Publicat: 4 August, 2014 - 13:01

Ca să-şi menţină treaz spiritul de beligeranţă, Băsescu a dat o fugă până la Liege, în Belgia, ca să participe la festivităţile prilejuite de declanşarea primului război mondial. Prezenţa sa este cel puţin nepotrivită, pentru că România a intrat în război doi ani mai târziu, după ce predecesorul său, Carol I şi miniştrii săi, au aşteptat să vadă în ce parte se înclină balanţa războiului. Până în 1916 România a fost „neutră” şi abia peste doi ani cel care va fi următorul preşedinte al României ar putea să facă act de prezenţă la o eventuală ceremonie a oportuniştilor.

Dar Băsescu este, deocamdată, ocupat cu războaiele sale din ţară. Aflat într-o continuă defensivă care va lua sfârşit doar odată cu abandonarea (constituţională) a fotoliului prezidenţial, el duce o campanie de gherilă la adresa „invadatorului” guvernamental.

Ultima sa găselniţă este „incompatibilitatea profesională” a celor două propuneri făcute de Ponta pentru portofoliile Bugetului şi Culturii. Nu vreau să spun că premierul ar fi un geniu al resurselor umane, ba dimpotrivă: simpla lectură a formulei guvernului dovedeşte că cel puţin jumătate dintre titulari n-ar avea ce căuta, nici măcar ca factori politici, în fruntea ministerelor. De la intrarea sa în pâine, Guvernul Ponta a dat deja suficient de multe rateuri, majoritatea putând fi însă puse pe seama partenerului liberal, adevărată „mână moartă” în această privinţă. Şocant în toată treaba asta este tupeul incredibil de care dă dovadă Traian Băsescu, el însuşi un veritabil maestru al propunerilor păguboase şi al confirmărilor dubioase. Începând cu primul guvern Tăriceanu, în care jumătate dintre miniştri au fost propuşi de el personal, din pepiniera de cadre a Primăriei şi continuând cu ce a confirmat prin guvernele Boc şi Ungureanu, avem un tablou aproape complet al incompetenţei şi amatorismului. Grijuliul preşedinte de azi, care se cutremură la gândul ca Bugetul ar putea fi dat pe mâna unui director de casă de cultură din provincie, sau Cultura, pe cele ale unei ministrese „bipede”  (că e unguroaică – nu mai contează, după ce au mai fost vreo doi înaintea ei) este cel care a nominalizat-o pentru afacerile europene pe celebra domnişoară Pârvulescu, o dactilografă de prin primărie care nu ştia nici măcar unde se află Bruxelles-ul pe hartă! Tot el l-a promovat pe „tânărul” ministru al Transporturilor, fost şef de garaj la aceeaşi primărie, Gheorghe Dobre, cel care a produs o pagubă uriaşă prin suspendarea incoerentă a contractului cu Bechtel, care s-a îmbogăţit de pe urma rezilierii, nu a construcţiei. Tot Băsescu este cel care a confirmat la pachet guvernul Ungureanu compus din băieţi şi fetiţe de casă ale foştilor miniştri.

Şi – bomboana pe colivă – să spunem că tot Băsescu este cel care jurase pe tot ce avea mai sfânt (nimic!) că nu-l va numi pe „incompetentul” Ponta premier, dar pe care l-a numit şi cu care a încheiat, în spiritul tradiţiilor istorice, şi un „pact de neagresiune” încălcat sistematic.

Aşa încât această ultimă tresărire de vigilenţă – vezi bine, nu are somn de grija Bugetului şi Culturii care vor ajunge pe mâini şi minţi nepotrivite – este doar o formă primitivă de şicanare şi de răzbunare, cu ce arme mai are la dispoziţie, a celui care îl va scoate definitiv din circulaţie (conform sondajelor) peste mai puţin de o sută de zile.

Refugiat, ca un Napoleon de mahala, în Elba sa din dealul Cotrocenilor, Băsescu îşi consumă aceste o sută de zile hrănindu-se cu iluzia că cineva mai dă doi bani pe el şi pe părerile lui...     

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Renumararea steagurilor

Punctul pe Y / mari 15 decembrie 2009 Nr: 2932

Renumararea steagurilor

Daca ar mai fi trait Caragiale, cu siguranta ca ar fi facut corecturi serioase capodoperei sale 'O scrisoare pierduta'. In primul rand, n-ar mai fi numit-o asa: i-ar fi zis: 'E-mail-ul pierdut', sau 'Caseta' ori 'CD-ul pierdut'. Pentru ca, nu-i asa, cine mai scrie scrisori in zilele noastre? Care sa se rataceasca la posta si sa ajunga unde nu trebuie?

Cu e-mail-ul e altceva: doar daca ti se sparge parola se poate ajunge la el (cum a facut Cioaca cu calculatorul Elodiei!).

Si actiunea piesei s-ar fi modificat: astfel, castigatorul alegerilor n-ar mai fi fost dl Agamita Dandanache, ci contracandidatul sau, dl Nae Catavencu. Probabil ca s-ar fi facut si alte corecturi: ca sa se dea actiunii un aer de veridicitate mai mare, pe dl Catavencu ar fi putut sa-l cheme Traian, iar pe dl Dandanache - Mircea. Era loc si pentru o Coana Joitica (Coana Lenuta) desi in piesa actuala rolul sau ar fi fost mai redus, de data aceasta. Intriga ar fi fost condusa in sensul in care dl Traian Catavencu, sprijinit (indirect) de prefectul Crin Tipatescu, si cu ajutorul nemijlocit al moftologilor galagiosi din partid (roluri cat se poate de potrivite pentru niste ungureni, patapievicieni, avramesteni, boureni, prigonieni) infrange vointa 'centrului' aliat care-l vrea in functie pe dl Dandanache, cel care tocmai lansase la 'Rasboiu' o casetuta despre cum un candidat aplica o scatoalca unui sustinator, la un miting electoral. Drept urmare, Conu Ionel Trahanache se vede nevoit sa accepte infrangerea candidatului sau, si sa-l declare invingator pe Catavencu. Acum, Caragiale ar mai fi trebuit sa adauge o scena-cheie, in care vine rezultatul exit-poll-ului si, desi Mircica Dandanache isi invoca mama si sare intr-un picior de bucurie ca nu ramane fara coledzi, iar Traian Catavencu mustaceste pentru aplaudacii sai care nu pierdusera vremea, ci facusera o numaratoare paralela. 'Numararea steagurilor' capata si ea o semnificatie deosebita: cand Mircea Dandanache contesta rezultatul final si cere renumararea 'steagurilor' nule, intra in scena dom' Vasile Pristanda, seful de la Interne. Acesta, personaj integru, desi cu renumeratie mica de la Buget, numara corect steagurile anulate si reiese ca tot Traian Catavencu are mai multe. Piesa ar trebui sa se sfarseasca 'en fanfarre', cu proclamarea onorabilului Traian Catavencu - ultra progresist, liberschimbist si antimogulist - ca presedinte, in cadrul unei manifestatii conduse de chiar Mircica Dandanache, cu sula unei casete porcoase in coaste, pusa de moftologul - falit, Patapievici.

Singurul personaj care nu se mai potriveste in varianta aceasta a piesei e Cetateanul Turmentat. El stie cu cine sa voteze pentru viitorul luminos al tarii. I-o spun zi de zi ziarele si televiziunile, cu obiectivitatea garantata de CNA...

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3121.phtml