Publicat: 7 Septembrie, 2019 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu două un sfert de secol, în 1994?
Libertatea din 7 septembrie 1994

 

În exclusivitate pentru „Libertatea", directorul Spitalului „Elias", dr. Alexandru Leu, declară:

„TRANSPARENTA TREBUIE SĂ FIE TOTALĂ CÂND E VORBA DE SĂNĂTATEA OAMENILOR POLITICI"

Cu amabilitatea caracteristică, dl. doctor Alexandru Leu, directorul Spitalului "Elias", personalitate recunoscută a ştiinţei medicale româneşti, a dat curs so­licitării ziarului „Libertatea" de a purta un dialog. Temele principale ale aces­tuia au vizat o serie de chestiuni care au reţinut, în ultimul timp, atenţia opi­niei publice.

LIBERTATEA: Ce sentimente încer­caţi in funcţia de director ai unui spital de talia „Elias“-ului ? Dacă aţi fi fost doar „simplu" chirurg şi tot v-aş fi în­trebat dacă mai aveţi timp ,de altceva ...

ALEXANDRU LEU: Ceva timp liber îmi mai rămâne, dar mare parte din acesta mi-l petrec tot în spital, printre bolnavi. Funcţia administrativă pe care o am nu mă face să neglijez profesiunea ca atare. Deşi este o funcţie dificilă, aş putea spune. Mai ales având în vedere aeest spital atât de disputat şi discutat.

LIBERTATEA: Chiar vroiam să in­sistăm asupra acestei dispute.

ALEXANDRU LEU: Da, ea are ca protagonişti Ministerul Sănătăţii, Mi­nisterul Apărării Naţionale, Academia

Republicii şi Fundaţia Elias. De fapt, spitalul a aparţinut fundaţiei, care-şi revendică acum drepturile pierdute în cursul ultimilor 50 de ani. Pentru că fondatorul spitalului ă fost Jacques Elias, care I-a creat (în 1936), atât ca bază de cercetare pentru Academie, cât şi ca bază de îngrijire a sănătăţii pentru cei săraci — cu predilecţie evrei săraci. Le­gatarul testamentar este Fundaţia Elias. După revoluţie a fost încheiat un proto­col prin care spitalul a fost cedat, pro­vizoriu, Ministerului Apărării.

LIBERTATEA: Acum, în ce priveşte discuţiile stârnite de acest spital. Dacă la origine, cum spuneaţi, el a fost desti­nat săracilor, în perioada dictaturii spi­talul a avut un statut, să-i zicem special, dat îndeosebi de cei reprezentanţii nomenclaturii vremii. Ce statut are el astăzi?

ALEXANDRU LEU: A avut, Într-ade­văr, un statut aparte: aparţinea direct de Ministerul Sănătăţii dar, din punct de vedere administrativ, de Gospodăria de partid. În privinţa pacienţilor săi, aveţi în cea mai mare parte dreptate, cu toate că la nevoie puteau fi internaţi şi alţi bolnavi, în funcţie de afecţiune. Acum, spitalul este deschis. Desigur, el asigură asistenţă preponderent persoa­nelor din conducerea statului — din Pre­şedinţie, ministere — cetăţenilor străini, membrilor Corpului Diplomaţie şi dele­gaţiilor vizitatoare, dar — în măsura po­sibilităţii — acordăm asistenţă oricărui cetăţean ce se adresează spitalului, cu aprobarea, directorului său.

LIBERTATEA: S-a creat, insă, o anu­mită impresie nefavorabilă în rândul ce­tăţenilor...

ALEXANDRU LEU: Este o impresie falsă, pentru că ei trăiesc încă cu refle­xul a ceea ce a fost spitalul înainte de ’89. În ce priveşte dotarea n-aş putea spune că este la nivelul tehnicii actuale şi la cel al pretenţiilor spitalului. Noi ne străduim şi, în ultimii doi ani, chiar, am reuşit să dotăm serviciile de importanţă majoră (terapie intensivă, labora­toare), prin fondul pe care Fundaţia Elias ni I-a pus la dispoziţie, ca şi din cel oferit de MApN. Referitor la valoarea profesională a personalului de aici ea este ridicată) contrar a ceea ce se spune şi s-a spus, că la încadrarea acestuia nu valoarea profesională contează, ci „do­sarul". Ca dovadă, spitalul este solicitat intens de oameni din întreaga ţară.

În numărul nostru de mâine, vă pre­zentăm partea a doua a discuţiei cu di­rectorul Spitalului Elias, în care domnia sa răspunde interesului opiniei publice faţă de cei mai mediatizaţi pacienţi ai săi: preşedintele Ion lliescu şi ministrul Iulian Mincu.

Mihal BĂDULESCU

 

În urma articolului „Vama Giurgiu - o ruşine naţională", publicat în „Libertatea"

ŞEFUL VĂMII GIURGIU Şl A CÂNTĂRIT SUBALTERNII

- Măsurând, din ochi, şi fundurlle subalternelor -

Spre satisfacţia noastră, ecoul articolului „Vama Giurgiu — o ruşine na­ţională", publicat în „Libertatea" de luni, a ajuns acolo unde trebuie — la cei incriminaţi. În plus, Poliţia de Frontieră a verificat pe teren veridi­citatea observaţiilor noastre, dându-ne dreptate şi luând măsuri.

Bulibăşeala generală constatată la Vama Giurgiu în noaptea de miercuri spre joi a săptămânii trecute, când,

pentru a intra în ţară   cu automobilele, o grămadă de turişti au aştep­tat peste 12 ore, nu a fost, din păcate, numai o întâmplare. La numai câteva ore de la apariţia articolului, un control ino­pinat, organizat de Serviciul de linie pen­tru punctele de frontieră din sudul ţării, pe „Podul Prieteniei", ne-a confirmat moti­vele de nemulţumire. La ora 1.15, pe. 5 sep­tembrie, întreg personalul din vamă lua cina. Nedezvăluindu-şi identitatea, ofiţerii Poliţiei de Frontieră au întrebat cât durează masa nocturnă. Cel puţin o oră, li s-a răspuns. Timp în care, fireşte, întreaga activitate la frontieră era blocată.

În rest, pace bună. Nimeni nu te întreba ce faci sau ce cauţi acolo. Autoturismele aşteptau de 5 ore să treacă. Autocarele aveau, totuşi, întâietate. Într-un colţ, în sala de vamă, erau aruncate cartuşe de ţigări confiscate de la turişti. Statutul lor putea fi probat numai de documentele de reţinere, care însă nu existau. Cert este că Poliţia de Frontieră a fost singura care ne-a luat în serios, neconsiderând afirma­ţiile noastre drept un afront şi atacând, prin urmare, problema în punctele sale moi. O anume reacţie a venit şi din partea Direcţiei Generale a Vămilor.

Surse avizate ne-au informat că, ieri dimineaţă, la o scurtă întâlnire a şefilor Poliţiei de Frontieră şi ai direcţiei Generale a Vămilor, domnul Mihai Pânzariu, a recu­noscut că 80% din cele scrise în "Libertatea" sunt reale. Tot ieri, la Vama Giurgiu, a avut loc o şedinţă cu toţi lucrătorii punctu­lui de frontieră, inclusiv Poliţia Sanitară şi Romtransul. S-a, pus serios problema fluidizării traficului  în zonă, a eliminării, golurilor' de producţie (în limbaj de spe­cialitate, termenul desemnând timpii morţi). Au fost instruiţi drastic şefii de tură, să-şi controleze „la sânge" subalternii şi să-i înveţe bunele maniere. Sperăm ca efortul să dea roade! În schimb, şeful Vămii Giur­giu a fost profund afectat de expresia „Vameşii umflaţi şi vămeşiţele cu fundul mare“. Luând pe fiecare din lucrătorii dc vamă, de serviciu în noaptea de miercuri spre joi, dl Gheorghe Matei a demonstrat, cântărindu-şi din ochi subalternii, că totul este o calomnie. Indiferent de dimensiunile fundurilor acestora, în acea noapte au fost controlate la intrarea in ţară 204 auto­turisme, 53 autocare, şi 81 automărfare. La ieşire, aproape tot atâtea. S-a muncit pe rupte, şi totuşi au fost ghinionişti care au aşteptat aproape 12 ore. Până când tot ce­tăţeanul român sau străin să poată intra cât de cât civilizat în ţară, punctul de frontieră Giurgiu are o problemă mai, importantă de rezolvat din perspectiva Direc­ţiei Generale a Vămilor: instalarea uniuj chioşc alimentar de unde călătorii' care aşteaptă 12 ore înfometaţi să li se ştampi­leze paşapoartele, vor putea să cumpere un Pepsi sau, un sandviş. Scheletul metalic al „localului" a fost deja „amplasat în dispo­zitiv". Ne bucură nespus că domnii vameşi se gândesc şi Ia stomacul nostru (pregătirile pentru chioşc o dovedesc cu prisosinţă. Dacă ar da constant dovadă, de corectitu­dine şi ar fi cât de cât politicoşi, lucrurile ar merge ca pe roate. Şi poate că nici n-ar fi nevoie de chioşc...

Alexandra SĂRARU

 

K.O. Ţigările produse în România îşi vor majora preţurile, începând de la 22 septembrie, cu 10—20%. Tot BT-uI, săracul, rămâne ţigara noastră na­ţională.