Publicat: 1 Aprilie, 2016 - 13:36

Pe măsură ce îşi consolidează statutul de persoană privată, Traian Băsescu începe să arate că gândeşte altfel decât atunci când era preşedinte. Într-o recentă apariţie la TV a înfăţişat imaginea unui politician lucid, extras din paradigma dualităţii tradiţionale din gena lui „cine nu e cu noi e împotriva noastră”, făcând chiar câteva destăinuiri care s-ar putea să-i deruteze şi să-i îndepărteze pe susţinătorii săi fanatici. El recunoaşte că în ultimii zece ani s-a preocupat de întărirea statutului instituţiilor fundamentale ale statului de drept şi mai puţin, chiar deloc, de drepturile omului. Şi constată că instituţiile respective s-au întărit până la a deveni stat în stat, cu pretenţia de a face legea, peste unicul legiuitor admis de Constituţie – Parlamentul. Cel care a blamat ani în şir păcatele membrilor forului celui mai democratic, vede acum în acţiunile Parchetului şi ale Serviciilor tendinţa de a discredita instituţia în ochii populaţiei până la a o face inutilă. Cu toate păcatele sale, în Parlament mai sunt vreo 300 de oameni demni de toată stima, care nu au ca obiectiv îmbogăţirea şi promovarea ilegalităţilor şi care nu trăiesc din şpăgi şi afaceri – spune el. Activitatea lor nu se vede, pe de o parte din cauza celor care au probleme cu legea, iar pe de alta datorită incompetenţei. În felul acesta, Băsescu ne aduce la ideea dragă lui, a Parlamentului cu 300 de membri, neîndrăgită însă de către parlamentarii înşişi. Pericolele care pândesc democraţia vin direct de la cele două instituţii pe care în cursul mandatelor sale le-a considerat ca şi copiii săi de suflet. Şi Codruţa Kovesi şi Coldea i-au înşelat aşteptările, transformându-se în vectori ai unui nou tip de totalitarism. Nu parchetul aplică legea – scrie şi în Constituţie – ci Înalta Curte şi Corpul magistraţilor, pe care le vede însă tot mai timorate de acţiunile conjugate ale „binomului”, pe care însă nu-l numeşte ca atare. O lovitură la adresa drepturilor fundamentale ale omului este aceea că DNA se comportă în mod discreţionar, atât prin atitudinea faţă de persoanele a căror vinovăţie nu a fost încă stabilită (imaginea Olguţei Vasilescu în cătuşe l-a oripilat, probabil şi datorită similitudinii cu o altă „victimă”, mai apropiată lui), iar show-ul mediatic pe care îl fac procurorii cu arestări în direct şi cu „scurgeri” sistematice din dosare către o „anumită parte a presei” îi apare ca una dintre manifestările cele mai degradante ale noţiunii de justiţie. De la acest aspect Băsescu trece şi la controversata chestiune a cartelelor pre-pay, el identificând abuzul în absenţa reglementării clare a tiparului de interceptare care poate fi folosit şi dat publicităţii, constatând nenumărate abuzuri şi în această direcţie – cel mai notoriu fiind modul în care procurorii au tratat problemele personale ale primarului Nichita de la Iaşi.

Un Traian Băsescu greu de recunoscut în actuala ipostază – mai ales atunci când reunoaşte că prima sa suspendare a fost perfect constituţională, sau când acuză diplomaţii străini de intervenţii lobby-stice pe la diversele instituţii ale statului – şi care poate avea efecte interesante pe planul viitorului său politic: în sensul că, pierzând adepţi din nucleul dur al băsismului, ar putea câştiga mai mulţi dintre cei care vor saluta schimbarea sa la faţă.   

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Habemus papa!

Punctul pe Y / miercuri 16 decembrie 2009 Nr: 2933

Habemus papa!

Asa exclamau cardinalii dupa lungile conclavuri (unele puteau dura ani de zile) in care se hotara cine va pastori in continuare turma credinciosilor crestini.

La noi, conclavul Curtii Constitutionale a durat mai putin - doar cat s-au numarat voturile nule - si iata ca de luni avem un nou presedinte. De fapt cel vechi, dar intr-un nou „ambalaj”, ca sa-i spunem asa.

Victoria lui Traian Basescu n-a fost una asteptata. Ba, as zice, ca dupa cum ne-a invatat algoritmul electoral al ultimilor 13 ani, era de asteptat o alternanta la putere - pentru ca din 1996 cei care au organizat alegerile le-au pierdut cu regularitate. A fost, insa, cea mai stransa competitie de pana acum si s-ar fi putut foarte bine ca balanta sa se incline, in aceleasi conditii, in favoarea lui Geoana. Candidatul social-democrat are insa satisfactia platonica de a fi castigat alegerile...in tara - unde se zice ca ar fi obtinut mai multe voturi, dar nu suficiente. A sperat ca va mai recupera ceva din cele nule, dar nici acolo n-a avut sansa...

Deci, Traian Basescu va scrie, teoretic cel putin, un capitol important, de zece ani, al istoriei Romaniei post-totalitare. Cel de-al doilea mandat al sau incepe sub auspiciile memorabile a doua decenii de libertate si democratie - chiar daca cele doua categorii nu au fost foarte profitabile pentru Romania. Dupa cinci ani de zbucium intern, in cautarea unei solutii niciodata gasite, Romania lui Basescu incearca un nou inceput. Fi-va acesta mai bun pentru romanii care au mers la vot?

E greu de spus. Cu siguranta ca Traian Basescu - veritabil „animal politic”, din specia „Ion Iliescu” - va incerca sa nu repete sumedenia de greseli pe care le-a facut pana acum. De regula, insa, dupa 50 de ani, oamenii se schimba greu (Iliescu insa a demonstrat ca se poate). Tendintele autotariste ale lui Basescu ii vor marca in continuare actiunea, dar nu la nivelurile cu care ne-a obisnuit. Iar primul semn ramane obstinata cu care refuza o solutie negociata pentru formarea unui nou guvern si incapatanarea cu care doreste sa aibe unul asupra caruia sa poata exercita un control total. Dealtfel, asa zisele negocieri ale lui Boc (vorba vine „ale lui Boc”) se indreapta spre o formula autarhica, pe baza de racolari de parlamentari de la celelalte partide pana la limita formarii unei majoritati proprii, fara liberali si social-democrati. Va fi insa o majoritate vulnerabila, ce va ameninta, in orice moment, sa se destrame, atunci cand apar mize importante. Este cel putin un semn ca ca autoritatea prevaleaza in fata stabilitatii si ca in relatia cu partenerii primeaza confruntarea.

Prin victoria sa, Traian Basescu isi asuma, practic, o dubla responsabilitate: cea de presedinte si cea de premier. Este conditia - crede el -atingerii obiectivelor ramase nerealizate in primul mandat. Dar este, in acelasi timp, si samanta scandalurilor viitoare, care vor incetini considerabil mersul nostru spre o societate normala.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3122.phtml