Publicat: 9 Noiembrie, 2016 - 12:47

Este, probabil, cea mai surprinzătoare victorie din istoria alegerilor prezidențiale americane. Trump, care a plecat la drum ca „persoană fizică”, fiind doar tolerat de republicanii în criză de personalități, fără să fi făcut parte vreodată dintr-un partid. A fost, practic, folosit pentru divertismentul pe care-l ofereau prestațiile sale caracterizate drept bufonade. Treptat, însă, alegătorii au decelat ceea ce constituia cu adevărat un program politic, de excesele de campanie. Și l-au tratat în consecință.

America nu și-a imaginat că va ajunge să aibe de ales  între două „rele”: un miliardar excentric și o femeie. Pentru că printre tabu-urile politicii americane acesta era al doilea ce urma să fie încălcat, după alegerea unui președinte de culoare. Într-un fel,  a fost unul dintre handicapurile majore ale lui Hillary, deși misoginismul contracandidatului părea să o avantajeze. Pe de altă parte, o importantă categorie de alegători manifesta reticențe nu atât asupra sexului, cât a instaurării unei dinastii Clinton: după cei 8 ani ai lui Bill, încă patru (sau chiar opt) ai nevestei păreau greu de suportat pentru o națiune...republicană. Într-un sistem politic bazat pe alternanța democrați - republicani în medie la opt ani (după excepția Roosevelt) - doar Bush-tatăl și Carter făcând excepție - un exercițiu democrat prelungit nu dădea bine pentru noțiunea de democrație. A fost și acesta unul dintre atu-urile mai puțin evidente ale lui Trump.

Instalarea la Casa Albă a celui de-al 45-lea  președinte în persoana unui miliardar care nu va fi dependent de „salariu” este un alt aspect care cu siguranță va naște controverse. Cu cât mai puțin va fi influențat un astfel de personaj de atotputernicele grupuri de interese economice? George Bush, predecesorul său republican, a fost, practic, un prizonier al acestora, pentru că depindea de banii lor. Trump are propriii săi bani și nu a fost  nevoit să facă alianțe pentru a-i câștiga. Poate dimpotrivă.
Deocamdată să notăm faptul că temerile celor care au luat în serios declarațiile sale teribiliste de campanie nu sunt îndreptățite. Președintele Trump va fi tot mai puțin egal cu candidatul Trump. Calitatea de președinte îi va impune o altă conduită și alte obiective. Cu siguranță că nu va mai construi zidul pe banii mexicanilor și că nu va obliga micile state europene să plătească taxa de apărare (problema asta fiind rezolvată deja de predecesorul său). Cu siguranță, însă, va lucra pentru detensionarea relației cu Rusia, transformată într-o obsesie  de aceiași „șoimi ai războiului” care l-au băgat pe Bush în buclucul afgano-irakian. Mai ales că și Putin așteaptă o astfel de ofertă, sătul și acesta de inconvenientele unei noi curse a înarmărilor. Analiștii sunt de părere că Europa se va bucura de mai puțină atenție în mandatul său. Dacă va fi așa, va fi poate mai bine pentru Europa care nu va mai aștepta, mereu, suportul „Marelui Frate” și își va constitui instrumentele proprii de forță.

La Washington, un democrat va lăsa locul unui republican. Un american va fi înlocuit de un alt american. Asta este esența schimbării.

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Jurnalul lui Vantu

Punctul pe Y / duminic 06 decembrie 2009 Nr: 2923

Jurnalul lui Vantu

Reporterii nostri de investigatii au reusit sa puna mana, prin mijloace specifice, pe un document care va dinamita clasa politica romaneasca. Va oferim in premiera cateva secvente din „Jurnalul lui S. O. V.”, care va aparea integral, in scurt timp, pe piata, urmand sa fie vandut impreuna cu o prestigioasa publicatie cotidiana.

25 Septembrie 1992. „Atmosfera linistita aici, la Roman. Se pare ca Iliescu nu va avea probleme in fata lui Emil Constantinescu. As fi incercat sa-l ajut pe „tap”, dar nu se poate ajunge la el din cauza papagalilor de la Alianta Civica. Le-am oferit o sponsorizare, dar au refuzat-o. Ca era prea mica. Pai ce sa fac: am bagat toti banii din „turcisme” in cupoane. Daca lucrurile merg cum cred eu, voi da lovitura. Sunt sigur insa ca peste patru ani voi discuta altfel cu toata liota asta de politicieni…”

15 Noiembrie 1996. „Bucuresti, Hotel Dorobanti. L-am invitat pe Emil la un whisky. A venit, desi parea un pic incurcat.”Stiu ca esti prieten cu Iliescu” - mi-a zis el la inceput. „Sunt prieten cu toti oamenii de valoare”, i-am replicat eu. „Mai ales cu cei despre care cred eu ca pot constitui viitorul Romaniei. Si mai ales daca sunt de dreapta. Apropo: ce-ati zice de un partid de dreapta, ceva de genul „Unirea Fortelor Democratice?” N-a zis nimic. Cert este ca dupa vreo ora era complet detensoinat. Se linistise si nu mai era chiar asa de ingrijorat de confruntarea pe care urma sa o aiba cu Iliescu. Mi-a zis chiar ca l-a invatat Caramitru un truc, ceva cu ochelarii, cu care o sa-l dea gata pe cominternist. La plecare, i-am dat baietii mei sa-l conduca prin iesirea din spate. Nu de alta, dar sa nu-l vada oamenii lui Magureanu. Chiar daca se face si acesta ca joaca cu „schimbarea”…”

6 Decembrie 2000. „L-am invitat pe Tribun la mine, pe Splai, ca sa stam de vorba. I-am spus ca mi-a lasat Mos Nicolae ceva pentru el. „Care Nicolae? Vacaroiu?” - a ricanat el (de unde o fi aflat el ce am de gand?). „Daca e vorba de voturile pe care au astia de gand sa mi le fure, vin!” A venit. N-a baut nimic. A transpirat tot timpul. Era agitat. „Ii duc pe toti pe stadioane si ii impusc!”- a zis el intr-un tarziu. Lasa nea’ Vadime, i-am zis: ai un pic de rabdare sa-mi iasa chestia cu CEC-ul si n-o sa mai ai probleme cat vei trai”. A fost cam sceptic, dar a pleca de la mine mai increzator. De cand e el n-a mai avut fondurile de propaganda electorala de anul acesta!”

6 Decembrie 2004. „Asta-noapte, in parcare la Tancabesti, m-am intalnit cu Traian. Era agitat rau de tot. Era convins ca e urmarit non-stop de zbirii lui Nastase. A venit si Gusa cu el (nu stiu de ce, dar baiatul acesta mi se pare de viitor. Cred ca are o influenta buna asupra lui). Mi-au explicat schema pe care vor sa o aplice: cu o zi inainte de turul 2 vor da alarma: se fura cu softul! ilalti or sa intre in panica si atunci baietii lor or sa pluseze la „speciale”. I-am spus: „Traiane, sa stii ca am avut intotdeauna incredere in tine. Conteaza pe sprijinul meu moral neconditionat. Nu prea am eu acum mijloace, dar te asigur ca peste 5 ani vei fi purtat pe brate de mass-media!”. Parea cam sceptic: „Mai lasa-ma cu gaozarii astia! Stiu eu ce le poate pielea”. A plecat uitandu-se in toate partile, cum face el, „picior peste picior”. Mi-e teama ca i-o trage Nastase, totusi…”

3 Decembrie 2009. „Eram cam abatut astazi. Tocmai am aflat o veste care m-a intristat: bietul Nicu Popa a fost gabjit pe undeva prin Indonezia. Si i-am spus sa stea cuminte in Suedia, ca acolo nu i se poate intampla nimic. Nu m-a ascultat. Imi pare rau pentru el. Imi era prieten. A sunat Geoana. A simtit din voce ca ceva nu e in regula. „Chiar daca e cam tarziu, trec pe la tine sa bem un pahar”, mi-a zis. Si a aparut. Baietii mei mi-au spus ca au vazut in sistemul de supraveghere o masina suspecta oprita la liziera padurii. Sigur sunt ai lui Traian. Am spus bancuri, l-am incurajat pentru maine seara (ataca-l la maniere, i-am recomandat) si a plecat. M-am simtit, la randul meu, mai inviorat…

Caietul acesta s-a cam apropiat de sfarsit. Ar trebui sa-l pun bine pe undeva, ca prea misuna multi pe aici, prin casa…”

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3112.phtml