Publicat: 2 Decembrie, 2015 - 10:52

Dacă n-ar fi vorba despre un eveniment excepţional, ale cărui consecinţe puteau să fie de o gravitate ireparabilă, scuzele şi argumentele pe care le aduc în favoarea lor turcii sunt de-a dreptul comice. Erdogan şi Davutoglu ar vrea să fie şi corecţi şi credibili. Nu ne-am făcut decât datoria – spune premierul, la Paris. Deci nu putem să ne cerem scuze pentru acest motiv. „Ne-am apărat ţara” – spune şi Erdogan, dar nu precizează împotriva căror pericole şi nici dacă au avut vreun conflict cu ruşii, ca să le doboare avionul. Şi în timp ce se ţine ţanţoş şi demn, „sultanul” încearcă din răsputeri să obţină o întrevedere cu Putin. Nu ca să-şi ceară scuze, asta nu intră în discuţie. Atunci pentru ce? Ca să-i explice cum s-a întâmplat de-au doborât un avion a cărui identitate era evidentă şi care greşise drumul preţ de câteva secunde pe un cer pe care graniţele sunt mai puţin clare şi evidente?

Decizia de a ataca şi doborî bombardierul rusesc continuă să fie un mister. Inexplicabil – oricâtă bunăvoinţă s-ar pune în a găsi motive. Pe cerul Orientului Mijlociu se aflau doar avioane ale unor forţe care aveau acelaşi scop. Statul Islamic nu dispune de aviaţie, ca să fi crezut turcii că sunt atacaţi. Atunci?
Singura variantă acceptabilă este că militarilor turci le-au cedat nervii şi s-au aflat într-o mare eroare. Şi într-o criză de logică. Nu au nici măcar scuza pe care au avut-o ruşii când au doborât avionul sud-coreean care trecuse în două rânduri peste graniţele aeriene ale URSS, în umbra unui avion-spion american. Atunci timpul scurt şi regulamentele militare ale războiului rece au permis producerea tragediei. În cazul acesta, bombardierul rusesc a fost atacat chiar după ce ieşise din spaţiul aerian turcesc (dovadă – locul unde s-a prăbuşit). Îmi pun şi eu întrebarea pe care şi-o pune Putin: dacă aparatul era american, turcii şi-ar fi apărat la fel de scrupulos hotarele aeriene?

Toate încercările lui Erdogan de a drapa în logică patriotardă această gravă eroare primesc o lovitură dură din partea Israelului. Acesta a anunţat că un alt avion rusesc ar fi intrat în spaţiul său aerian – deasemenea din eroare – dar evreii nu s-au grăbit să-l doboare, după metoda turcească. O metodă care a pus în mare pericol pacea mondială, în condiţiile crizei deja existente. Un lider mai puţin ponderat decât Putin ar fi putut ordona lovituri de răspuns şi atunci NATO s-ar fi trezit în mijlocul unui război pe care nu-l doreşte. Ştiri ulterioare arată că Turcia nici nu s-a consultat cu vreunul dintre aliaţii săi când a luat decizia. Nici n-ar fi avut timp: pierdea bombardierul rusesc din vizorul rachetelor aparatelor sale de vânătoare.

În concluzie: Turcia a comis o gafă monumentală, iar lumii i-a trecut pe la ureche glonţul războiului. Doar pentru satisfacerea orgoliilor de mare putere militară ale otomanilor. Cât despre acuzaţia lui Putin că Turcia nu este foarte entuziasmată să lupte cu statul islamic, cu care se pot face bune afaceri la negru, rămâne de dovedit. Caz în care Erdogan a promis că-şi dă demisia...

P.S. Repatrierea corpului neînsufleţit al pilotului rus rămâne un gest simbolic, care însă nu rezolvă nimic. Ba din contră...   

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Sistemul lor a functionat mai bine!

Punctul pe Y / mari 08 decembrie 2009 Nr: 2928

Sistemul "lor" a functionat mai bine!

Faptul ca PSD a contestat rezultatul alegerilor ramane un simplu exercitiu de imagine, atata timp cat sansa de a schimba rezultatul este practic nula.

Acuzatia de frauda este reala, dar nu poate fi dovedita pe palierul pe care o reclama perdantii. Nereguli electorale s-au inregistrat sistematic, la fiecare scrutin. La unul de calibrul si specificul celui prezidential, ele nu pot avea impactul necesar inclinarii balantei. Ceea ce reclama PSD-ul tine de o modalitate aparte, si cand Ponta a spus ca „la ei sistemul a functionat mai bine”, gura pacatosului adevar graia.

Rezultatul extrem de strans al alegerilor ar fi generat, cu siguranta, acelasi tip de reactie din partea PDL-ului daca ar fi castigat Geoana. Exista insa cateva motive reale de suspiciune, pe care buna credinta nu le poate indeparta cu usurinta.

Este, in primul rand, extrem de suspecta, linistea cu care Traian Basescu a intampinat anuntul exit-poll-ului. Pentru cei care-l cunosc ar fi trebuit sa-i nelinisteasca aparenta sa resemnare, dar mai ales indemnul adresat sustinatorilor sai de a astepta in liniste, acasa, rezultatul numaratorii. Era limpede ca Basescu stia ceva ce nu stiau ai lui Geoana. Daca ar fi avut cea mai mica indoiala ca iese castigator, ar fi inflamat pe loc opinia fanilor si de la Modrogan s-ar fi indreptat glont spre Piata Universitatii, pentru a preintampina acceptul unui eventual esec. Presedintele a declarat insa ca inca de la ora 19.00 stia rezultatul si nu poti sa nu te intrebi de unde si cum? La ora 19.00 nici unul dintre institutele de sondaj nu-si centralizase datele si - mai mult - fenomenul avansului sau nu incepuse sa se manifeste. Ba chiar, la ora aceea nu se cunostea cum a votat sau cum va vota diaspora - doar daca nu s-ar fi primit asigurari prealabile in acest sens. Precedentul europarlamentarelor ne ofera insa un indiciu despre modalitatea in care se putea obtine avansul necesar cu un numar de voturi sigur, la fiecare sectie de vot, asa cum se procedase in cazul EBA.

Intr-un fel, PSD-ul si-a facut-o cu mana proprie, inca de pe cand il avea pe Nica la carma Internelor. Acesta este cel care a inmultit sectiile speciale, plasandu-le in aproape orice localitate, in ideea folosirii lor in interes propriu. Or asa se explica si eliminarea sa din Guvern - Basescu nu putea risca sa fie altcineva la pupitrul sectiilor speciale, decat un om de-al sau.

In fine, un alt motiv de nedumerire il constituie faptul ca trei din patru institute de sondare au dat, practic, aceeasi estimare, toti lucrand cu aceleasi modele si pe aceeasi realitate statistica. Faptul ca s-au inselat cu totii conduce la ideea ca ceva a intervenit pentru modificarea modelului, ceva ce nu putea fi prevazut.

Dar, repet, atata timp cat nu se poate demonstra nimic (cu atat mai putin procedeul pe care tu insuti l-ai avut in vedere pentru a frauda) contestarea ramane un accent de retorica politica.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3116.phtml