Publicat: 1 August, 2019 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1994?
Libertatea din 1 august 1994

 

O plagă pe faţa Bucureştiului
GRAJDURI SUPRAETAJATE ÎN CARE CONTINUĂ SĂ TRĂIASCĂ SUTE DE FAMILII

La sfârşit de secol XX, sute şi sute de familii de bucu-reşteni sunt condamnaţi să trăiască în celebrele invenţii ale "Epocii de Aur", aşa-numitele locuinţe confort 4. In realitate, nişte grajduri supraetajate, cotropite de mizerie şi promiscuitate, pe care nici animalele nu le-ar râvni. Lipsită de cele mai elementare servicii publice municipale (de apă, de căldură, de gaze, de salubrizare etc.), aceste locuinţe cunoscute de toată lumea sub denumirea de ghetouri - continuă - în pofida promisiunilor electorale făcute de la primarul general până la cei de sectoare - să adăpostească mii de oameni. Despre chinul locativ al unora dintre aceşti nefericiţi bucureşteni, obligaţi la o existenţă faţă de care cea de câine pare de invidiat - citiţi în pagina a IV-a.

Prin hăţişurile birocraţiei

PÂNĂ SĂ PRIMEŞTI ALOCAŢIA PENTRU COPIL Al TOT TIMPUL SĂ MAI FACI UNUL!

Mâncătoarea de nervi, de timp şi de sănătate, birocraţia, acest flagel al lumii moderne, însoţeşte drumurile oricărui cetăţean care se adresează cu o problemă instituţiilor publice, conducându-l prin hăţişurile ei ca printr-o mlaştină din care doar o minune cerească îi poate scăpa ne vătămat psihic. 

La primarii, la notariate, la secţiile financiare, oriunde există un ghişeu, cât de mic de relaţii sau servicii cu publicul, cozile sunt interminabile, cetăţenii - livizi de atâta  aşteptare, iar funcţionarii un pachet de nervi. Nu avem cunoştinţă că vreunei persoane din conducerea administraţiei publice locale i-ar fi trecut prin minte să mai simplifice acest astenizant drum al hârtiilor şi dosarelor. După cum se prezintă situaţia, am zice că din contră!

Deschizând astăzi un ciclu de materiale pe această temă, vă invităm să citiţi în pagina a IV-a cât de lung şi stufos este drumul spre obţinerea alocaţiei pentru copii.

EXCLUSIV

BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "UCISĂ" A DOUA OARĂ!
Astăzi, şantierul Bibliotecii Centrale Universitare s-a închis. Dar nu pentru că lucrările de reconstrucţie şi de restaurare s-ar fi încheiat ci dintr-un motiv deloc îmbucurător: lipsa finanţelor.
Acest fapt ne-a fost comunicat de dl Dan Georgescu, directorul general al Societăţii Comerciale de Construcţii Restaurări "Carpaţi", coordonatorul acestui important obiectiv. «Nu mai pot lucra "pe barba mea", nu mai pot face acte de caritate şi să mai suport şi pierderile. N-am nici un fel de garanţie nici din partea Ministerului Învăţământului, nici a conducerii BCU că voi primi cei 800 milioane lei necesari. Cu părere de rău, de astăzi începem evacuarea şantierului şi replasarea muncitorilor - toţi de cea mai înaltă calificare şi pe care nu ştiu cum îi vom mai aduce înapoi - pe la alte obiective. Probabil că ne vom retrage şi de pe şantierul "Cina", din aceeaşi cauză. Dacă acum aproape cinci ani aceste clădiri au fost ţinta şi victime ale unor atacuri iresponsabile, acum ele vor fi ucise, pentru a doua oară...".

Darda BOSSUN

 

SĂPTĂMÂNA POLITICĂ de Octavian ANDRONIC

AUTOREMANIEREA Şl CANCERUL BIROCRATIC

Cel mai spectaculos anunţ al săptămânii care a trecut a fost, desigur, acela prin care premierul Văcăroiu preconiza o reducere masivă a personalului din ministere, inclusiv a numărului de secretari de stat. Departe de a fi o simplă chestiune de personal sau de bună gospodărire, această operaţiune are semnificaţii multiple.

În primul rând una electorală. Pentru simplul cetăţean, ministerele şi aparatul guvernamental sunt expresia cea mai deplină a birocraţiei care blochează procese, îngreunează accese şi sufocă iniţiative. Este modelul "la vârf" al fenomenului care, la bază, îi face lui viaţa amară prin nereceptivitate, tergiversare şi ostilitate. Or, dacă primul ministru hotărăşte să taie în "carne vie" şi să ia cozonacul de la gura câtorva mii de astfel de "paraziţi" - cum e tentat omul să-i califice pe toţi cei cărora nu le înţelege rostul - înseamnă că lucrurile stau prost şi că altfel nu se mai putea. Înseamnă că valul "comprimărilor" va coborî şi mai jos, spre nivelul său, şi-i va scoate din scaunele lor comode şi pe aceia de care se tot loveşte cetăţeanul. Înseamnă - în concluzie - că primul ministru e un om serios şi că nu e nevoie de altceva decât ca el să fie lăsat să-şi vadă de treabă. Din acest punct de vedere dl Văcăroiu şi, prin domnia sa, partidul de guvernământ, îşi vor atinge unul dintre scopuri, acela de a convinge electoratul că-şi merită încrederea acordată.

În al doilea rând, manevra Executivului îi permite pe această cale să mai scape de o parte dintre colaboratorii impuşi de o anumită conjunctură sau deveniţi incomozi (vezi episodul PDAR, şi nu numai). Sau, arătând pisica auto-remanierii, să-şi mai selecteze oamenii pe principiul "fidelităţii faţă de societate" într-un context în care formele "trădării" sunt nu doar dese, dar şi foarte inventive, actuala transparenţă datorându-se mai degrabă unei cronice lipse de consens al conduitei. Nu mă îndoiesc că, atunci când se va ajunge la capitolul "organigramă", se vor plăti poliţe, se vor răsplăti servicii şi se vor da exemple, după un model pe care nici nu l-am inventat noi, şi nici nu l-am aplicat în premieră.

Teoretic, reducerea personalului ministerelor ar trebui să corespundă unei faze necesare de diminuare a ponderii şi interesului statului în anumite zone ale vieţii sociale şi economice. Din acest punct de vedere reducerile masive de la agronomie şi industrie par întru totul justificate. După cum la fel de justificate apar şi excepţiile făcute în cazul Apărării şi Internelor, unde ponderea statului în decizii şi interese rămâne nemodificată. Surprinzătoare este şi amploarea scăzută a reducerilor operate în cel mai superdimensionat minister - cel al Finanţelor - de unde se poate trage concluzia că Executivul n-are de gând să-şi modifice nici politica fiscală şi nici căile de atragere la buget a noi fonduri, chiar dacă acestea se fac în detrimentul relansării economice.

Consecinţele acestor mişcări nu sunt greu de întrezărit : cine-şi imaginează că va întâlni, în următoarele săptămâni, vreun personaj "comprimat" din ministere la ghişeele oficiilor de plasare a forţei de muncă se înşeală amarnic. Poate vreo dactilografă sau vreun portar, cum se întâmplă de obicei. De fapt, miile de "licenţaţi" ministeriali nu vor împărtăşi soarta celor din unităţile productive. Ei vor fi redistribuiţi în alte organisme, de asemenea guvernamentale, dintre cele care cresc şi se îngraşă la adăpost de ochiul public, îndreptat mai ales spre vârf. Există un cancer al birocraţiei care face să prolifereze aproape necontrolabil ţesuturi adesea inutile, pe măsură ce organele vitale slăbesc. Agenţii, Fonduri, Oficii, Secretariate, vor fi beneficiarele acestui influx de personal care nu va ajuta cu nimic redresarea economică, ba, din contră, va mări povara pe care o exercita acest fabulos strat neproductiv, înzestrat cu oameni care, ani, decenii au deprins aproape de perfecţiune să nu facă nimic. Toată această operaţiune - pe care a încercat-o şi defunctul dictator, în câteva rânduri - nu e altceva decât o "tropăială" menită să distragă atenţia. Unul dintre clasicele demersuri prin care birocraţia, înzestrată cu miraculoase capacităţi de regenerare, ne va da încă o lecţie, dovedindu-ne că e o atotputernică şi că fără ea nu se poate.

În urmă cu 51 de ani, Ia 1 august 1943,
"VALUL NIMICITOR" SE ABĂTEA ASUPRA PLOIEŞTILOR

Printr-o notă comemorativă remisă redacţiei noastre, Uniunea Foştilor Ofiţeri Activi Oprimaţi Politic (preşedinte - col. (r.) Aurel Pârcălăbescu) reaminteşte că, astăzi, se împlinesc 51 de ani de la marele bombardament aliat asupra Ploieştilor, "cea mai vastă operaţiune aeriană, până la acea dată, din cel de al doilea război mondial".
Aliaţii luaseră decizia de a bombarda Valea Prahovei în ianuarie 1943, la Conferinţa de la Casablanca, Churchill şi Roosevelt preconizând ca, printr-o lovitură aeriană de amploare, aplicată rafinăriilor din zona Ploieştilor, să se scurteze cu 6 luni durata războiului din Europa. Vasta operaţiune a primit numele de cod "Tidal Wave" (Valul nimicitor) şi, după o minuţioasă pregătire, a fost declanşată pe 1 august 1943, la ora 04,00 GMT (ora 06,00 - ora Bucureştilor), când, de la Benghazi, au decolat 177 de bombardiere B-24 "Liberator" (echipajele însumând 1 726 de oameni şi 325 tone bombe). Avioanele, dispuse în 5 formaţiuni de zbor, au ajuns deasupra oraşului românesc la ora 13,42, bombardamentul durând un sfert de oră. Desfăşurat în plină zi şi la joasă altitudine, atacul s-a soldat cu pierderi foarte importante de partea americanilor, antiaeriană şi aviaţia româneşti (ajutate de unităţile germane din zonă) făcându-şi datoria: 53 de avioane distruse, 37 grav avariate şi numai 88 revenite pe aeroportul african de pe care decolaseră. În oameni, pierderile americane s-au cifrat la 310 morţi; 130 răniţi, 108 prizonieri. Rezultatele raidului - destul de importante - au fost apreciate, totuşi, ca fiind sub nivelul scontat: pagubele totale s-au ridicat la peste 4 miliarde şi jumătate de lei, dar rafinăriile n-au fost scoase din funcţiune.

"(...) Comemorăm şi omagiem, cu un sentiment de sinceră preţuire şi recunoştinţă, pe foştii combatanţi din aviaţia de vânătoare, artileria antiaeriană, radiolocaţie, transmisiuni şi alte arme, care au luptat în acele zile fierbinţi pentru onoarea şi demnitatea României ", se menţionează în textul redactat de UFOAOP şi amintit la începutul rândurilor de faţă.

Mircea SUCIU


UN GEST CONTROVERSAT. Recent, preşedintele executiv al PDSR, dl Adrian Năstase, a retractat public calificativul de "nemernici" cu care i-a gratulat pe autorii unei susţinute campanii de presă legate de presupusele locuinţe pe care le-ar avea, promiţând chiar că va înapoia casa primită de la stat. Gestul i-a surprins chiar pe colegii săi de partid, care firesc au căutat explicaţii. Unii cred că, speriat de "cartuşele" pe care gazetarii le mai aveau pe ţeavă, dl Năstase a făcut un pas înapoi, în timp ce alţii sunt convinşi, că la mijloc nu s-ar afla decât dorinţa fierbinte de a se stinge un conflict minor care poate aduce prejudicii ambelor părţi, cel puternic fiind dator să cedeze.


Ca la orice guvern mai "bătrân" de-un an jumătate...

LA TÂRGU-JIU SE PUNE DE O NOUĂ MINERIADĂ!

Pag. a