Publicat: 1 Martie, 2013 - 11:25

Şase senatori – altminteri persoane onorabile – şi-au pus semnătura pe un proiect de lege prin care Oficiul Naţional pentru Registrul Comerţului ar urma să treacă de la Ministerul Justiţiei la Camera de Comerţ. Alina Gorghiu (PNL), Florin Iordache (PSD), Klarik Laszlo Attilla (UDMR), Marko Attila (UDMR) şi Aurel Veiner (Minorităţi) sunt cei care nu mai puteau dormi de grija acestei măsuri menite să înlocuiască o administrare “rigidă” a veniturilor Registrului (adică bani vărsaţi la buget) cu una “elastică” (Camera de Comerţ ar putea să-şi finanţeze activităţile şi chiar să le dezvolte).

Proiectul nu e nou. Noi sunt oamenii băgaţi în faţă. Cu motivarea reparării unui abuz! În 2002, când se declanşase bătaia pe conducerea Camerei de Comerţ, Năstase le-a suflat chifteaua din farfurie, anulând cea mai importantă sursă de venituri a unei Camere care nu prea mai făcea nimic altceva. Prima “reparaţie” a fost încercată de liberalul Ovidiu Silaghi, în 2006, care a apăsat pe coarda de partid: între timp, pe Cameră pusese mâna avocatul interlop Mihai Vlasov, liberal şi el şi socru de ministru liberal. N-a ţinut. Trei ani mai târziu însuşi ginerele David s-a aruncat în luptă, obţinând un vot din partea ambelor Camere, dar picând la testul constituţionalităţii.

Evident, în spatele tuturor acestor manevre a stat celebrul Mihail Vlasov, organizatorul unui puci prin care a pus mâna pe Cameră şi – mai ales – pe găina sa cu ouă de aur, ROMEXPO. După ce a dat iama în banii adunaţi de Cojocaru printr-un comportament faraonic (se deplasa doar cu Rolls Royce-ul şi organiza prezentări de modă extravagante pentru creaţiile fiicei sale) şi i-a terminat, a început să caute cu disperare o soluţie. Iar singura părea să fie aceasta: restitutio în in integrum a taxelor plătite pentru servicii registrului.

Viciul de fond al unei asemenea manevre nu sare deloc în ochii celor care speră să se poată dedulci într-un fel sau altul din roadele sale: anume faptul că o entitate privată nu poate fi alimentată dintr-un serviciu public. E ca şi cum ai da Fiscul pe mâna unei companii private de-a lui Blejnar, pe motiv că statul e prea rigid ca să gospodărească eficient încasările de la populaţie. Prostirea (pentru că refuz să cred că e vorba de altceva) celor şase senatori este expresia disperării de care a fost cuprins avocatul ieşean (e avocat, nu inginer, cum credea Băsescu) în faţa perspectivei unui veritabil dezastru: Romexpo e încărcată de datorii, iar membrii cotizanţi ai Camerei se împuţinează văzând cu ochii (mai puţin de 10% dintre firmele înscrise în Registrul Comerţului sunt membre ale Camerei de Comerţ şi Industrie).

Marele maestru al combinaţiilor mai mizează pe ceva: pe solidaritatea de partid şi pe bunăvoinţa (sau măcar indiferenţa) ministrului Justiţiei, condus de ştiţi dvs. cine…

Topic: 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Fraudatorul neprins e castigator cinstit!

Punctul pe Y / luni 14 decembrie 2009 Nr: 2931

Fraudatorul neprins e castigator cinstit!

De la debutul scandalului (caci ce altceva decat un scandal este?) am fost sceptic in legatura cu posibilitatea de a se demonstra frauda pe care pesedistii o acuza a fi avut loc la alegeri. Cu atat mai mult cu cat pana la aparitia rezultatului-surpriza, in noaptea de duminica spre luni, nu s-au agitat de loc in acest sens.

Abia dupa ce a devenit evidenta neconcordanta dintre estimarile de la exit-poll si numaratoarea concreta a voturilor echipa lui Geoana a inceput sa se agite, cautand explicatii. Sunt aproape sigur ca reactia democratilor ar fi fost identica in cazul in care avantajul ramanea de partea lui Geoana si asta dovedeste ca a avut loc o veritabila intrecere intre cele doua parti, pentru a consolida victoria favoritului cu orice mijloace. Iar prima concluzie, plastica, a acestei competitii a tras-o, cu cinism, Victor Ponta: „Sistemul lor a functionat mai bine!”. Si asa este: fiecare dovada pe care o obtin investigatorii lui Geoana este un argument in favoarea intaietatii si - fie-mi scuzat termenul - profesionalismului cu care echipa democrata a abordat turul 2. Nimic nu a fost lasat la intamplare si niciun mijloc nu a fost evitat: de la „mita” electorala net superioara valoric celei oferite de social-democrati, pana la coordonarea atenta prin logistica STS-ului a furtului calificat din sectii. Pe masura ce noi dovezi apar, dovezi care n-ar putea fi ignorate de nicio instanta calauzita de principiul impartialitatii creste si sentimentul ca acestea nu vor avea niciun impact asupra rezultatului.

Daca „reteta” furtului prin soft clamata cu cinci ani in urma chiar de Basescu se dovedeste inoperanta, echipa dlui Videanu a descoperit formula ideala: furtul cu bucata. Experimentat la europarlamentare, cand in fiecare sectie care a avut la comanda un om de-al lor, democratii au avut sarcina sa obtina un minim de 10 voturi pentru odrasla prezidentiala, tot asa si acum, cuvantul de ordine pare sa fi fost obtinerea unui plus de voturi, peste ceea ce se acumula in mod real, pe baza de CNP-uri falsificate. Dar, argumentul decisiv l-a avut Ministerul de Externe, unde dupa inlaturarea lui Cristian Diaconescu, democratii au putut lucra in voie, obtinand recordul absolut al „interesului” diasporei fata de alegeri. Numarul celor care ar fi stat la cozi interminabile (de 5000 de oameni - dupa spusele unui „partizan” din Paris, unde n-au votat decat 3500!) pentru a baga in urme talonul stampilat in dreptul „anticomunistului” Basescu depaseste de vreo patru ori ultimul record. Organizatorii scrutinului au inteles rapid faptul ca aici lucrurile pot fi tinute in mana si ca nimeni nu-si poate baga nasul, asa ca au actionat practic discretionar. Nu stiu cata valoare va avea in instanta calculul facut pe timpul necesar fiecarui vot pentru a se demonstra imposibilitatea acumularii cifrelor vehiculate, dar cu siguranta ca de aici se trage, direct si nemijlocit, succesul nocturn al lui Traian Basescu (si scuza operatorilor de la exit-poll).

Inca o data: presupun ca soarta alegerilor este pecetluita. Cred insa ca trebuie sa se faca definitiv lumina in legatura cu posibilitatile de manipulare si fraudare pe care le au organizatorii alegerilor - inclusiv prin subordonarea in acest scop a unor institutii ale statului, cum aproape s-a dovedit in cazul STS-ului lui Opris.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3120.phtml