Publicat: 25 Aprilie, 2016 - 11:56

Sentința definitivă în dosarul Referendumului a fost "Sabia lui Damocles" ce atârna de aproape un an deasupra capului lui Dragnea amenințând statu quo-ul din Partidul Social Democrat. Insistența cu care acesta și-a asumat continuarea rolului de lider, în ciuda riscurilor evidente, i-a făcut pe mulți să creadă că el știa ceva ce ei nu știau. S-a adăugat la acest sentiment atitudinea sa prevenitoare față de Justiție în general, clamare a convingerii că nu poate fi condamnat pentru ceea ce a făcut în realitate: a mobilizat oamenii la vot. 
Dosarul Referendumului este unul dintre cele mai politizate din campania justițiară care se desfășoară de vreo 2 ani încoace. Fraude la alegeri s-au făcut sistematic, iar în câteva cazuri - precum surprinzătoarea victorie din "ultimul minut" al lui Băsescu, pe baza voturilor navetiștilor din Gara de Nord, sau viteza supersonică cu care același a fost votat la Paris - ele au influențat direct. Rezultatul la Referendumul pentru suspendarea președintelui Băsescu a fost însă prilejul cu care procurorii s-au mobilizat în mod excepțional, hăituindu-i pur și simplu pe alegătorii din câteva zone vulnerabile și punându-i să jure pe biblia de pe capota mașinii. Sute de oameni au fost hărțuiți, apropape 2 ani aduși cu autobuzele păzite de polițiști la termenele de la Înalta Curte și intimidați cu tot arsenalul din dotarea represiunii. Victima principală a acestei campanii a devenit Liviu Dragnea, organizatorul scrutinului, căruia i-au fost puse în cârcă felurite metode de manipulare. Toată această tevatură ar fi putut să fie considerată justificată dacă frauda acuzată ar fi avut ca efect suspendarea lui Băsescu. Așa, în condițiile în care el a fost, practic, cel care a fraudat Referendumul prin apelul neconstituțional al boicotării votului, acțiunea DNA își găsește rostul doar în destabilizarea partidului care se aflase la putere. În favoarea cui? Evident, a celui sau a celor cărora li s-a înetezit drumul spre putere prin acțiuni flagrante precum aceea a ICCJ care a manipulat, efectiv, termenele procesului de incompatibilitate ale viitorului președinte până la hotarul în care decizia nu mai avea nicio valoare.
Toate acestea sunt istorie, iar consecințele încă dificil de evaluat. Deși, legea nu prevede în mod expres că o persoană (condamnată cu suspendare) nu mai poate ocupa o funcție într-o structură guvernamentală, din punct de vedere etic, Dragnea ar trebui să demisioneze. Va fi, de altfel, coarda pe care vor cânta adversarii săi din afară și din interior. Pe ce se bazează atunci obstinația cu care liderul se încăpățânează să rămână în funcție, invocând interesul general al partidului? 
Nu vom ști decât atunci când Înalta Curte va face publică motivarea sentinței. Abia atunci, vom afla dacă printre condițiile impuse pentru termenul de probă figurează și interdicția ocupării unei funcții publice. Și vom ști, dacă, până la urmă, în derularea procesului nu a fost inclus și un târg de asemenea natură: nu te putem achita, dar îți lăsăm posibilitatea să rămâi în funcție! Nu ar fi nimic neașteptat într-o asemenea înțelegere subterană.
Se pare că singura persoană care nu a înțeles cum stau lucrurile este președintele executiv Valeriu Zgonea, care s-a așteptat ca comanda să îi fie predată la aflarea sentinței. Nu a fost așa și, pradă unei mari dezamăgiri (o asemenea ocazie se ivește odata în viață) șeful Camerei a părăsit sediul partidului amenințând cu demisia...

 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Boicotul presei

Punctul pe Y / vineri 17 iulie 2009 Nr: 2812

Boicotul presei

Faptul ca reprezentantii unor publicatii - recte televiziuni - nu sunt primiti in avionul prezidential este aproape fara precedent. Chiar daca motivul invocat este acela ca nu mai erau locuri. N-au fost locuri, insa, exact pentru acele posturi care, in ultima vreme mai ales, s-au dovedit a fi constant critice la adresa presedintelui.

Sa lamurim, insa, mai intai, ce e cu povestea asta cu avionul prezidential.

Chiar unii dintre cei lasati acum pe pista au clamat adesea, cu agresivitate, la adresa 'mitei' la care s-ar fi dedat predecesorii domnului Basescu care luau la bord jurnalisti alesi 'pe spranceana'.

Tot atunci, argumentul invocat acum, ca de fapt jurnalistii isi platesc toate cheltuielile din buzunarul redactiilor si ca unica favoare era aceea de a umple locuri care si asa ar fi ramas goale, cu reprezentanti ai mass-media, nu prea era luat in seama.

Iar solutii alternative pentru ca presa din tara sa poata oglindi activitatile prezidentiale internationale n-ar prea fi, pentru ca mai ales acum, la vreme de criza, putine redactii - cu exceptia posturilor publice care au si obligatia, dar si capitolul bugetar aferent - si-ar putea permite asemenea cheltuieli de pe urma carora nu s-ar alege cu mare lucru. Pentru ca accesul presei este strict limitat la manifestarile oficiale si unicele ocazii in care presedintele mai poate fi descusut sunt tot in avion, la intoarcere. Insotind de-a lungul timpului delegatii oficiale, in calitate de jurnalist, mi s-a intamplat nu o data sa nici nu apuc sa-l vad pe presedinte - indiferent care a fost acesta.

Asadar, ca sa recapitulam: domnul Basescu restrictioneaza absurd accesul presei exact acolo unde domnia sa are tot interesul sa fie prezenta.

Ce s-ar intampla daca, dupa toate 'injuraturile' si acuzatiile aduse presei, aceasta ar fi solidara si ar intra in greva, nerelatand nimic despre presedinte? Ar fi o chestie sinonima cu... inmormantarea sa publica. Practic, domnia sa n-ar mai exista, in absenta cutiei de rezonanta a actiunilor sale. Culmea absurdului o constituie insa si faptul ca toate atacurile prezidentiale la adresa presei sunt difuzate de presa insasi! Care il serveste dublu, transmitand poporului in extenso, care sunt nemultumirile acestuia. As merge chiar mai departe si as afirma ca, fara presa, Traian Basescu n-ar fi devenit niciodata ceea ce este astazi. Intreaga sa cariera politica este una de vorbe, nu de fapte. Haideti sa facem un test rapid: sa enumeram doua - trei dintre realizarile concrete ale presedintelui ca ministru al Transporturilor, Primar General al Capitalei sau presedinte de partid si de tara, in afara de vorbe, scandaluri si atacuri! Nu-i asa ca va este greu? Pana si celebrul sau slogan 'Aici sunt banii dumneavoastra' ramane fara obiect in absenta subiectului.

Deci: ultimul atac la adresa presei nu constituie altceva decat bifarea unui nou punct din strategia agresiva a presedintelui si o manevra de abatere a atentiei publicului de le miezul 'scandalului Ridzi' - deturnarea de fonduri publice in folosul odraslei prezidentiale. Or nu presa este cea care a 'stimulat'-o pe doamna Ridzi sa actioneze in acest mod regretabil...

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-2687.phtml