20 septembrie 2021

Raport al Naţiunilor Unite: Anul pandemiei a fost marcat de creşterea nivelului de foamete în lume

ONU
Distribuie pe rețelele tale sociale:

În 2020 s-a înregistrat o înrăutăţire severă a foametei la nivel internaţional, au anunţat Naţiunile Unite – în mare parte şi cel mai probabil din cauza efectelor generate de pandemia de COVID-19. Deşi impactul pandemiei nu a fost încă cartografiat în totalitate (1), un raport al mai multor agenţii ale ONU estimează că aproximativ o zecime din populaţia globală, până la 811 milioane de oameni, au fost subnutriţi anul trecut. Cifrele arată că vor fi necesare eforturi majore pentru ca lumea să îşi poată atinge obiectivul de a pune capăt foametei până în 2030.

Ediţia de anul acesta a raportului privind Starea Securităţii Alimentare şi a Nutriţiei în Lume (The State of Food Security and Nutrition in the World) este prima evaluare de acest tip din perioada pandemică. Raportul este o publicaţie comună a Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite (FAO), Fondul Internaţional pentru Dezvoltare Agricolă (FIDA), Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), Programul Alimentar Mondial al Naţiunilor Unite (PAM) şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS).

Ediţiile anterioare ale raportului atrăgeau deja atenţia lumii că securitatea alimentară a milioane de oameni, mulţi dintre aceştia fiind copii, este în pericol. „Din nefericire, pandemia continuă să expună slăbiciunile sistemelor noastre alimentare, care ameninţă vieţile şi traiul unor oameni din lumea întreagă”, scriu conducătorii celor cinci agenţii ale Naţiunilor Unite (2) în Preambulul raportului din acest an.

Aceştia continuă avertizând cu privire la un „moment critic”, deşi aduc în acelaşi timp speranţe noi datorate unui impuls diplomatic sporit. „Acest an vine cu o şansă unică pentru consolidarea securităţii alimentare şi a nutriţiei prin transformarea sistemelor alimentare cu cu ocazia următorului Summit al Naţiunilor Unite privind Sistemele Alimentare (UN Food Systems Summit), Summitul Nutriţiei pentru Creştere (Nutrition for Growth Summit) şi Conferinţa COP26 privind schimbările climatice”. „Rezultatul acestor evenimente”, adaugă cei cinci, „vor contura (…) a doua jumătate a Decadei Naţiunilor Unite de Acţiuni pentru Nutriţie” – un angajament politic internaţional care urmează a fi lansat.

Cifrele detaliate

Nivelul foametei începuse să crească deja la jumătatea decadei 2010-2020, spulberând speranţele unui declin ireversibil. În mod îngrijorător, în 2020 foametea a crescut atât în termeni absoluţi, cât şi proporţionali, depăşind creşterea populaţiei: se estimează că aproximativ 9,9% din populaţia generală a fost subnutrită anul trecut, în creştere faţă de 8,4% în 2019.

Peste jumătate din toate persoanele subnutrite (418 milioane) trăiesc în Asia; peste o treime (282 de milioane) în Africa; şi o mică proporţie (60 de milioane) în America Latină şi în Caraibe. Dar cea mai mare creştere s-a înregistrat în Africa, unde prevalenţa estimată a subnutriţiei de 21% din populaţie este peste dublul oricăreia dintre celelalte regiuni.

Anul 2020 a fost unul sumbru şi din punct de vedere al altor măsurători. În general, peste 2,3 miliarde de oameni (sau 30% din populaţia lumii) nu au avut acces pe toată durata anului la alimentaţie adecvată: acest indicator cunoscut sub numele de prevalenţă a insecurităţii alimentare moderate sau severe, a crescut într-un singur an cât în ceilalţi cinci ani anteriori împreună. Inegalităţile de gen s-au adâncit: la fiecare 10 bărbaţi în situaţie de insecuritate alimentară s-au înregistrat 11 femei în aceeaşi situaţie în 2020 (în creştere de la 10.6 în 2019).

Malnutriţia a continuat sub toate formele sale, copiii plătind preţul cel mai scump: se estimează că în 2020 peste 149 de milioane de copii cu vârste sub cinci ani au fost subdezvoltaţi sau prea scunzi pentru vârsta lor; peste 45 de milioane cu masă musculară redusă sau prea slabi pentru înălţimea lor; şi aproape 39 de milioane supraponderali. (3) Un număr total de trei miliarde de adulţi şi copii nu au avut acces la un regim alimentar sănătos, în cea mai mare parte din cauza costurilor excesive.

Aproape o treime din femeile de vârstă reproductivă suferă de anemie. La nivel internaţional, în ciuda progreselor înregistrate în unele zone (de exemplu, mai mulţi nou-născuţi sunt hrăniţi exclusiv cu lapte matern), lumea nu este pe drumul cel bun pentru a putea atinge vreunul dintre indicatorii pentru nutriţie până în 2030.

Alţi factori favorizanţi pentru foamete şi malnutriţie

În multe părţi ale lumii, pandemia a declanşat recesiuni brutale şi a pus în pericol accesul la alimente. Deşi chiar şi înainte de pandemie nivelul foametei era în creştere; progresele privind malnutriţia erau în urmă. Situaţia era cu atât mai acută în statele afectate de conflict, de extreme climatice şi de alte crize economice sau care se confruntau cu un nivel crescut al inegalităţii, toate aceste fiind definite în raport ca factorii favorizanţi pentru insecuritate alimentară, care, în schimb, interacţionează între ei. (4)

Ţinând cont de tendinţele actuale, Starea Securităţii Alimentare şi a Nutriţiei în Lume estimează că Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 2 (Zero Foamete până în 2030) va fi ratat la o marjă de 660 de milioane de oameni. Din aceste 660 de milioane, aproximativ 30 de milioane pot avea legătură cu efectele de lungă durată ale pandemiei.

Ce (mai) poate fi făcut

Aşa cum se sublinia în raportul anului trecut, transformarea sistemelor alimentare este esenţială pentru asigurarea securităţii alimentare, pentru îmbunătăţirea nutriţiei şi pentru a face regimurile alimentare sănătoase accesibile tuturor. Ediţia de anul acesta evidenţiază şase „căi transformatoare”. Acestea, spun autorii, au la bază un „set coerent de politici şi de portofolii de investiţii” pentru a contracara catalizatorii foametei şi ai malnutriţiei.

În funcţie de fiecare factor favorizant (sau o combinaţie a acestora) cu care se confruntă fiecare ţară, raportul îndeamnă decidenţii politici să:

* Integreze politici umanitare, pentru dezvoltare şi menite să reconstruiască pacea în zonele de conflict – de exemplu, prin măsuri de protecţie socială pentru a preîntâmpina situaţiile în care familiile sunt nevoite să îşi vândă puţinele bunuri pentru a-şi putea procura alimente;

* Extindă rezilienţa climatică în sistemele alimentare, de exemplu, prin a pune la dispoziţia micilor fermieri asigurări care se acopere riscul climatic şi finanţări bazate pe previziuni;

* Consolideze rezilienţa celor mai vulnerabili în faţa adversităţilor economice, de exemplu, prin programe de sprijin financiar sau în natură pentru a reduce impactul şocurilor similare celor generate de pandemie sau cel al volatilităţii preţurilor alimentelor;

* Intervină în lanţurile de aprovizionare pentru a scădea costurile alimentelor nutritive, de exemplu, prin încurajarea plantării de culturi biofortificate sau prin înlesnirea accesului cultivatorilor de fructe şi legume la pieţe;

* Combată sărăcia şi inegalităţile structurale, de exemplu, prin stimularea lanţului valoric al alimentelor în comunităţile sărace prin transferurile de tehnologie şi prin programe de certificare;

* Consolideze mediile alimentare şi să contribuie la schimbarea comportamentului consumatorilor, de exemplu, prin eliminarea grăsimilor industriale transesterificate şi prin reducerea conţinutului de sare şi zahăr în lanţul de aprovizionare cu alimente sau prin protejarea copiilor împotriva impactului negativ al marketingului alimentelor.

De asemenea raportul face apel pentru un „mediu care să permită mecanisme şi instituţii de guvernanţă” pentru ca transformarea să devină posibilă. Le solicită decidenţilor politici să efectueze consultări ample; să capaciteze femeile şi tinerii; să extindă disponibilitatea datelor şi a noilor tehnologii. Mai mult ca orice, autorii îndeamnă lumea să acţioneze acum, altfel vom vedea cum în următorii ani factorii favorizanţi ai foametei şi malnutriţiei reapar cu o intensitate din ce în ce mai mare, mult timp după ce şocul pandemic a dispărut.

*

Descărcaţi de aici raportul integral

The State of Food Security and Nutrition in the World 2021

GLOSAR

Foamete: o senzaţie neplăcută sau dureroasă provocată de insuficienţa de energie din alimentaţie; privare de hrană; aport insuficient de calorii. Folosit aici interschimbabil cu subnutriţie (cronică). Măsurată prin prevalenţa subnutriţiei (PoU).

Insecuritate alimentară moderată: o stare de incertitudine cu privire la posibilitatea de a obţine hrană; risc de a pierde mese sau de a rămâne fără hrană; a fi obligat la compromisuri în ceea ce priveşte calitatea nutriţională şi/sau cantitatea alimentelor consumate.

Insecuritate alimentară severă: a rămâne fără mâncare; a te confrunta cu foametea; în cazurile cele mai extreme, a nu mânca o zi sau mai multe.

Malnutriţie: stare asociată deficienţelor, exceselor sau dezechilibrelor în consumul macro- şi/sau al micronutrienţilor. De exemplu, subnutriţia şi obezitatea sunt forme de malnutriţie. Subdezvoltarea şi malnutriţia severă în rândul copiilor sunt indicatori ai subnutriţiei.

Despre UNICEF

UNICEF este prezent în România şi în alte 190 de ţări şi teritorii pentru a promova supravieţuirea şi dezvoltarea copiilor din perioada copilăriei mici până la adolescenţă. În România, UNICEF lucrează împreună cu actori cheie precum Guvernul, Parlamentul, autorităţi locale, societatea civilă, sectorul privat, parteneri naţionali şi internaţionali şi mass media pentru a asigura accesul tuturor copiilor la educaţie timpurie de calitate şi la şcoală, pentru protejarea adolescenţilor şi monitorizarea drepturilor copilului, pentru protecţie socială şi pentru mobilizarea de resurse în beneficiul copiilor. Pentru mai multe informaţii despre UNICEF şi activitatea sa, vizitaţi https://www.unicef.org/romania/ro.

Urmăriţi UNICEF în România pe Facebook şi Instagram.

*

(1) Pentru a reflecta incertitudinea sporită indusă de pandemie, ediţia de anul acesta a raportului prezintă pentru prima dată o estimare (de la 720 de milioane până la 811 milioane), mai degrabă decât un singur număr care să indice creşterea globală. Pentru defalcările regionale se foloseşte estimarea medie de 768 de milioane. Fie că se ia în considerare valoarea estimativă inferioară, medie sau superioară, creşterea anuală comparativ cu estimarea medie a anului 2019 de 650 de milioane este substanţială. La limita superioară, diferenţa ajunge la o cifră semnificativă de 161 de milioane. (Întreaga serie istorică este revizuită anual conform noilor date disponibile.)

(2) Pentru FAO – Qu Dongyu, Director-General; pentru FIDA – Gilbert F. Houngbo, Preşedinte, pentru UNICEF – Henrietta H. Fore, Director Executiv; pentru PAM – David Beasley, Director Executiv; pentru OMS – Tedros Adhanom Ghebreyesus, Director-General.

(3) Regulile de distanţare socială au făcut extrem de dificilă colectarea datelor în 2020. Unele cifre, în special pentru copiii sub cinci ani cu malnutriţie severă, pot fi mai mari decât aceste estimări.

(4) Cu cât un stat are mai mulţi factori favorizanţi, cu atât mai severă este situaţia subnutriţiei şi a malnutriţiei, cu atât mai mult sporeşte insecuritatea alimentară şi cu atât mai prohibitive devin costurile unei diete sănătoase pentru cetăţenii săi.