Publicat: 25 Iunie, 2013 - 13:59

Accidentele rutiere colective nu mai sunt o noutate pentru noi. De-a lungul drumurilor mai mult sau mai puţin naţionale se întind şiruri de cruci marcând locurile unde societatea plăteşte un inutil tribut de sânge şi viaţă neglijenţei, bravadei sau chiar inconştienţei celor de la volan. Nu în puţine dintre cazuri aceste condiţii subiective sunt completate de unele – să le zicem obiective: starea proastă a carosabilului, absenţa semnalizării, proasta gestionare a traficului.  

Ritmul de propagare al tragediilor colective a crescut pe măsură ce, la concurenţă cu căile ferate, aflate în criză, a câştigat transportul rutier. Feluriţi întreprinzători au simţit imediat pulsul unui public călător dornic să ajungă mai repede şi mai precis la destinaţie şi companiile de transport de persoane (nu toate legal constituite) au apărut ca ciupercile după ploaie. Dacă marea majoritate a accidentelor interne cu mai mult de zece morţi s-au datorat transportului la muncă şi de la muncă, cele petrecute pe şoselele externe au avut ca obiect turişti sau mici întreprinzători. De la celebrul accident de prin ’92, din Bulgaria, în care a fost implicat un mijloc de transport al companiei turceşti “Ali Baba” şi până la cel din Muntenegru, s-a constituit o veritabilă hecatombă ce a îndoliat zeci de mii de familii.  

Cu siguranţă că cel din Muntenegru este unul dintre cele mai grave, pentru că, practic, nici unul dintre pasageri nu a scăpat nevătămat. Iar acţiunile de salvare s-au înscris printre cele mai dificil de efectuat.  

Dacă accidentul s-ar fi petrecut în ţară, am fi avut de pus o grămadă de întrebări. Dar, responsabile pentru acţiunile de intervenţie şi salvare sunt autorităţile muntenegrene. Ce ne revine nouă, în această situaţie?  

Presa – ca orice presă care porneşte de la premisa că lucrurile bune pe care le face guvernul sunt normale şi nu merită recompense morale – a sesizat o disfuncţionalitate: şi anume faptul că autorităţile româneşti au luat cunoştinţă de accident cu relativă întârziere. Primele veşti au fost date de mass media, prin canalele sale. Informaţiile oficiale au ajuns, însă, la nivelul primului-ministru, cu vreo trei ore întârziere. A grevat această decalare cu ceva asupra posibilităţilor de intervenţie? În principiu, nu, acţiunile concrete fiind întreprinse de muntenegreni care, la rândul lor, au avut o reacţie decalată în a comunica colegilor români date despre accident. Ce măsuri a luat după aceea Executivul – trimiterea lui Raed Arafat la Podgorica, pregătirea cu echipamente medicale a celor două avioane ale armatei, deplasarea lui Corlăţean în Muntenegru - sunt măsuri fireşti şi necesare. Problema care rămâne în suspensie este aceea a mecanismului de alertă şi avertizare în astfel de situaţii. Care este instituţia responsabilă să preia din exterior semnalele şi să le transmită pe filiera de decizie? Cu ce operativitate? Care sunt instituţiile care fac parte, de drept, dintr-o astfel de celulă de criză?  

Aceste lucruri vor trebui analizate şi va fi necesară stabilirea unui mecanism care să facă reacţia instituţională cât mai rapidă şi mai precisă.  

P.S. Instituirea unei zile de doliu naţional mi se pare o măsură excesivă, care n-are alt rol decât să facă - prin supralicitare – uitată “întârzierea”. Doliu ar trebui să ţină instituţiile care n-au reuşit să-şi armonizeze acţiunile. Câte zile de doliu naţional am mai avut la accidentele colective care l-au precedat pe acesta?  

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Cristi

Punctul pe Y / vineri 26 februarie 2010 Nr: 2987

Cristi

Asa il apeleaza colegii si ziaristii. Nu 'Domnul Diaconescu', nici macar 'Diaconescu', ci 'Cristi'.

Asta indica perceptia unei persoane simpatice, apropiate, fara goma diplomatica pe care ar implica-o statutul sau profesional.

De cand a facut pasul in politica, promovat de Nastase de la Externe, la Ministerul Justitiei, Cristian Diaconescu s-a impus in randul colegilor prin calitatile sale de intelectual autentic, de bun vorbitor si de persoana apta sa intretina relatii cordiale cu cei din jur, evitand tensiunile.

Pe baza acestor date partidul a decis sa-l arunce in lupta, in campania municipala din 2008. Din pacate, Diaconescu a repetat, parca la indigo, aventura similara a sefului sau Geoana, din 2004, pierzand din primul tur in favoarea lui Oprescu. Au venit apoi alegerile parlamentare si intrarea la guvernare a PSD-ului alaturi de PDL, cand postul de ministru de Externe parea inadins croit pentru el. In cele vreo noua luni in care s-a aflat la comanda diplomatiei, Cristian Diaconescu a reusit performanta sa nu se vada! Fara ca Basescu sa-si opereze indatoririle de resort intr-un mod abuziv. Pur si simplu, aflandu-se intr-o pozitie cu mare expunere mediatica, a reusit performanta de a nu iesi in evidenta cu nimic! Nici macar prin gafele prin care s-au remarcat predecesorii sai.

Campania pentru alegerile prezidentiale social-democrate a marcat o etapa aparte in cariera sa politica. A oscilat aproape permanent intre intentia de a candida si puseurile de renuntare. A oscilat si intre sustinerea diferitilor candidati care, toti, l-ar fi dorit in echipa lor. Diaconescu insa a crezut - nu stiu cu cata tarie - ca ar putea avea propria sa echipa si a ramas pe pozitie pana in ultimul moment. Cand - definitoriu de acum - s-a retras in favoarea celui care se desprindea tot mai vizibil in perdant.

Varful de mediatizare l-a cunoscut insa, Cristian Diaconescu, abia cand si-a anuntat despartirea de partid. A facut turul tuturor televiziunilor, dand aceleasi explicatii neconvingatoare si reusind sa buimaceasca pe toata lumea prin incoerenta argumentelor. Cu aceasta runda finala si-a facut, practic, cel mai mare deserviciu, demonstrand ceea ce unii doar banuiau: ca nu are nici forta, nici argumentele necesare unui lider autentic. Ca nu a reusit sa coaguleze in jurul sau nicio echipa. Ca nu are busola politica.

Alaturandu-se colectiei pestrite de personaje din jurul lui Oprea, incepe el insusi sa poarte amprenta petelor specifice unei anumite rase. Si de politicieni. Ramanand ceea ce este: Cristi.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3176.phtml