Publicat: 22 Aprilie, 2013 - 14:01

Sub semnul tradiţiei şi al continuităţii doctrinare (120 de ani de social-democraţie în România) şi al unităţii relaţionale (USL va fi activ până la europarlamentarele din 2014), Partidul Social Democrat şi-a ţinut congresul al cărui principal obiectiv a fost stabilirea noii organigrame de la preşedinte în jos. Aşa cum preciza recent chiar Ponta, conducerea la vârf n-a mai fost pusă în discuţie ca la precedentele ediţii, pentru că de data aceasta “toată lumea s-a aflat în aceeaşi tabără”. Adică în tabăra învingătoare, unde şeful cel mare poate distribui privilegii concrete şi nu doar promisiuni, cum se întâmpla pe vremea predecesorului lui Ponta.

În aceste condiţii victoriosul preşedinte şi-a permis luxul de a asuma activul şi pasivul, fără pretenţia că istoria începe cu momentul în care el s-a instalat la volan, recuperând, odată cu tradiţia, şi pe preşedintele-fondator pe care acelaşi Geoană îl scosese nonşalant din orice dispozitiv, pentru a nu se mai împiedica de ideile sale. Într-un fel, Ponta l-a recuperat chiar şi pe Adrian Năstase, fără însă a-i aconta nici o promisiune, cu excepţia lăsării tricoului de lider al Consiliului Naţional liber de orice obligaţie.

Practic, am avut un congres de tranziţie, de la cei care l-au ales pe Victor Ponta la cei pe care i-a ales Victor Ponta. Partidul Social-Democrat cunoaşte o schimbare de prefix prin introducerea în organismele de conducere a generaţiei preşedintelui, odată cu eliminarea treptată a liderilor precedenţi. Aşa se face că în posturile de vicepreşedinţi nu se mai regăsesc nume ca Hrebenciuc sau Mitrea, repartizaţi la resortul parlamentar, dar apar nume încă necoapte pentru o bătălie politică serioasă, precum Bănicioiu, Şova, Negoiţă sau noua stea a social-democraţiei care a devenit, peste noapte, nevasta primarului din Voluntari.

În cel de-al 120-lea an al social-democraţiei româneşti, problematica doctrinară n-a constituit o zonă de interes pentru liderii partidului. Probabil că o astfel de preocupare ar fi fost mai acută dacă PSD-ul s-ar fi aflat în Opoziţie. La Putere, principalul obiectiv îl reprezintă funcţionarea alianţei şi îmbinarea mobilurilor specifice fiecărei părţi. Dacă nu s-ar fi aflat în situaţia de a partaja beneficiile guvernării, s-ar fi putut spune că Ponta împărtăşeşte nivelul de forţă pe care l-a avut cabinetul condus de Năstase. Acesta însă nu avea decât problema armonizării intereselor divergente din interior, o caracteristică aproape comună fiind doar separaţia puterilor, ştiut fiind că nici atunci relaţiile dintre preşedinte şi premier nu au fost chiar atât de armonice, dar că echilibrul l-au dat renunţările premierului, în faţa unui preşedinte incomparabil mai puternic în atribuţiile sale constituţionale decât cel actual.

PSD este cel de-al doilea partid care face bilanţul de după anul electoral 2012. Este rândul liberalilor să-şi analizeze performanţa – fără îndoială cea mai răsunătoare din istoria lor postrevoluţionară, în timp ce PSD se pregăteşte pentru o viitoare guvernare pe cont propriu. Cu sau fără coabitare….

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Majoritatea de la Grivco si Minoritatea de la Golden Blitz

Punctul pe Y / vineri 13 noiembrie 2009 Nr: 2901

"Majoritatea de la Grivco" si "Minoritatea de la Golden Blitz"

Publicitatea facuta de Traian Basescu brandului GRIVCO este, practic, nepretuita. Ce alte marci comerciale mai beneficiaza de privilegiul de a fi pomenite, de cateva ori pe zi, pe toate canalele media? Cred ca Dan Voiculescu isi freaca mainile de multumire constatand ca aceasta veritabila campanie de marketing nu-l costa niciun leu.

Desigur, nu aceasta este intentia lui Traian Basescu. Repetand la nesfarsit sintagma si enumerandu-i pe componentii acestui veritabil club - Iliescu, Geoana, Voiculescu, Hrebenciuc, Vanghelie - doreste sa dea senzatia ca aceasta „majoritate” este una ilegala sau nelegitima, care nu are alt scop decat sa rastoarne ordinea deja existenta, in varful careia se afla presedintele ales. Este o conspiratie chiar, si tocmai de aceea o da in vileag, pentru ca poporul sa-i sanctioneze pe vinovati la urne, in lipsa unei alte sanctiuni legale.

Fara sa realizeze, Traian Basescu ataca la baza un principiu democratic: cel al majoritatii! Indiferent din cine e formata, oricat de reprobabile - moral - ar fi numele componentilor - o majoritate are prioritate in fata oricarei minoritati. Chiar daca aceasta e compusa din persoane de indiscutabila valoare, ca cei pe care presedintele i-a carat in studioul TVR pentru a demonstra sustinerea de care beneficiaza (actorul Iures, atleta Melinte) alaturi de altii, de o valoare cel putin discutabila (precum animatorul zaltat de mitinguri electorale Traian Ungureanu). Ne place sau nu, Iliescu, Geoana, Voiculescu, Hrebenciuc si chiar Vanghelie reprezinta o majoritate reala. Faptul ca parerea lui Basescu despre ei e una proasta e o simpla chestiune de umoare personala. N-ar fi exclus (ba chiar sunt sigur), ca pentru Viorel Hrebenciuc, de pilda, personajul Basescu este la fel de rau famat si de nociv precum apare el insusi pentru Basescu. Si ca pentru reprezentantii „majoritatii de la Grivco”, „minoritatea de la Golden Blitz” nu este cu nimic mai buna sau mai curata, doar ca ideea nu este clamata cu fiecare ocazie. Un slogan reciproc: „nu putem lasa tara pe mainile lui Basescu, Berceanu, Videanu si Stolojan” - cu conotatiile cunoscute de suspiciuni pentru CV-ul fiecaruia dintre acestia, nu face decat sa reflecte o stare generalizata: aceea a neincrederii in oricare dintre politicienii care, odata ajunsi la putere, nu fac diferenta intre binele propriu si raul public.

Doar naivii mai pot sa creada ca clasa politica se imparte in politicieni buni si politicieni rai, intre „majoritati detestabile” si ”minoritati admirabile”. Iar din faptul ca unii nu vor sa lase tara pe mana altora nu rezulta altceva decat obstinatia cu care acestia urmaresc dobandirea puterii pentru binele propriu. Ce se intampla in aceste momente ilustreaza pe deplin indiferenta si egoismul cu care toti laolalta trateaza problemele cu adevarat grave pentru societate. Pentru ca batalia dintre „minoritate” si „majoritate” este considerata mai importanta decat criza de guvern, decat bugetul pe 2010, decat imprumutul de la FMI si decat criza in general.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3022.phtml