Publicat: 14 Iunie, 2016 - 12:20

Unicul barometru al starii partidelor il reprezinta alegerile. Intre ele putem afla, din sondaje, doar variante mai mult sau mai putin interesate - in functie de cine comanda sondajul. Recent incheiatele alegeri locale sunt exemplare si unice pana in momentul de fata. Pentru ca este prima data cand ele nu sunt organizate de o entitate competitoare. Guvernul tehnocrat al lui Ciolos a putut sa dea impresia ca nu este direct interesat in derulare si rezultate. Iar rezultatele sunt edificatoare.

In primul rand a fost infirmat avansul pe care l-ar fi avut "marele partid" prezidential. Spre marea dezamagire a titularului de la Cotroceni, care isi dorea mai mult ca orice sa poata conta pe o forta politica proprie. Proprie - atat cat se putea. Pentru ca ereditatea liberala a lui Iohannis este cat se poate de subtirica. A fost presedinte de partid pret de doar cateva luni, fara a fi macar ales.N-a avut timp nici  sa se familiarizeze cu doctrina. Marea iluzie prezidentiala a contat pe faptul ca un accident se poate solda cu o noua directie politica. "Acei tineri care au trebuit sa moara" ca sa scape el de guvernul Ponta, nu i-au facut mai puternici pe liberali. Ba din contra. Caderea - de buna voie - a partidului social-democrat nu a pavat drumul spre putere al partidului bicefal. Din contra, a generat o anumita nostalgie dupa masurile populiste luate de Guvernul Ponta, greu de sustinut de guvernul Ciolos, cel fara nici un sprijin parlamentar. Beneficiar, poate, doar al unei anumite doze de indiferenta care il si tine in functie. Fenomenul s-a manifestat la locale in avansul neasteptat al PSD, care a pus mana, in premiera absoluta, pe intreaga Capitala (nimeni nu a mai avut-o in acest fel), si care, la total, conduce autoritar in topul general. Turul unic a favorizat ambele tabere, acolo unde au avut primari cu relativa notorietate si e greu de spus cat de mult ar fi modificat scorul general doua tururi.

Practic, localele paveaza drumul parlamentarelor de la toamna. Dupa execrabila experienta uninominala, se revine la clasicul vot pe liste. Acest tip de alegeri confera mai multa putere centrului. In varful pixului presedintilor de partid sta soarta competitorilor. Organele locale alese se vor dovedi extrem de folositoare viitorilor candidati. Substantial mai putini decat in prezent - cu toata rarirea operata de DNA si ANI. Cel putin deocamdata pare putin probabil ca Iohannis sa-si vada visul cu ochii. O data, pentru ca datorita crizei post-locale cele doua entitati "liberale" tind sa se refaca si sa actioneze pe cont propriu. Iar adoua oara, pentru ca dreapta asazis liberala este izolata si nu poate astepta nimic nici de la ALDE si cu atat mai putin de la PMP. Asa incat este de prevazut ca PSD va putea ajunge la putere fara formula USL, sau cu o varianta modificata. Iar Iohannis va ramane sa viseze in continuare la iluzoriul deceniu liberal pe care il proclama cu atata vigoare. 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Renumararea steagurilor

Punctul pe Y / mari 15 decembrie 2009 Nr: 2932

Renumararea steagurilor

Daca ar mai fi trait Caragiale, cu siguranta ca ar fi facut corecturi serioase capodoperei sale 'O scrisoare pierduta'. In primul rand, n-ar mai fi numit-o asa: i-ar fi zis: 'E-mail-ul pierdut', sau 'Caseta' ori 'CD-ul pierdut'. Pentru ca, nu-i asa, cine mai scrie scrisori in zilele noastre? Care sa se rataceasca la posta si sa ajunga unde nu trebuie?

Cu e-mail-ul e altceva: doar daca ti se sparge parola se poate ajunge la el (cum a facut Cioaca cu calculatorul Elodiei!).

Si actiunea piesei s-ar fi modificat: astfel, castigatorul alegerilor n-ar mai fi fost dl Agamita Dandanache, ci contracandidatul sau, dl Nae Catavencu. Probabil ca s-ar fi facut si alte corecturi: ca sa se dea actiunii un aer de veridicitate mai mare, pe dl Catavencu ar fi putut sa-l cheme Traian, iar pe dl Dandanache - Mircea. Era loc si pentru o Coana Joitica (Coana Lenuta) desi in piesa actuala rolul sau ar fi fost mai redus, de data aceasta. Intriga ar fi fost condusa in sensul in care dl Traian Catavencu, sprijinit (indirect) de prefectul Crin Tipatescu, si cu ajutorul nemijlocit al moftologilor galagiosi din partid (roluri cat se poate de potrivite pentru niste ungureni, patapievicieni, avramesteni, boureni, prigonieni) infrange vointa 'centrului' aliat care-l vrea in functie pe dl Dandanache, cel care tocmai lansase la 'Rasboiu' o casetuta despre cum un candidat aplica o scatoalca unui sustinator, la un miting electoral. Drept urmare, Conu Ionel Trahanache se vede nevoit sa accepte infrangerea candidatului sau, si sa-l declare invingator pe Catavencu. Acum, Caragiale ar mai fi trebuit sa adauge o scena-cheie, in care vine rezultatul exit-poll-ului si, desi Mircica Dandanache isi invoca mama si sare intr-un picior de bucurie ca nu ramane fara coledzi, iar Traian Catavencu mustaceste pentru aplaudacii sai care nu pierdusera vremea, ci facusera o numaratoare paralela. 'Numararea steagurilor' capata si ea o semnificatie deosebita: cand Mircea Dandanache contesta rezultatul final si cere renumararea 'steagurilor' nule, intra in scena dom' Vasile Pristanda, seful de la Interne. Acesta, personaj integru, desi cu renumeratie mica de la Buget, numara corect steagurile anulate si reiese ca tot Traian Catavencu are mai multe. Piesa ar trebui sa se sfarseasca 'en fanfarre', cu proclamarea onorabilului Traian Catavencu - ultra progresist, liberschimbist si antimogulist - ca presedinte, in cadrul unei manifestatii conduse de chiar Mircica Dandanache, cu sula unei casete porcoase in coaste, pusa de moftologul - falit, Patapievici.

Singurul personaj care nu se mai potriveste in varianta aceasta a piesei e Cetateanul Turmentat. El stie cu cine sa voteze pentru viitorul luminos al tarii. I-o spun zi de zi ziarele si televiziunile, cu obiectivitatea garantata de CNA...

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3121.phtml