Publicat: 16 Noiembrie, 2016 - 08:34

Anunțul extinderii cercetărilor de către Parchetul General în dosarul Revoluției marchează lovitura decisivă  pe care restaurația neosecuristă o dă Republicii din 22 Decembrie și validarea, pe principiul enunțat de Iohannis (întâi procurorii și pe urmă istoricii) a noii Republici a Procurorilor.
Din capul locului aș vrea să lămuresc ceva: campania anticorupție este un lucru bun - poate cel mai bun care se întâmplă de un sfert de veac încoace. Anchetele derulate și condamnările pronunțate au zguduit falsa platoșă de onorabilitate cu care se blindaseră profitorii marilor confuzii pe care le-a cunoscut, în evoluția sa necontrolată, statul democratic. Iese tot mai mult la iveală ce înțelegeri oculte au generat apariția  noii clase de bogătași făcuți pe seama jafului organizat căruia i-a căzut pradă banul public. Au lucrat și lucrează la această operă numeroși procurori onești și încăpățânați în a-și face datoria. Toată stima pentru ei și pentru ce realizează. Există însă și o categorie - din păcate cea care determină evoluții fundamentale - care s-a pus în slujba intereselor restaurației neosecuriste, cea care nu are obiectiv mai important decât rescrierea istoriei cu metode demne de  „1984” al lui Orwell. Uneori am chiar impresia că cineva a alcătuit un îndrumar desprins din celebra carte prin care se ghidează operațiunile de forță.
Una dintre acestea  - cea mai importantă - este anihilarea  Revoluției ca fenomen istoric obiectiv. Ea vine după o altă campanie prin care s-a încercat, cu tenacitate, să se acrediteze ideea  că adevărata revoluție a avut loc în piața Universității și că de acolo se trag rădăcinile democrației. Revoluția, privită ca o diversiune „securistă” sau ca o lovitură de stat, trebuie să dispară din tratatele pe care le vor redacta istoricii după ce procurorii își vor fi desăvârșit opera lor. Ancheta Parchetului General vizează, în mod pervers, autoritatea pe care ar fi deținut-o noua „putere”, la adăpostul și cu conivența căreia s-ar fi produs șirul de victime înregistrate după momentul „zero”. Și pentru care trebuie să răspundă în fața legii liderii de atunci. Transformați din eroi în călăi, aceștia deschid larg porțile spre o nouă interpretare a evenimentelor prin care cei care au pierdut startul, rămânând în case și asistând la răsturnarea dictaturii comuniste în fața televizorului, preiau ștafeta.
Paradoxul acestei anchete este că intenționează să pedepsească însuși actul prin care „ordinea de drept” a statului comunist a fost afectată, în virtutea unei legislații inexistente  la acea oră: pentru că cea veche nu mai era valabilă iar una nouă nu fusese promulgată. Ce fel de autoritate putea să exercite noua formulă politică? Cu ce instrumente? Miza anchetei apare să fie aceea de a instala presupuse criterii de ordine  în haosul care a persistat zile la rând. Era posibil așa ceva?
Post factum era posibil. Era posibil orice. Dacă victoria Revoluției a fost pusă și pe seama Securității, care l-a abandonat pe dictator, noua victorie împotriva Revoluției poate fi, deasemenea, pusă pe seama noii forțe neosecuriste, care o abandonează în favoarea unei restaurații nerăbdătoare sa-și aroge toate meritele în cel mai simplu mod: rescriind istoria cu mâna procurorilor.

Topic: 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Renumararea steagurilor

Punctul pe Y / mari 15 decembrie 2009 Nr: 2932

Renumararea steagurilor

Daca ar mai fi trait Caragiale, cu siguranta ca ar fi facut corecturi serioase capodoperei sale 'O scrisoare pierduta'. In primul rand, n-ar mai fi numit-o asa: i-ar fi zis: 'E-mail-ul pierdut', sau 'Caseta' ori 'CD-ul pierdut'. Pentru ca, nu-i asa, cine mai scrie scrisori in zilele noastre? Care sa se rataceasca la posta si sa ajunga unde nu trebuie?

Cu e-mail-ul e altceva: doar daca ti se sparge parola se poate ajunge la el (cum a facut Cioaca cu calculatorul Elodiei!).

Si actiunea piesei s-ar fi modificat: astfel, castigatorul alegerilor n-ar mai fi fost dl Agamita Dandanache, ci contracandidatul sau, dl Nae Catavencu. Probabil ca s-ar fi facut si alte corecturi: ca sa se dea actiunii un aer de veridicitate mai mare, pe dl Catavencu ar fi putut sa-l cheme Traian, iar pe dl Dandanache - Mircea. Era loc si pentru o Coana Joitica (Coana Lenuta) desi in piesa actuala rolul sau ar fi fost mai redus, de data aceasta. Intriga ar fi fost condusa in sensul in care dl Traian Catavencu, sprijinit (indirect) de prefectul Crin Tipatescu, si cu ajutorul nemijlocit al moftologilor galagiosi din partid (roluri cat se poate de potrivite pentru niste ungureni, patapievicieni, avramesteni, boureni, prigonieni) infrange vointa 'centrului' aliat care-l vrea in functie pe dl Dandanache, cel care tocmai lansase la 'Rasboiu' o casetuta despre cum un candidat aplica o scatoalca unui sustinator, la un miting electoral. Drept urmare, Conu Ionel Trahanache se vede nevoit sa accepte infrangerea candidatului sau, si sa-l declare invingator pe Catavencu. Acum, Caragiale ar mai fi trebuit sa adauge o scena-cheie, in care vine rezultatul exit-poll-ului si, desi Mircica Dandanache isi invoca mama si sare intr-un picior de bucurie ca nu ramane fara coledzi, iar Traian Catavencu mustaceste pentru aplaudacii sai care nu pierdusera vremea, ci facusera o numaratoare paralela. 'Numararea steagurilor' capata si ea o semnificatie deosebita: cand Mircea Dandanache contesta rezultatul final si cere renumararea 'steagurilor' nule, intra in scena dom' Vasile Pristanda, seful de la Interne. Acesta, personaj integru, desi cu renumeratie mica de la Buget, numara corect steagurile anulate si reiese ca tot Traian Catavencu are mai multe. Piesa ar trebui sa se sfarseasca 'en fanfarre', cu proclamarea onorabilului Traian Catavencu - ultra progresist, liberschimbist si antimogulist - ca presedinte, in cadrul unei manifestatii conduse de chiar Mircica Dandanache, cu sula unei casete porcoase in coaste, pusa de moftologul - falit, Patapievici.

Singurul personaj care nu se mai potriveste in varianta aceasta a piesei e Cetateanul Turmentat. El stie cu cine sa voteze pentru viitorul luminos al tarii. I-o spun zi de zi ziarele si televiziunile, cu obiectivitatea garantata de CNA...

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3121.phtml