Publicat: 16 Noiembrie, 2016 - 08:34
Share

Anunțul extinderii cercetărilor de către Parchetul General în dosarul Revoluției marchează lovitura decisivă  pe care restaurația neosecuristă o dă Republicii din 22 Decembrie și validarea, pe principiul enunțat de Iohannis (întâi procurorii și pe urmă istoricii) a noii Republici a Procurorilor.
Din capul locului aș vrea să lămuresc ceva: campania anticorupție este un lucru bun - poate cel mai bun care se întâmplă de un sfert de veac încoace. Anchetele derulate și condamnările pronunțate au zguduit falsa platoșă de onorabilitate cu care se blindaseră profitorii marilor confuzii pe care le-a cunoscut, în evoluția sa necontrolată, statul democratic. Iese tot mai mult la iveală ce înțelegeri oculte au generat apariția  noii clase de bogătași făcuți pe seama jafului organizat căruia i-a căzut pradă banul public. Au lucrat și lucrează la această operă numeroși procurori onești și încăpățânați în a-și face datoria. Toată stima pentru ei și pentru ce realizează. Există însă și o categorie - din păcate cea care determină evoluții fundamentale - care s-a pus în slujba intereselor restaurației neosecuriste, cea care nu are obiectiv mai important decât rescrierea istoriei cu metode demne de  „1984” al lui Orwell. Uneori am chiar impresia că cineva a alcătuit un îndrumar desprins din celebra carte prin care se ghidează operațiunile de forță.
Una dintre acestea  - cea mai importantă - este anihilarea  Revoluției ca fenomen istoric obiectiv. Ea vine după o altă campanie prin care s-a încercat, cu tenacitate, să se acrediteze ideea  că adevărata revoluție a avut loc în piața Universității și că de acolo se trag rădăcinile democrației. Revoluția, privită ca o diversiune „securistă” sau ca o lovitură de stat, trebuie să dispară din tratatele pe care le vor redacta istoricii după ce procurorii își vor fi desăvârșit opera lor. Ancheta Parchetului General vizează, în mod pervers, autoritatea pe care ar fi deținut-o noua „putere”, la adăpostul și cu conivența căreia s-ar fi produs șirul de victime înregistrate după momentul „zero”. Și pentru care trebuie să răspundă în fața legii liderii de atunci. Transformați din eroi în călăi, aceștia deschid larg porțile spre o nouă interpretare a evenimentelor prin care cei care au pierdut startul, rămânând în case și asistând la răsturnarea dictaturii comuniste în fața televizorului, preiau ștafeta.
Paradoxul acestei anchete este că intenționează să pedepsească însuși actul prin care „ordinea de drept” a statului comunist a fost afectată, în virtutea unei legislații inexistente  la acea oră: pentru că cea veche nu mai era valabilă iar una nouă nu fusese promulgată. Ce fel de autoritate putea să exercite noua formulă politică? Cu ce instrumente? Miza anchetei apare să fie aceea de a instala presupuse criterii de ordine  în haosul care a persistat zile la rând. Era posibil așa ceva?
Post factum era posibil. Era posibil orice. Dacă victoria Revoluției a fost pusă și pe seama Securității, care l-a abandonat pe dictator, noua victorie împotriva Revoluției poate fi, deasemenea, pusă pe seama noii forțe neosecuriste, care o abandonează în favoarea unei restaurații nerăbdătoare sa-și aroge toate meritele în cel mai simplu mod: rescriind istoria cu mâna procurorilor.

Topic: 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Independenta Republicii iganeasca

Punctul pe Y / miercuri 11 august 2010 Nr: 3099

Independenta Republicii iganeasca

Sarkozy le-a pus gand rau tiganilor. Doar celor proveniti din Romania si Bulgaria. Ai lor nu mai sunt tigani, sunt „gens de voyage”. Exista 500 de astfel de tabere, pe care vigurosul presedinte francez vrea sa le desfiinteze una cate una si sa-i trimita pe locatari la origine. Adica de unde au venit.

Inceputul a fost facut pe undeva pe langa Lille, unde se aciuisera vreo 200 de compatrioti de-ai nostri, de etnie tiganeasca. Nu stiu de ce le-o spune romi, cand ei sunt tigani sadea. „O sa ne intoarcem” - au declarat acestia dupa ce si-au strans catrafusele. Si nu ma indoiesc ca or s-o faca ...

Mintea m-a dus, bezmetica, la un scenariu posibil. Un interlocutor (fictiv) imi marturiseste care este planul tiganilor:

„Prima data plecam fara sa facem taraboi. Dar ne intoarcem. La a doua incercare opunem rezistenta. igancile fac front comun si-i lovesc pe politisti cu puradeii. Noi, barbatii, ne baricadam in rulote, de unde bombardam cu oua ciordite de la supermarketul din apropiere. E faza de debut a rezistentei active. A treia oara cand ne repliem, incepem sa parjolim terenul din jur: furam rufele puse la uscat, orataniile de prin ograzi, bicicletele copiilor. Populatia se revolta si ataca. Alertam mass media, sa asiste in direct la masacrul care ni se aplica si la discriminarea care infloreste. Impotriva unui nou asalt al politiei imobilizam forte din alte tabere, care ni s-au alaturat. Ne baricadam din toate partile si rezistam. Solicitam ajutorul ONU si trimitem un reprezentant acolo care sa ne apere drepturile impotriva abuzurilor autoritatilor. Reclamam ca n-avem scoli, asistenta medicala, fast-food-uri si mall-uri. igani din toata Europa ne trimit ajutoare si instructori care sa ne ajute sa ne organizam. In preajma atacului decisiv al fortelor de ordine, lansam o declaratie la independenta, bazata pe autonomia de facto existenta pe teritoriul taberei. Solicitam recunoasterea celorlalte natiuni. O parte ne vor recunoaste, o parte nu. Cerem asistenta umanitara din partea Uniunii Europene si de indata ce Curtea de la Haga va decide ca declaratia noastra este legala, proclamam Republica iganeasca, dupa care alegem, urgent, un imparat si un rege ...

Gasiti ceva exagerat in acest scenariu? (Orice asemanare cu situatii reale este pur si simplu neintamplatoare).
Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3289.phtml