Publicat: 4 Decembrie, 2015 - 12:30

Vestea a căzut ca o bombă, în plină Zi Naţională, cu întreaga suflare românească concentrată asupra aromei de cârnaţi cu fasole care plutea deasupra oştilor mărşăluind festiv în faţa notabilităţilor statului: atentat terorist! În sfârşit, intrăm şi noi în clubul select al ţărilor luate la ochi de jihadişti. Vestea proastă era însă completată de cea bună: atentatul a fost dejucat de vigilenţa organelor! Faptul că jihadistul nostru era ungur n-a tulburat prea mult. Teroristul e terorist, indiferent în ce limbă se roagă!

Opiniei publice ahtiate de informaţii i s-au servit detaliile cu linguriţa, treptat. Teroristul făcea parte dintr-o organizaţie temută, cu ramificaţii în ţara vecină şi prietenă. Bomba în cauză era, însă, o intenţie – la fel de periculoasă - de bombă, pentru că graţie vigilenţei organelor individul nu apucase să o plaseze, cum intenţiona: în mijlocul populaţiei venite să asiste la defilare. În Târgu Secuiesc, e drept, deşi şi acolo mai ies nişte români pripăşiţi ca să dea onorul la tricolor. Dezvăluite cu zgârcenie, detaliile actului criminal s-au dovedit a fi următoarele: numitul Beke primise prin poştă nişte echipamente pe care el le numea petarde. Acasă la el, la percheziţie, fuseseră găsite lucruri cu care chiar şi un terorist începător putea să confecţioneze o bombă care, chiar dacă n-ar fi omorât pe nimeni, ar fi băgat groaza în populaţie. Specialiştii dlui Hellvig împreună cu cei de la crima organizată l-au urmărit cu atenţie pe suspect şi chiar în Ziua Naţională l-au umflat, înainte de a-şi pune în aplicare planurile criminale. Başca, în ograda lui s-a descoperit şi un poligon de tir în care acesta se antrena, dar n-au fost găsite armele...

Era, trebuie să recunoaştem, gura de oxigen la care aspirau cu nesaţ serviciile noastre mai mult sau mai puţin secrete, acum în prag de votare a bugetului. Când trebuia să se demonstreze câtă nevoie este de ele, chiar dacă sunt mai multe şi mai numeroase decât pe vremea „împuşcatului”, când şi pericolele externe erau mai puţine. A fost momentul în care s-a confirmat luciditatea şi inspiraţia pe care a avut-o preşedintele Iohannis de a numi – cu acordul tacit al tuturor forţelor politice – primul său om la cârma unei instituţii importante: micul şi nesemnificativul Hellvig. Iată, dar, cum împotriva aparenţelor, acesta şi-a dovedit iscusinţa nativă în a conduce cu mână fermă o astfel de instituţie, menită să asigure liniştea populaţiei şi a conducătorilor săi.

Dintr-un alt punct de vedere, unul evident răuvoitor, totul n-a fost decât o tiribombă, o fumigenă teroristă şi plasarea ei în contextul respectiv a fost doar o manevră oportunistă... 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Jurnalul lui Vantu

Punctul pe Y / duminic 06 decembrie 2009 Nr: 2923

Jurnalul lui Vantu

Reporterii nostri de investigatii au reusit sa puna mana, prin mijloace specifice, pe un document care va dinamita clasa politica romaneasca. Va oferim in premiera cateva secvente din „Jurnalul lui S. O. V.”, care va aparea integral, in scurt timp, pe piata, urmand sa fie vandut impreuna cu o prestigioasa publicatie cotidiana.

25 Septembrie 1992. „Atmosfera linistita aici, la Roman. Se pare ca Iliescu nu va avea probleme in fata lui Emil Constantinescu. As fi incercat sa-l ajut pe „tap”, dar nu se poate ajunge la el din cauza papagalilor de la Alianta Civica. Le-am oferit o sponsorizare, dar au refuzat-o. Ca era prea mica. Pai ce sa fac: am bagat toti banii din „turcisme” in cupoane. Daca lucrurile merg cum cred eu, voi da lovitura. Sunt sigur insa ca peste patru ani voi discuta altfel cu toata liota asta de politicieni…”

15 Noiembrie 1996. „Bucuresti, Hotel Dorobanti. L-am invitat pe Emil la un whisky. A venit, desi parea un pic incurcat.”Stiu ca esti prieten cu Iliescu” - mi-a zis el la inceput. „Sunt prieten cu toti oamenii de valoare”, i-am replicat eu. „Mai ales cu cei despre care cred eu ca pot constitui viitorul Romaniei. Si mai ales daca sunt de dreapta. Apropo: ce-ati zice de un partid de dreapta, ceva de genul „Unirea Fortelor Democratice?” N-a zis nimic. Cert este ca dupa vreo ora era complet detensoinat. Se linistise si nu mai era chiar asa de ingrijorat de confruntarea pe care urma sa o aiba cu Iliescu. Mi-a zis chiar ca l-a invatat Caramitru un truc, ceva cu ochelarii, cu care o sa-l dea gata pe cominternist. La plecare, i-am dat baietii mei sa-l conduca prin iesirea din spate. Nu de alta, dar sa nu-l vada oamenii lui Magureanu. Chiar daca se face si acesta ca joaca cu „schimbarea”…”

6 Decembrie 2000. „L-am invitat pe Tribun la mine, pe Splai, ca sa stam de vorba. I-am spus ca mi-a lasat Mos Nicolae ceva pentru el. „Care Nicolae? Vacaroiu?” - a ricanat el (de unde o fi aflat el ce am de gand?). „Daca e vorba de voturile pe care au astia de gand sa mi le fure, vin!” A venit. N-a baut nimic. A transpirat tot timpul. Era agitat. „Ii duc pe toti pe stadioane si ii impusc!”- a zis el intr-un tarziu. Lasa nea’ Vadime, i-am zis: ai un pic de rabdare sa-mi iasa chestia cu CEC-ul si n-o sa mai ai probleme cat vei trai”. A fost cam sceptic, dar a pleca de la mine mai increzator. De cand e el n-a mai avut fondurile de propaganda electorala de anul acesta!”

6 Decembrie 2004. „Asta-noapte, in parcare la Tancabesti, m-am intalnit cu Traian. Era agitat rau de tot. Era convins ca e urmarit non-stop de zbirii lui Nastase. A venit si Gusa cu el (nu stiu de ce, dar baiatul acesta mi se pare de viitor. Cred ca are o influenta buna asupra lui). Mi-au explicat schema pe care vor sa o aplice: cu o zi inainte de turul 2 vor da alarma: se fura cu softul! ilalti or sa intre in panica si atunci baietii lor or sa pluseze la „speciale”. I-am spus: „Traiane, sa stii ca am avut intotdeauna incredere in tine. Conteaza pe sprijinul meu moral neconditionat. Nu prea am eu acum mijloace, dar te asigur ca peste 5 ani vei fi purtat pe brate de mass-media!”. Parea cam sceptic: „Mai lasa-ma cu gaozarii astia! Stiu eu ce le poate pielea”. A plecat uitandu-se in toate partile, cum face el, „picior peste picior”. Mi-e teama ca i-o trage Nastase, totusi…”

3 Decembrie 2009. „Eram cam abatut astazi. Tocmai am aflat o veste care m-a intristat: bietul Nicu Popa a fost gabjit pe undeva prin Indonezia. Si i-am spus sa stea cuminte in Suedia, ca acolo nu i se poate intampla nimic. Nu m-a ascultat. Imi pare rau pentru el. Imi era prieten. A sunat Geoana. A simtit din voce ca ceva nu e in regula. „Chiar daca e cam tarziu, trec pe la tine sa bem un pahar”, mi-a zis. Si a aparut. Baietii mei mi-au spus ca au vazut in sistemul de supraveghere o masina suspecta oprita la liziera padurii. Sigur sunt ai lui Traian. Am spus bancuri, l-am incurajat pentru maine seara (ataca-l la maniere, i-am recomandat) si a plecat. M-am simtit, la randul meu, mai inviorat…

Caietul acesta s-a cam apropiat de sfarsit. Ar trebui sa-l pun bine pe undeva, ca prea misuna multi pe aici, prin casa…”

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3112.phtml