Publicat: 1 Noiembrie, 2018 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1993?

DE LA O SĂPTĂMÂNĂ LA ALTA

AMESTECATE ŞI NEAMESTECATE

• SE PREFIGUREAZĂ, CICĂ, UN NOU VAL DE GREVE. Guvernul nerăspunzând pretenţiilor federaţiilor sindicale, acestora nu le mai rămâne decât lupta grevistă. Analizând stadiul negocierilor, federaţia "nr. 1", CNSLR- FRĂŢIA, a hotărât declanşarea luptei sindicale "potrivit prevederilor legale". Dincolo de salariul mediu minim (estimat de Guvern la vreo 40 000, iar de sindicalişti la dublu) se au în vedere obiective de larg interes: modificarea legii sindicatelor, măsuri concrete pentru combaterea corupţiei, soluţionarea blocajului economic. De văzut dacă grevele vor reuşi să le rezolve • EU-ROREGIUNEA CARPAŢI - UN FIASCO. "România nu va adera la Euroregiunea Carpaţi, pentru că acest lucru ar însemna o implicare prea mare şi avantaje prea puţine" - a declarat ministrul turismului, Matei Dan Agaton, care a participat la conferinţa de la Wedina (Polonia) a Euroregiunii Carpaţi (din care fac parte Polonia, Ungaria, Ucraina şi Slovacia) şi pe care a considerat-o "un fiasco". De când, oare, trec Carpaţii prin Ungaria? Sau se are în vedere altceva... • PENTRU PRIMA DATĂ, PREŞEDINTELE ÎN CONSENS CU UDMR. În chestiunea statuii mareşalului Antonescu, ce se intenţionează a se ridica la Tg. Mureş, acuzată de UDMR, purtătorul de cuvânt al Cotrocenilor a spus că "este cunoscută poziţia dlui Iliescu în legătură cu mareşalul". Cu statuia, e treaba autorităţilor locale • NE INTEGRĂM PE RUPTE. Iată că, după Consiliul Europei, România intră şi în Conferinţa Europeană a Miniştrilor de Transport (CEMT). Parlamentul a fost de acord, mai ales că încă din ’91 am făcut o cerere în acest sens. E bine să fim şi acolo, pentru că acest CEMT nominalizează contingentele de autorizaţii multilaterale care dau dreptul de a efectua orice transport de marfă în terţe ţări, autorizaţiile fiind valabile pe firme, nu pe vehicule • GÂLCEAVA GENERALILOR. Serialul cu generali continuă: după ce unul (Florică) îi acuza pe alţii, mai mici în grad, iată acum că altul (Căpăţână) acuză în vrac cel puţin o duzină de generali. Prilej pentru ca între aceştia să se işte o zâzanie nemaipomenită. După generalul Niţu şi acuzele sale, transparente, sunt de aşteptat şi alte conferinţe de presă, cel puţin la fel de zguduitoare • CARITASUL - BLAMAT DE SUS. Preşedintele nu crede nici în jocuri şi nici în "întrajutorare". Ca urmare, crede că legea ar trebui să intervină, până nu e prea târziu. Nici pâine fără muncă... • NE OMOARĂ STRĂINII! De la începutul anului, 293 de persoane au fost grav rănite şi 129 omorâte în accidente de circulaţie produse de şoferi străini pe teritoriul ţării noastre. Se pare că de vină este şi relativa ieftinătate a amenzii pentru exces de viteză, care la cursul zilei înseamnă doar vreo 35 de cenţi! • LICITAŢIE TĂCUTĂ! Aflăm - de data asta de la alţii că ambasadorul nostru la Washington, dl Aurel Dragoş Munteanu, şi-a pus în cap să... privatizeze ambasada • "CRONICA ROMĂNÂ" ne informează despre o originală "licitaţie tăcută" organizată joi, la care au fost prezentate obiecte de podoabă create de dna ambasador. Aşteptăm cu interes să ni se comunice suma realizată şi beneficiul obţinut • PREŞEDINTELE - INVITATUL LUI PETRE ROMAN. Miercuri se va inaugura activitatea Consiliului Naţional Consultativ pentru Integrare Vest-Europeană şi Euro-Atlantică, organism parlamentar constituit la iniţiativa PD şi avându-l ca preşedinte pe Petre Roman. Calitate în care acesta l-a invitat pe dl Iliescu. La PD se fac intens pariuri în legătură cu participarea preşedintelui ţării • ROMÂNU’ PLĂTEŞTE. Ca de obicei, Rusului: după cum a informat premierul Văcăroiu, în această săptămână vom achita Rusiei 25 de milioane de dolari pentru livrarea gazelor naturale. De unde i-o fi luat Guvernul? • UN CUGET DE 1 000 DE ORI LIBER. Este vorba despre ziarul "Cuget Liber" din Constanţa care a împlinit - primul dintre ziarele din ţară, dacă nu ne înşelăm - numărul 1 000. Le urăm colegilor noştri la cât mai multe! • ONOR LA DRAPEL! Ministrul de externe, Teodor Meleşcanu va fi prezent, joi, la Strasbourg, la festivitatea de înălţare a drapelului românesc în faţa clădirii României la forul european, ca membru cu drepturi depline • 1 DIN 345. Din când în când, Corpul de Control al Guvernului o mai nimereşte. Un recent control a relevat că din 345 de sedii de firme controlate, doar unul a avut acte-n regulă. În cazul ăsta trebuie cel puţin premiat! • PLEACĂ MOHAMED LA MUNTE! Dacă n-a venit FMI-ul la noi, ne ducem noi la el. Anularea vizitei ce trebuia să înceapă marţea trecută, a determinat alcătuirea unei delegaţii româneşti ce va lua săptămâna aceasta lungul drum al Washingtonului. Domnii Isărescu, Georgescu şi Coşea vor fi purtătorii unei "scrisori de, intenţie" a părţii române, ce urmează să fie negociată cu implacabilul for monetar supranaţional • SUFLET MARE, GUVERNUL IARTĂ! Din cele 30 de societăţi comerciale ce urmau să fie supuse "izolării financiare", ca falimentare, au fost scoase în ulti-mul moment patru: "ROMAERO" S.A., "SIDERCA" S.A. - Călăraşi, "AVIOANE" S.A. - Craiova şi "PETROMIDIA" - Năvodari. Cineva, acolo, sus, le iubeşte... |

SĂPTĂMÎNA POLITICĂ

DIN EŞEC ÎN EŞEC

Pentru o societate cufundată 50 de ani în cel mai crunt totalitarism, aproprierea noţiunilor fundamentale ale democraţiei se dovedeşte a fi un proces complex şi dificil care ne va lua poate, nu 20 de ani, cum a prezis dl Brucan, dar pe puţin jumătate din ei. Într-un asemenea context, modul în care a fost privită şi primită ideea de OPOZIŢIE merită o analiză aparte. Setoşi de consens, măcar în clipa în care au scăpat de obligativitatea acestuia, românii au acceptat cu greu că faţă de forţele care s-au identificat, mai mult sau mai puţin, cu Revoluţia, cu victoria ei, poate exista o opoziţie. Se părea că în momentul în care aveam toate şansele să cerem - şi să obţinem - ceea ce ne fusese interzis în materie de drepturi, era cel puţin o lipsă de bun simţ să-i conteşti pe cei drapaţi în steagurile găurite ale victoriei. Ostilitatea cu care au fost întâmpinate primele formaţiuni politice de opoziţie s-a datorat, poate, şi prezenţei în fruntea lor a unor personalităţi care-şi petrecuseră o parte din viaţă în străinătate, culpabili din capul locului de a nu fi "mâncat salam cu soia alături de noi", de a nu fi tremurat de frig alături de noi, de a nu fi îndurat teroarea unui sistem torţionar. Se uita, atunci, sau nu se ştia că doar pentru puţini traiul printre străini fusese comod şi îndestulat, că cea mai mare parte suportaseră, pe lângă ostilitatea regimului din ţară, indiferenţa şi neînţelegerea celor printre care trăiau. Această ostilitate, combinată cu o notă de agresivitate - specifică, de altfel, demersurilor minoritare - au dus la confruntările dure de strada şi la adâncirea resentimentelor dintre cele două tabere ce îşi revendicau, cu aceeaşi intensitate, moştenirea şi legitimitatea postrevoluţionară. Rezultatele primelor alegeri, din ’90, libere, dar marcate de o profundă neînţelegere a mecanismelor democratice de ambele părţi (Opoziţia vădindu-se, adesea, mai totalitară decât majoritatea, dispusă la concesii tocmai datorită poziţiei pe care o deţinea) au demonstrat fragilitatea structurilor opoziţioniste, inconsistenţa lor doctrinară. Pe tot parcursul Constituantei, luptele politice din Parlament s-au redus la un "NU" cvasipermanent şi la boicoturi, nesemnificative datorită procentajului modest. Campania electorală din ’92 a pus în evidenţă un progres marcant, chiar dacă motorul său este presupus a fi venit din afară. Cu sau fără presiunile Occidentului, crearea Convenţiei Democratice a constituit prima
formă coerentă şi eficientă de echilibrare a balanţei politice. Succesul din alegerile locale a condus însă la o supraestimare atât a puterilor, cât şi a suportului public, moment în care manevra (consimţită) de eliminare a liberalilor din coaliţie a dus la slăbirea acesteia. Procesul de alunecare spre dreapta (nu spre stânga - cum aprecia, fără argumente, un cunoscut analist) a fost evident şi din rezultatul electoral: dacă în ’90 Opoziţia obţinuse (alături de unele formaţiuni "mascate") ceva mai mult de 15% din sufragii, în ’92 procentul a crescut până spre 40%. Un transfer semnificativ de opţiuni şi de idei, dar nu suficient pentru a permite partidelor din coaliţie să exercite puterea. Suficient însă ca în procesul legislativ, să poată exercita o presiune constantă atât asupra adversarilor săi - minoritari, ei înşişi de această dată - cât şi asupra Executivului format din aceştia. Echilibrul relativ şi posibilitatea de a influenţa formaţiunea cu aportul decisiv (în speţă PUNR) au condus spre noi forme de luptă parlamentară: moţiunile. Numai că, îmbătaţi de ideea că jocul votului secret ar putea să dea şi alte rezultate, au perseverat în această direcţie. Combinată cu interpretări, discuţii pe teme adiacente (gen cazul Florică), tactica Opoziţiei riscă însă să devină, prin acumularea eşecurilor, falimentară • Nepropunându-şi obiective mai puţin ambiţioase, dar mai realizabile, măcinată de neînţelegerile generate de apariţia unor poli de putere secundari, aceasta riscă - precum o echipă ce pierde meci după meci - retrogradarea. Din clasamentul opţiunilor electorale. Ajutând, implicit, la întărirea unui adversar căruia, în felul acesta, îi face jocul • Moţiunea ordinară - lipsită de orice şanse, menită doar să-i "zgârie pe creier" pe majoritari - reprezintă o modalitate tipică de amatorism politic şi de asumare senină a slăbiciunii proprii, în mod paradoxal, s-a reproşat nu o dată slăbiciunea Opoziţiei, Puterii, care - chipurile - nu-i creează condiţii de a se întări. Este o naivitate. Opoziţia nu poate să crească decât prin ea însăşi. În cazul în care dovedeşte suficientă putere de convingere, devine ea însăşi Putere. Din păcate, eşichierul politic românesc rămâne, după patru ani de cadru - teoretic - democratic, grav dezechilibrat. Un dezechilibru care tinde să se accentueze sub impactul unor acţiuni veleitare şi neconcertate, de genul celor practicate până acum de Opoziţie. Situaţie în care n-ar fi exclus ea tabloul să se modifice substanţial, o viitoare autentică Opoziţie fiind posibil să rezulte chiar din actuala coaliţie majoritară. Unde unitatea, de moment, este determinată doar de ineficienta adversarilor.

Octavian ANDRONIC

O posibila definitie a cursei leu-dolar:
"UNDE-S MULTI, PUTEREA CREŞTE?"