Publicat: 18 Aprilie, 2014 - 11:37

Într-un exerciţiu aproape continuu de, iată, doi ani, dialogul dintre primii oameni din stat (facem abstracţie de organigrama constituţională) nu a coborât la cote atât de joase precum în ultima săptămână. Cea în care preşedintele a lansat atacuri scăpate de sub orice control – legal şi moral – la adresa purtătoarei de cuvânt a Comisiei „Nana”, fosta jurnalistă Gabriela Firea-Vrânceanu-Pandele.

Desigur, jurnalista devenită peste noapte senatoare, nu este uşă de biserică (în sens profesional). În cariera sa jurnalistică au fost nu puţine episoade în care deontologia s-a ciocnit violent cu anumite interese personale, ceea ce i-a dat posibilitatea să-şi atace interlocutorii de la pupitrul de moderator (rămân memorabile secvenţele contactelor cu Boureanu, sau campania dusă împotriva lui Dan Ioan Popescu, cel care, ca ministru, blocase nişte proiecte derulate de familia Firea). Dar asta e una. Cu totul alta este ca de la înălţimea pupitrului instituţiei prezidenţiale să fie lansate atacuri nedemne pentru un bărbat care pretinde că respectă şi promovează femeile, la adresa unei persoane pe care o acuză de a-şi fi „nenorocit” bărbaţii care i-au trecut prin viaţă, sau să facă apropouri dubioase la faptul că într-o zi ultimul bărbat s-ar putea să nu mai revină la domiciliul conjugal (afirmaţie „explicată”, jenant, prin anumite obiceiuri de-ale marinarilor care se satură repede de căminul conjugal şi dau fuga pe ocean – ceea ce, subînţelegem, i s-ar fi întâmplat şi marinarului de la Cotroceni). Desigur, ştim foarte bine că în activitatea primarilor pot interveni episoade dubioase – dovadă numărul mare de edili care au intrat sau sunt în drum spre puşcărie – dar până când o instanţă nu se va pronunţa în acest sens, orice afirmaţie nu e doar hazardată, dar poate fi interpretată ca o calomnie, sau chiar ca un şantaj.

Pentru că, de fapt, aceasta este explicaţia atacului din categoria „uşa cortului”: nervii prezidenţiali au cedat în momentul în care investigaţiile Comisiei „Nana” au început să dea roade care au alimentat deschiderea unui dosar la Parchetul General. Un dosar care, foarte probabil, nu-i va incrimina direct pe preşedinte şi pe fiica sa, dar va pune în evidenţă o serie întreagă de artificii şi ilegalităţi care au condus la perfectarea amintitei tranzacţii cu terenuri agricole (de care s-a ocupat, nemijlocit, un consilier prezidenţial care a refuzat să se prezinte la audierile comisiei, după modelul patentat de Elena Udrea). Nervozitatea preşedintelui a atins în acest moment cote extreme şi reacţiile sale pot fi cu uşurinţă interpretate drept un şantaj – ceea ce a şi facilitat demersul penal al unui important număr de parlamentari. Traian Băsescu se poate prevala de imunitatea funcţiei – discutabilă şi ea, atâta timp cât se referă la declaraţii politice. Dacă Băsescu ar fi acuzat-o direct pe Gabriela Firea de vreo acţiune politică, era una şi se putea încadra la obişnuitul dialog politic. Preşedintele, însă, a derapat grav sub presiunea nervoasă la care l-a supus o perspectivă de scandal greu de evitat pe motiv de adversitate politică.

Urmările anchetei Parchetului sunt greu de evaluat în acest moment. Chiar dacă instituţia este considerată ca făcând parte dintre cele „verticale” pe care preşedintele se poate baza, n-ar fi exclus un rezultat care să arate că, cu cât se apropie finalul de mandat, cu atât fidelitatea vechilor tovarăşi de drum poate să scadă, anticipând un final grăbit...

Un mare ziarist interbelic, ale cărui metode nu difereau prea mult de ale unora dintre cei de azi, era gratulat cu expresia „şantajul şi etajul”, care se referea la înălţarea palatului în care şi-a plasat redacţia pe baza unor contribuţii oneroase. Traian Băsescu, din păcate pentru el, nu mai poate construi nimic în acest mod...

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Excesul de democratie dauneaza partidului

Punctul pe Y / vineri 19 februarie 2010 Nr: 2981

Excesul de democratie dauneaza partidului

Ceea ce se intampla acum cu PSD-ul este fara precedent in istoria de doua decenii a partidului.

Niciodata, pana la aceasta runda, alegerea echipei conducatoare nu a constituit o necunoscuta de un nivel asemanator. De obicei, congresul valida hotarari dinainte luate si acceptate, deciziile nefiind puse sub semnul intrebarii. O singura data lucrurile s-au abatut de la fagasul normal - in 2005. Dar atunci, rezultatul final nu a fost consecinta unei competitii, ci al manevrelor de culise prin care „primejdia” intoarcerii lui Iliescu la carma partidului a fost inlaturata de gruparea care se simtea vizata de intentiile de curatenie politica si ideologica pe care acesta promisese sa le faca.

Se pare ca epoca liderilor puternici, necontestati, a apus pentru totdeauna. A venit vremea democratiei de partid. Care inseamna ca nimeni nu este suficient de puternic, de autoritar, pentru a-si asigura dinainte victoria. De altfel, democratia cam asta inseamna: triumful celor mediocri, manipulabili. Personajele autoritare prezinta un pericol si, de regula, majoritatea se coalizeaza impotriva lor.

Cu mai putin de 48 de ore inaintea congresului, lucrurile nu sunt deloc clare. Ba, din contra, sunt extrem de fluide si balanta sanselor tresare tot timpul, nehotarata, intre listele inchise sau deschise si uninominalul preferat de catre candidati.Nici lista acestora nu este suficient de clara pentru a sti care sunt principalele elemente in joc. Desi beneficiaza de pole-position-ul presedintelui in exercitiu, Mircea Geoana nu pare, deloc, sa se desprinda in castigator, mai ales ca Ponta, intrat mai tarziu in cursa, suscita interesul unei parti tot mai importante a electoratului intern. Ezitantul Nastase ar putea produce si el o regrupare considerabila daca se va re-hotari sa candideze. Cat despre candidatura neortodoxa a lui Mazare, nu este deloc exclus sa rupa si ea contingente notabile. Diaconescu si Mitrea raman si ei in carti, chiar daca fara sanse prea mari.

Ce inseamna asta? Ca PSD-ul se afla intr-o etapa in care nu dispune de lideri autentici, capabili sa remorcheze partidul spre pozitiile de altadata. Retragerea lui iliescu din toate functiile complica si mai mult lucrurile, mai ales ca aceasta nu are un legatar desemnat care sa-i preia coeficientul de popularitate. Sambata, nu doar in culise, se va da o batalie dura, lipsita de menajamente, pentru o mostenire grevata de prea multe ipoteci…

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3170.phtml