cele patru scrutinuri la care a participat, Ion Iliescu a condus autoritar in preferintele electoratului, chiar daca pe cel din 96 l-a pierdut cu largul concurs al unor forte externe si al unei intelepte resemnari personale. Cel din 2004 parea sa dea castig de cauza, detasat, lui Adrian Nastase, acesta fiind mandatat, ca si Ion Iliescu, cu procente superioare formatiunii pe care o conducea. Victoria lui Basescu ramane una controversata, chiar daca nimeni nu se mai straduieste sa descalceasca circumstante care au intors balanta in doar ultimele ore de vot.

Particularitatea - cel putin pana la aceasta ora - a rundei actuale este ca, pentru prima data in doua decenii, candidatul stangii detine un procent inferior celui al partidului. Practic, Geoana se afla la remorca PSD-ului si nu pe pozitia de locomotiva. Alegerea lui Viorel Hrebenciuc ca sef al campaniei electorale pare o decizie luata in disperare de cauza. Deputatul din Bacau a mai indeplinit acest rol in doua randuri, in 1992 si in 2000, cand s-a achitat de misiune cu succes, gratie si calitatilor candidatului pe care l-a reprezentat atunci. Hrebenciuc este un tip abil, dar nu un prestigitator, capabil sa scoata din joben, in orice moment, un presedinte. Mai mult, pozitia in care a fost pus va face din el unicul responsabil - ori al succesului, ori al esecului. In plus, misiunea sa se desfasoara pe fondul luptei pentru putere din esalonul de varf, unde reprezentantul baronilor locali - detasamentul de sustinere al lui Geoana - a reusit sa puna mana pe functia de secretar general, inlaturand alte candidaturi cu pretentii. Colaborarea dintre Hrebenciuc si Dragnea se anunta a fi cheia succesului (sau a insuccesului) lui Geoana, si a succesiunii acestuia la conducerea partidului. Pentru ca, si intr-un caz si in altul, Geoana isi va epuiza mandatul la varf obtinut in binestiutele conditii ale Congresului din 95.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-2691.phtml