Publicat: 1 Februarie, 2015 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1990?

Procesul marilor criminali

Cu ochii telespectatorilor

Urmărim de cîteva seri, pînă dincolo de miezul nopţii, cel mai palpitant serial din cîte am văzut vreodată la televiziune. Mai tare ca "Sfîntul", mai tare ca "El fugitivo", mai tare ca "Dallas": procesul acoliţilor lui N. şi E. Ceauşescu, "Nurnberg"-ul - tristă glorie, implacabilă realitate! - "Nurnberg"-ul nostru...

O precizare, la debutul acestei rubrici: cronicarul din sala Tribunalului are, faţă de telespectator, un avans de o zi; în vocabular publicistic - un număr de ziar. Dar "ce contează o zi într-o cronologie atît de densă, atît de ardentă, care este, simultan, şi prezent, şi trecut, şi viitor? Adică Istorie... Şi ce face necesară, în opinia noastră, prezenţa acestei rubrici? Simpla translare a noţiunii de telespectator în aceea de cetăţean. Sau - şi mai simplu, deşi abia aici încep dezbaterile, în altă arie, mult mai largă şi în acelaşi timp mult mai restrînsă, intimă - ecourile procesului dincolo de pereţii Tribunalului.

Aşadar, marţi, noaptea, după episoadele Dincă şi Bobu, episodul 3: Postelnicu. Înfiorător. Nu atît prin fapte. Faptele ne sînt cunoscute. Înfiorător, mai ales, prin structura personajului. Un criminal înnăscut. Dacă n-ar fi ajuns şef al securităţii şi ministru de interne într-o ţară comunistă - singura orînduire în care analfabeţii pot deveni, cu zecile, cu sutele, înalţi demnitari de stat - ar fi fost cu siguranţă, în oricare altă ţară, inclusiv în America, şef al mafiei, al crimei, campion al gangsterismului.

I s-au pus întrebări la care răspunsul trebuia să fie "da", sau "nu". Niciodată n-a răspuns prin "da", sau "nu". I s-au pus întrebări care vizau numai persoana lui. Întotdeauna a mai "acroşat" pe cineva, a mai "turnat" pe cineva, lărgind astfel aria vinovăţiei spre a-şi disipa răspunderea. Iar cînd a fost încolţit, cînd n-a mai putut scăpa, a dat vina pe morţi. "Morţii nu vorbesc", ştia el - cine ştia mai bine ca el? - dar ştia infam. Eu n-am fost decît un simplu exe-

Paul LAMPERT

(Continuare în pag. a II-a)

(Urmare din pag. I)
cutant, eu n-am fost decît mîna dictatorilor, vroia să spună, mizînd pe faptul că noi toţi cunoaştem expresia "mîna lungă a securităţii" şi acceptînd chiar rolul de antebraţ, de articulaţie a acestei mîini, acoperindu-se voit de ruşinea-ruşinilor, dacă aceasta îl putea face mai servil, mai umil, mai nevrednic de a fi luat în seamă...

Viclean. Şerpuitor. Brută rafinată, brută cultivată, un produs distilat în cele mai tenebroase alambicuri ale antina-turii. Am fi fost tentaţi - în postura noastră de telespectatori, în radiografia pa care ne-o oferea micul ecran ca un aparat Röntgen ad hoc -, am fi fost tentaţi să vedem în încercarea lui de a se apăra reflexul, fie şi animalic, al instinctului de conservare, dacă nu ne-ar fi produs oroare automatismele lui, falsa lui căinţă, agresivitatea lui chiar şi în scenele în care se vroia umil, răul din el, răul disimulat şi cu atît mai rău.

Căuta instanţa să realizeze un dialog procedural. Imposibil. Nu era urmărit decît de notiţele, chichiţele, gîndurile şi acţiunile lui. Nu era urmărit decît de tactica ce l-a predestinat să fie, în egală măsură, şef de conspiraţie oficial-statală, ori mafiot-gangsteristică. Azi, dacă ar fi liber ar lua totul de la capăt!

N-am văzut, n-am auzit şi nici n-am citit vreodată despre un animal atît de dotat pentru rău, ca acest produs al celor mai negre forţe ale anti-naturii.

Uimiţi, uluiţi, consternaţi - despre ruşine vom vorbi ceva mai la urmă - încercam cu disperare să nu ne refuzăm ochilor ceea ce vedem cu ochii. Şi nu reuşeam să avem altă reprezentare decît monstruoasă. Postelnicu: o natura întoarsă împotriva naturii, un blestem al vrăjitoarelor alungate de la leagănul omului, o răzbunare cumplită a lui Lucifer pentru tot ceea ce a creat Dumnezeu frumos.

Postelnicu... Sigur, el, episodul de marţi, noaptea, dar cînd se vor încheia toate episoadele şi vom avea imaginea întregului serial, atunci, abia atunci vom putea decanta din oroarea de telespectatori oroarea şi mai mare de cetăţeni. Şi care a fost statutul nostru de cetăţeni? Care - dacă nu şi acesta, de "conduşi", cîtă vreme ei erau "conducerea"! Nu numai somnul raţiunii naşte monştri ci şi somnul naţiunii...

Fie ca toate cîte ni s-au întîmplat, fie ca toate cîte le vedem şi asupra cărora deschidem acum ochii la televizor - alţi ochi - să ne fie de învăţătură!

P.S.: Azi-noapte - episodul 4: Manea Mănescu. Alt motiv de oroare. O epavă din toate punctele de vedere. Ne-ar fi fost milă, dacă nu ne-ar fi fost silă. Nu ne stîrneşte scrisul. Ne propunem să revenim cu prilejul apariţiei în boxă a altui mare criminal. A unuia "cu sînge rece", "cu palma şi pumnul" - "călăul presei române", inculpatul Popescu Dumitru. Te aştept, "Dio", în sticla televizorului, ca într-un borcan cu spirt de la muzeul "Antipa"!


Pag. 1-a

Dintre sute de... catarge!

- Revoluţia ascultată prin staţie -
 

Vă prezentăm un nou episod al evenimentelor care s-au produs în ziua de 21 decembrie, între orele 12-14,30, odată cu formarea primelor nuclee de demonstranţi anticeauşişti, care vor culmina cu ampla acţiune revoluţionară care avea să ducă la răsturnarea dictaturii. Dialogurile se desfăşoară între "catarge" - observatorii de pe clădirile înalte - şi formaţiunile mobile ale diferitelor compartimente angrenate în operaţiunile de supraveghere şi de represiune.    

O. A.    

- Amănunte în pag. a II-a -    

- Zona H. Bucureşti.
- 153, mobilul a plecat din ordinul lui 152, la spital. 
- 153, Tridentul.
- Comunică.
- Pionul Udrea nu mai poate, fiind plecat din ordinul lui 152 spre spital. Luăm măsuri să vină altcineva.
- Neapărat, un specialist.
- Poate veni pionul.., (întreruperi), e la bază.
- Da, s-a luat legătura deja să vină urgent acolo.
-Acelaşi grup de 30-40 tineri manifestă in mod zgomotos şi necorespunzător spre magazinul Adam şi blocul Turn, in fata Sălii Palatului.
- Blocul Turn, scandează zgomotos dar sînt în tratative cu organele noastre.
- Da, bine.
- Catargul 4.
- Sînt forte suficiente din partea organelor noastre D.
-Sînt forţe suficiente pentru că şi spre Palat este barat total.
- Da, bine.

15,30 - Catargul 1 nimic deosebit.
- Catargul 4 linişte. Se vede o porţiune din stradă spre Magheru, unde se văd manifestanţi.
- Catargul 5, linişte.
- Tridentul, sînt Catargul 5.
-  Comunicaţi.
- Am primit acum o informaţie: pe Calea Victoriei, au trecut de magazinul Victoria spre Sala Palatului, circa 1 000.
- ...şi vorbesc cu Gogu să trimiteţi o maşină. Aici avem luptători, da? Să ne ocupăm niţel de 88.
- Am recepţionat.
- ...Am ordin de la 8 (...)8 să nu mă ating de ea.
- Mă gîndesc cum rezolvăm problema primă care ţi-am spus-o pentru că n-aş vrea să descompletăm de acolo. Poate să vină un şofer de profesie încoace, cu o maşină. Consultă-te cu Gogu şi dă-mi de aci 2 luptători. Vedem ce facem după, dar să avem o improvizaţie pînă ne organizăm.
- Da, bine, am recepţionat.
-152, 159/1, am posibilitate fără rezervă.
- 159/1 atunci trimite-o completă dar să nu afectezi rezerva şi să vii la Planeta.
-  Am înţeles.
- 152, sînt 155. Într-un minut pleacă prima măsură şi în cîteva minute pleacă şi cea de-a doua.

Medalia Eminescu

Într-o recentă emisiune de televiziune girată de Petre Mihai Băcanu, descendenţi ai familiei Eminescu se mirau că moldovenii de peste Prut le-au oferit medalii jubiliare bătute cu prilejul centenarului morţii Luceafărului în vreme ce Uniunea Scriitorilor (din România) nu le-a produs o bucurie similară.

Înainte de a o face alţii, mă simt obligat eu să dau răspuns acestei fireşti şi curate întrebări. Uniunea Scriitorilor n-a oferit medalii pentru simplul motiv că nu s-a învrednicit să decidă baterea lor. Cred că n-a vrut. Scriu atît de decis fiindcă "prudenţa", oportuna "conducere operativă" a Uniunii Scriitorilor din ultimii ani n-a făcut decît să continue o mai veche practică. De peste trei decenii, Uniunea n-a găsit cu cale că e de datoria în primul rînd a ei să emită medalii sau plachete aniversare. Încă din 1988 preşedintele Uniunii (nu e nevoie să-I mai pomenesc, popeşte) i s-a prezentat în scris propunerea de a-I omagia pe Eminescu şi în efigie şi nu doar în simpozioane patronate de Bobu (cer iertare hîrtiei!) şi încheiate invariabil, cu telegrame către...

Ştia Uniunea de centenar?

Sînt semne că da.

Dar n-a tipărit, sub firma el, nici o carte, broşură, afiş, semn de carte etc. marcînd evenimentul. Medalii? Insigne? Preocupări insignifiante pentru căftăniţii din jeţurile Casei Monteoru (care şi ea a împlinit în 1989 fix o sută de ani de viaţă şi nici unul din ocupanţii săi n-a firitisit-o!), cei care, cum se zicea, "s-au orientat". Tiranul ajunsese jaluz şi pe gloria Iui Eminescu. Deci...

Şi totuşi, aproape subversiv, Societatea Numismatică Romană a bătut o medalie Eminescu (gravor a fost eminentul artist Gheorghe Adoc) realizată în extrem de puţine exemplare, împreună cu o plachetă şi o insignă, toate difuzate numai la Botoşani şi aceasta vreme de numai o oră (o oră de iubire), într-o singură zi (14 iunie 1989).

Matriţele existînd, Societatea poate bate acum întregul tiraj proiectat! Aşa va ajunge medalia Eminescu şi Ia urmaşii lui... Eminescu. Adică Ia noi...

Şi ajuns aici avansez o propunere.

Curînd vom turna în metal noile monede ale României noi, cu însemne heraldice noi. De ce să nu aşezăm efigia lui Eminescu (cel mai lipsit de arginţi dintre toţi poeţii) pe întîiul BAN AL REVOLUŢIEI?

Gheorghe TOMOZEI
membru al Societăţii Numismatice Române

AZI

După cum am fost informaţi, în această dimineaţă ar fi trebuit să înceapă lucrările unei mese rotunde între reprezentanţii C.F.S.N. şi cei ai partidelor. Sperăm să fie cu adevărat rotundă, pentru ca nimeni să nu poată aştepta pe la... colţuri.


Pag. a 2-a


Pag. a 3-a

Sondajul de opinie ai ziarului "Libertatea"

În perioada 29-30 ianuarie 1989 s-a efectuat un sondaj de opinie în institute de proiectare şi cercetare, precum şi la Centrala Lînii Bucureşti. S-a solicitat exprimarea opiniilor şi unor subiecţi aleşi întîmplător.

Au fost investigaţi un număr de 200 subiecţi.

Rezultatele sînt următoarele:

1.    Consideraţi că acum trăim într-o perioadă de adevărată democraţie?
Da         90
Nu       101
Relativ    9

2.    Vă consideraţi pe deplin liber?
Da               100
Nu                97
Nou răspuns   3

3.    Aveţi sentimentul de siguranţă în etapa actuală?
Da                73
Nu              181
Relativ           1
Non răspuns   5

4.    Credeţi că la nivelul mass-media există cenzură?
Da                 89
Nu               104
Non răspuns  7

5.    Aveţi încredere în consecvenţa democratică, a F.S.N.?
Da             118
Nu               76
Relativ           1
Non răspuns   5

6.    Aţi fost surprins (ă) de participarea în alegeri a F.S.N.?
Da                 84
Nu               113
Non răspuns    3

7.   În momentul de faţă consideraţi F.S.N. un partid politic?
Da                100 
Nu                  91
Nedecis            4
Non răspuns      5

8.    Consideraţi P.C.R. complet dizolvat?
Da                  106
Nu                    89
Non    răspuns  5

9.    Credeţi că celelalte partide înfiinţate au aceleaşi şanse cu F.S.N.?
Da                   38
Nu                 157
Non răspuns      5

10.    Sînteţi de părere ca celelalte partide să aibă reprezentanţi în Consiliul F.S.N.?
Da   135
Nu    65

11.    Aveţi convingerea că unul din partidele existente poate înlocui cu succes F.S.N.?
Da                  49
Nu                141
Non răspuns   10

12.    Consideraţi oportune manifestaţiile de protest neorganizate?
Da      73
Nu    127

13.    Consideraţi că pentru democratizare trebuie să facem apel la experienţa ţărilor cu experienţă?
Da                 95
Nu                 99
Non răspuns    6

A răspuns de efectuarea acestui sondaj
Sociolog Niculina ACHIM


Pag. a 4-a

Din partea Ambasadei S.U.A.

Ambasadorul Richard Schifter, Secretar de Stat Adjunct pentru Drepturile Omului şi Probleme Umanitare al S.U.A., a făcut o vizită la Bucureşti în zilele de 30 şi 31 ianuarie 1980, pentru a putea aprecia, la faţa locului desfăşurarea instituirii proceselor democratice în România. În timpul vizitei, ambasadorul Schifter s-a întîlnit cu oficialităţi ale Guvernului Provizoriu, reprezentanţi ai Frontului Salvării Naţionale, şefi ai partidelor politice de opoziţie şi reprezentanţi ai altor orientări politice, reprezentanţi ai sindicatelor, lideri ai cultelor şi cu simpli cetăţeni. Domnia sa a exprimat admiraţia poporului american şi a Guvernului American pentru curajul de care a dat dovadă poporul român răsturnînd regimul Ceauşescu. Ambasadorul Schifter a mai subliniat necesitatea ca procesele democratice aduse de revoluţie să meargă înainte. Ambasadorul Schifter s-a oprit la Bucureşti în drum spre Moscova, unde urmează să participe la conferinţele ce se vor desfăşura în contextul întîlnirii ministeriale dintre Secretarul de Stat James Baker şi Ministrul de Externe Eduard Şevardnadze.