Publicat: 5 Iunie, 2014 - 13:32

Este, probabil, o coincidenţă fericită că la momentul în care Curtea de Conturi aniversează primul său centenar şi jumătate, în fruntea sa se află o persoană de calibrul lui Nicolae Văcăroiu.

Poate unul dintre cei mai puţini atraşi de publicitatea ieftină dintre politicienii români, Nicolae Văcăroiu a adoptat, de la numirea sa, o strategie low profile la care n-a făcut decât rareori rabat. Printre puţinele sale apariţii publice din aceşti cinci ani se numără o participare la sesiunea Clubului de la Bucureşti al lui Ion Iliescu, în care a lansat o veritabilă bombă: faptul că din fiecare leu, ban public, se fură, prin diverse mijloace şi tertipuri (în general binecunoscute guvernanţilor), aproape jumătate! O concluzie dureroasă mai ales pentru cel care prin „fişa postului” se confruntă zilnic cu această realitate.

Nicolae Văcăroiu este, poate, una dintre cele mai „titrate” persoane din politica românească. A apărut practic pe neaşteptate, când a fost desemnat premier de către Ion Iliescu. S-a dovedit o alegere inspirată, chiar dacă nu de puţine ori a fost copleşit de reproşuri din partea celor care se aşteptau ca România să decoleze cu grăbire spre bunăstare. A avut sarcina ingrată de a stabiliza o societate aflată pe toboganul destructurării, sarcina sa fiind de a stabiliza o economie în derivă şi de a o pregăti pentru viitoarele reforme. Cât de bine a reuşit se poate vedea astăzi, când un guvern intrat în pâine pe cai mari şi cu susţinere politică impresionantă (Guvernul Văcăroiu s-a aflat în minoritate...) nu reuşeşte să facă nimic din ceea ce şi-a propus şi a promis, cu excepţia unei interminabile şi sterile bătălii verbale. Văcăroiu a revenit în prima scenă în 2000, ca preşedinte al Senatului, cu o prestaţie de un echilibru şi tact care au făcut ca şi la „schimbarea” din 2005 să rămână în funcţie. A fost al doilea om în stat până la finele lui 2007, după ce a trecut şi prin experienţa interimară a primului om în stat, de care s-a achitat cu o decenţă care a sărit în ochi abia la următorul episod.

Opţiunea sa pentru Curtea de Conturi, prin care a renunţat, practic, la alţi trei ani de mandat, a surprins pe mulţi. Inclusiv pe mine. Când i-a pus această întrebare mi-a răspuns simplu, în stilu-i cunoscut: „Am considerat că trebuie să mă întorc la uneltele mele!” Adică la economie, pe care a practicat-o cu succes inclusiv în trecutul regim, în care a ocupat o funcţie importantă la Comitetul de Stat al Planificării, fără a fi nomenclaturist.

Pentru mulţi dintre cei care au considerat că odată cu preluarea şefiei „antipaticei” instituţii, vor avea acolo un om al lor, care să-i ajute la nevoie, Nicolae Văcăroiu a constituit o dezamăgire. Pentru că n-a ajutat pe nimeni. A pus legea în faţă şi interesul general, ceea ce a făcut să nu se mai bucure de aceeaşi popularitate în partidul din care nu sunt sigur că mai face parte. A câştigat însă respectul tuturor – cu excepţia celor prinşi cu ocaua mică. O dovadă o constituie şi faptul că la aniversare a fost onorat de prezenţa majorităţii liderilor momentului, iar reprezentarea internaţională este mult peste ceea ce au beneficiat alte evenimente de acest gen.

Nicolae Văcăroiu mai are de stat patru ani în „Tolstoi” – clădirea nefuncţională în care funcţionează Curtea. Iar obiectivul pe care şi-l propune îl onorează: să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a descuraja sportul naţional al jafului din banul public.  

Topic: 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Sistemul lor a functionat mai bine!

Punctul pe Y / mari 08 decembrie 2009 Nr: 2928

Sistemul "lor" a functionat mai bine!

Faptul ca PSD a contestat rezultatul alegerilor ramane un simplu exercitiu de imagine, atata timp cat sansa de a schimba rezultatul este practic nula.

Acuzatia de frauda este reala, dar nu poate fi dovedita pe palierul pe care o reclama perdantii. Nereguli electorale s-au inregistrat sistematic, la fiecare scrutin. La unul de calibrul si specificul celui prezidential, ele nu pot avea impactul necesar inclinarii balantei. Ceea ce reclama PSD-ul tine de o modalitate aparte, si cand Ponta a spus ca „la ei sistemul a functionat mai bine”, gura pacatosului adevar graia.

Rezultatul extrem de strans al alegerilor ar fi generat, cu siguranta, acelasi tip de reactie din partea PDL-ului daca ar fi castigat Geoana. Exista insa cateva motive reale de suspiciune, pe care buna credinta nu le poate indeparta cu usurinta.

Este, in primul rand, extrem de suspecta, linistea cu care Traian Basescu a intampinat anuntul exit-poll-ului. Pentru cei care-l cunosc ar fi trebuit sa-i nelinisteasca aparenta sa resemnare, dar mai ales indemnul adresat sustinatorilor sai de a astepta in liniste, acasa, rezultatul numaratorii. Era limpede ca Basescu stia ceva ce nu stiau ai lui Geoana. Daca ar fi avut cea mai mica indoiala ca iese castigator, ar fi inflamat pe loc opinia fanilor si de la Modrogan s-ar fi indreptat glont spre Piata Universitatii, pentru a preintampina acceptul unui eventual esec. Presedintele a declarat insa ca inca de la ora 19.00 stia rezultatul si nu poti sa nu te intrebi de unde si cum? La ora 19.00 nici unul dintre institutele de sondaj nu-si centralizase datele si - mai mult - fenomenul avansului sau nu incepuse sa se manifeste. Ba chiar, la ora aceea nu se cunostea cum a votat sau cum va vota diaspora - doar daca nu s-ar fi primit asigurari prealabile in acest sens. Precedentul europarlamentarelor ne ofera insa un indiciu despre modalitatea in care se putea obtine avansul necesar cu un numar de voturi sigur, la fiecare sectie de vot, asa cum se procedase in cazul EBA.

Intr-un fel, PSD-ul si-a facut-o cu mana proprie, inca de pe cand il avea pe Nica la carma Internelor. Acesta este cel care a inmultit sectiile speciale, plasandu-le in aproape orice localitate, in ideea folosirii lor in interes propriu. Or asa se explica si eliminarea sa din Guvern - Basescu nu putea risca sa fie altcineva la pupitrul sectiilor speciale, decat un om de-al sau.

In fine, un alt motiv de nedumerire il constituie faptul ca trei din patru institute de sondare au dat, practic, aceeasi estimare, toti lucrand cu aceleasi modele si pe aceeasi realitate statistica. Faptul ca s-au inselat cu totii conduce la ideea ca ceva a intervenit pentru modificarea modelului, ceva ce nu putea fi prevazut.

Dar, repet, atata timp cat nu se poate demonstra nimic (cu atat mai putin procedeul pe care tu insuti l-ai avut in vedere pentru a frauda) contestarea ramane un accent de retorica politica.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3116.phtml