Publicat: 1 Aprilie, 2016 - 13:36
Share

Pe măsură ce îşi consolidează statutul de persoană privată, Traian Băsescu începe să arate că gândeşte altfel decât atunci când era preşedinte. Într-o recentă apariţie la TV a înfăţişat imaginea unui politician lucid, extras din paradigma dualităţii tradiţionale din gena lui „cine nu e cu noi e împotriva noastră”, făcând chiar câteva destăinuiri care s-ar putea să-i deruteze şi să-i îndepărteze pe susţinătorii săi fanatici. El recunoaşte că în ultimii zece ani s-a preocupat de întărirea statutului instituţiilor fundamentale ale statului de drept şi mai puţin, chiar deloc, de drepturile omului. Şi constată că instituţiile respective s-au întărit până la a deveni stat în stat, cu pretenţia de a face legea, peste unicul legiuitor admis de Constituţie – Parlamentul. Cel care a blamat ani în şir păcatele membrilor forului celui mai democratic, vede acum în acţiunile Parchetului şi ale Serviciilor tendinţa de a discredita instituţia în ochii populaţiei până la a o face inutilă. Cu toate păcatele sale, în Parlament mai sunt vreo 300 de oameni demni de toată stima, care nu au ca obiectiv îmbogăţirea şi promovarea ilegalităţilor şi care nu trăiesc din şpăgi şi afaceri – spune el. Activitatea lor nu se vede, pe de o parte din cauza celor care au probleme cu legea, iar pe de alta datorită incompetenţei. În felul acesta, Băsescu ne aduce la ideea dragă lui, a Parlamentului cu 300 de membri, neîndrăgită însă de către parlamentarii înşişi. Pericolele care pândesc democraţia vin direct de la cele două instituţii pe care în cursul mandatelor sale le-a considerat ca şi copiii săi de suflet. Şi Codruţa Kovesi şi Coldea i-au înşelat aşteptările, transformându-se în vectori ai unui nou tip de totalitarism. Nu parchetul aplică legea – scrie şi în Constituţie – ci Înalta Curte şi Corpul magistraţilor, pe care le vede însă tot mai timorate de acţiunile conjugate ale „binomului”, pe care însă nu-l numeşte ca atare. O lovitură la adresa drepturilor fundamentale ale omului este aceea că DNA se comportă în mod discreţionar, atât prin atitudinea faţă de persoanele a căror vinovăţie nu a fost încă stabilită (imaginea Olguţei Vasilescu în cătuşe l-a oripilat, probabil şi datorită similitudinii cu o altă „victimă”, mai apropiată lui), iar show-ul mediatic pe care îl fac procurorii cu arestări în direct şi cu „scurgeri” sistematice din dosare către o „anumită parte a presei” îi apare ca una dintre manifestările cele mai degradante ale noţiunii de justiţie. De la acest aspect Băsescu trece şi la controversata chestiune a cartelelor pre-pay, el identificând abuzul în absenţa reglementării clare a tiparului de interceptare care poate fi folosit şi dat publicităţii, constatând nenumărate abuzuri şi în această direcţie – cel mai notoriu fiind modul în care procurorii au tratat problemele personale ale primarului Nichita de la Iaşi.

Un Traian Băsescu greu de recunoscut în actuala ipostază – mai ales atunci când reunoaşte că prima sa suspendare a fost perfect constituţională, sau când acuză diplomaţii străini de intervenţii lobby-stice pe la diversele instituţii ale statului – şi care poate avea efecte interesante pe planul viitorului său politic: în sensul că, pierzând adepţi din nucleul dur al băsismului, ar putea câştiga mai mulţi dintre cei care vor saluta schimbarea sa la faţă.   

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Cu bicicletele spre luna

Punctul pe Y / miercuri 04 august 2010 Nr: 3094

Cu bicicletele spre luna

Daca Geoana a dorit sa trimita un roman in spatiu, Boc e mai generos: el ar vrea sa ne duca pe toti in luna, calare pe bicicleta. Cel putin asa vede lucrurile europarlamentarul PDL Cristian Preda, exasperat si el de ineficienta unui guvern care nu izbuteste sa faca reforma administratiei - cea de la care s-ar putea astepta la economii care sa nu ne mai oblige sa imprumutam bani de la FMI pentru a plati pensiile.

De fapt, chiar premierul - minune al presedintelui Basescu (a carui incredere s-a cuantificat in numirea sa la carma a patru guverne consecutive) recunoaste esecul reformei, dar ca orice om responsabil, identifica si cauzele.

Prima, in ordinea importantei, este decizia Curtii Constitutionale. Daca „dinozaurii” de acolo (intre care majoritatea a fost numita chiar de Traian Basescu) nu ar fi declarat neconstitutionala ideea taierii pensiilor, acum n-am fi fost nevoiti sa suportam o crestere de 4% a TVA-ului, cu consecintele de rigoare - inclusiv aceea a improbabilitatii de a mai aloca vreun ban pentru o presupusa crestere economica. Dar judecatorii de la Curtea Constitutionala au preferat aceasta varianta, de fapt pentru a-si proteja pensiile „nesimtite”.
Al doilea factor identificat de Emil Boc il reprezinta fenomenele naturale care s-au manifestat cu perseverenta in aceasta perioada. Daca Dumnezeu si Sfantul Ilie ar fi avut putina mila de natia romana, n-ar mai fi trimis din ceruri siroiul nesfarsit de ploi care au luat cu ele casele si bunurile oamenilor asezati in calea lor si nu ar mai fi acoperit marile suprafete neprotejate de digurile pentru care n-au mai fost bani, sau au fost furati sau deturnati. Mama Natura ne-a bagat inca odata adanc mana in buzunare si ne-a lasat o paguba pe termen lung.

In fine, cea de-a treia cauza o reprezinta conjunctura economica internationala. Dupa ce-a dat buzna peste noi, in loc sa ne ocoleasca, cum sperau cei de la putere, criza ne supune la tot felul de perversiuni, care de care mai insuportabile. Ne micsoreaza veniturile proprii, le micsoreaza si pe cele ale statului, din care acesta ar trebui sa-si plateasca cheltuielile de intretinere, incremeneste lucrarile publice pentru care nu mai sunt bani si face ca totul sa se poticneasca de buturuga unei crize generalizate. Parca tot ce n-a apucat sa se intample pe la vecini, care au reusit sa iasa mai repede din nevoi, s-a canalizat asupra noastra si risca sa ne sufoce.

Ce sa faca un biet guvern in aceste conditii, in care Opozitia il pandeste sa-l rastoarne si, in care presa gaseste tot felul de pretexte pentru a sari la gatul devotatilor sai ministri care, orice ar face - nici macar un nou brand turistic - nu e bine? Pai, in conditiile astea, chiar ca-ti vine sa incaleci pe biciclete, sa o iei agale spre luna, unde nu iti taie nimeni un sfert din leafa...lunara si sa lasi in urma necazurile si neputinta de a le depasi.
Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3284.phtml