Publicat: 11 Martie, 2016 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1991

DE SlMBĂTĂ PÎNĂ LUNI

• FORMULA. Ultima şedinţă a guvernului de săptămâna trecută a lansat şi noua formulă de "liberalizare a preturilor şi protecţie socială". Se poate face uşor confuzia că s-ar liberaliza şi... protecţia socială • "DEVIZĂ". Sub deviza "Prin adevăr spre social-democraţie" s-a desfăşurat, timp de trei zile, în spatele uşilor închise, congresul Partidului Social Dcmocrat Român. Reuniunea aceasta strict-secretă nu s-a lăsat cu surprize de proporţii (respectînd... proporţiile micului partid al domnului Cunescu) • REVENIRE. Întors din scurta vizită efectuată în Iugoslavia, domnul Adrian Năstase a apreciat-o drept "un exerciţiu de bună vecinătate si o probă de prietenie". Sperăm să poată să spună acelaşi lucru si la proxima întoarcere din Ungaria... • INCREDIBIL, DAR ADEVĂRAT! După părerea domnului Eugen Dijmărescu, compensaţiile care se vor acorda pentru etapa a doua de liberalizare a preturilor vor avea darul să ne si lase ceva în plus în buzunare. Guvernul are intenţia (sperăm să aibă şi... banii necesari) de a ajusta compensaţiile în fiecare Iună, în functie de evoluţia preturilor • MITING. La un an de la anunţarea Proclamaţiei de la Timişoara, în oraşul de pe Bega a fost organizat un miting ai cărui organizatori au apreciat că amintita proclamaţie reprezintă unicul document cu adevărat european. Pe lîngă tradiţionalele lozinci anti (parlamentare, guvernamentale, prezidenţiale) s-au strigat şi altele pro: monarhie şi colonelul Oancea. Televiziunea a reproşat studioului local că n-a vrut să retransmită aspecte de la manifestaţie, deşi existau posibilităţi tehnice. Probabil, însă, că timişorenii, n-au mai vrut să rişte, ca în 16 decembrie 1990 • ASOCIAŢIE. Asociaţia Bucureşti-Chişinău a organizat şi ea, sîmbătă, în Capitală, un miting de solidaritate cu republica Moldova şi pentru condamnarea referendumului de la 17 martie. Cu acest prilej, domnul Gheorghe Gavrilă Copil a anunţat că de miercuri va intra în greva foamei • COMUNICAT. Dintr-un lung comunicat, înmânat spre difuzare ROMPRES de către UDMR, desprindem ca idee principală că la 15 martie se sărbătoreşte ideea de libertate. Amintidu-ne de martie anul trecut, nu putem să ne întrebăm dacă nu cumva în acest concept este inclusă şi ideea libertăţii de a da cu parul - vezi Mi-hăilă Cofariu • DECLARAŢIE. La încheierea vizitei efectuate în ţara noastră de o delegaţie de parlamentari francezi, membri ai asociaţiei de prietenie Franţa-România, dl. Francois Massot a declarat: "Ceea ce se scrie în presa franceză despre România n-a corespuns întotdeauna cu realitatea, aşa cum am perceput-o aici... Vă aflaţi pe calea cea bună şi nu există nici un motiv pentru care democraţia din România să nu poată să se închege" •  APROPIERE, într-un interviu acordat ziarului brazilian "FOLNA DE SAO PAOLO", primul ministru român Petre Roman a spus: "Intenţia mea este, vorbind spiritualmente şi din punct de vedere economic, de a pune Brazilia foarte aproape de Europa si, în special, de România" • CONVENŢIE TINERET. A avut loc în Capitală Convenţia naţională a organizaţiilor de tineret ale F.S.N. Au participat reprezentanţi din 30 de judeţe şi din cinci sectoare ale Bucureştiului. Lucrările - la care a participat domnul Liviu Mureşan, liderul majorităţii din FSN din Cameră Reprezentanţilor - au adus în prim plan puncte de vedere diverse, iar principalele probleme ridicate au vizat: pierderea de popularitate pe care o înregistrează Frontul, conflictul administrativ-politic, lipsa mijloacelor băneşti şi de organizare dar, mai aIes, conflictul dintre cei legaţi de scaune" tineret.

Rubrică redactată de Octavian ANDRONIC

Ziarul Libertatea din 11 martie 1991 pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ilustraţia rubricii vi-i prezintă - în acţiune - pe domnii Eugen Dijmărescu, responsabilul ad-interim şi cu protectia socială, Liviu Muresan, mentor al "aripii June" a F.S.N. si Mugur Isărescu, "îmblînzitorul" de lei pe... valută.

EVRIKA 

De ce doar maghiarii să traducă numele proprii? - pare a se fi întrebat autorul unui articol despre presupusa fiică a Marylinei Monroe şi a lui Kennedy ortografiat "Ion", din "Tineretul Liber". Chiar aşa! Nu e mai simplu, şi mai pe înţelesul tuturor, să zici Gheorghe Bush sau Iosif Baker (asta în cazul în care nu intenţionăm să mergem cu traducerea pînă la capăt: Iosif Brutaru!).

RADU CÂMPEANU despre EMIGRAŢIE:

"NU NE MAI DAŢI INDICAŢII PREŢIOASE! VENIŢI AICI Şl IMPLICAŢI-VĂ!"

Interesantele şi pertinentele consideraţii pe care domnul senator Radu Cîmpeanu le-a făcut asupra fenomenului emigraţiei, pe care-i cunoaşte atît de bine şi din interior, s-au produs cu citeva luni in urmă, in cursul unei reuniuni neoficiale. Reascultate, printr-o întîmplare, acum, de pe banda magnetică ce le-a consemnat, ele işi conservă o actualitate percutantă. Actualitatea logicii şi a bunului simt!
"Emigraţia tradiţională, să-i zicem anticomunistă, o cunosc foarte bine. Ea n-a fost întotdeauna anticomunistă. Ea e foarte numeroasă, cei mai mulţi se găsesc in Franţa, se pare că sint 40-50.000 numai în Franţa, pe urmă in Germania - afară de saşi şi şvabi, şi puţini în Elveţia, de ordinul a 3-4.000. Foarte puţini în Italia, pentru că acolo e greu să trăieşti; cu toate cu italienii îi primesc bine pe români. In Anglia sînt foarte puţini - 1000 - 1500. Sînt mulţi in Statele Unite, mai ales în California şi in jurul oraşelor Washington New-York şi Detroit. Si în Canada.
Acolo e insă o emigraţie mai specială. In Canada emigraţia română locuieşte în partea franceză. La origini a fost legionară. Deci emigraţia există de prin 41 - 43 - 43. Pe urmă, după mulţi ani, au început să vină şi români fugiţi din ţară, dar nu foarte mulţi. Deoarece, Canada nu admite uşor un azilant politic. Ca să obţii azil politic în Canada şi SUA trebuia să fi avut un trecut politic, cum am avut eu. Altfel trebuia sa-ţi faci un stadiu de emigrare. Acolo eşti emigrant, nu refugiat politic. Marea majoritate a românilor de acolo işi spun refugiaţi politicii, dar ei sînt doar emigranţi. Exista şi in Australia. Au inceput-o nişte bucovineni. Foarte puţini în Africa de Sud.
Vreau să vă spun ceva: ce vă povestesc oamenii din exil, luaţi-o întotdeauna sub beneficiu de inventar. De pildă, eu lucram, îmi cîştigam bine existenţa lucrînd la o mare societate, dar lucram de dimineaţă pînă seara, de cîte ori era nevoie stăteam pină mai tîrziu. Şi aici se credea că eu sînt un soi de patron de mare întreprindere! Duceam o existenţă bună, poate foarte bună... Călătoream unde voiam. Aici lucrurile luau totdeauna nişte dimensiuni extraordinare. Tot românul vrea să povestească că totul e teribil, că are maşină cu coadă. Erau cazuri în care oamenii care trăiau în Germania, unde aveau un salariu jumătate cit al meu, şi vroiau să vină în România, îşi cumpărau de ocazie cîte o maşină din asta, cucoane îşi cumpărau o capă de nu ştiu ce şi veneau în România. Veneau să rupă inima tîrgului. Ăştia erau oamenii pe care eu îi condamnam. După ce se întorceau, vindeau maşina pe un preţ mai mic, Vindeau capa, şi pe urmă trăgeau mîţa de coadă vreo şase luni să-şi plătească datoriile. De ce vă povestesc asta? Ca să nu credeţi totul...
În exil sînt oameni foarte buni, oameni de mare valoare care şi-au făcut o carieră, care au nişte poziţii sociale foarte bune, în diverse domenii, sînt însă foarte mulţi, cei mai mulţi, care trăiesc, normal (chiar cu o indemnizaţie de şomaj trăieşti colo mai bine decît cu un salariu aici), dar care nu sînt grozavi, care nu fac mare lucru, şi nici buni români nu sînt. Există şi o a treia categorie, foarte mică, de oameni care n-au vrut niciodată să uite că sînt români, de unde au venit, n-au vrut să-şi uite rădăcinile şi care, într-adevăr şi-au manifestat în decursul anilor opoziţia lor faţă de regimul lui Ceauşescu. Cum pot fi folosiţi oamenii ăştia? Eu i-am spus lui domnu' Iliescu mai demult, chiar după evenimentele din martie, de la Tg. Mureş: e păcat că o emigraţie atit de dispersată, şi care prin forţa lucrurilor şi prin căsătorie, prin prieteni, prin relaţii are posibilitatea să difuzeze a-numite idei ale noastre, anumite teze româneşti, anumite adevăruri, nu e folosită. Emigraţia asta trebuie folosită. Dar cum? Dacă trimiteţi acolo să Ie vorbească oamenii care sînt bănuiţi de ei ca fiind compromişi în trecut, reacţia va fi inversă. Dacă însă vor fi luaţi "la întrebări" de către oameni în care el să aibă încredere, cred că se pot face lucruri extraordinare. Pentru că sînt foarte mulţi - nu cei care pălăvrăgesc, ii auziţi de la Paris în special - nu aceia, alţii, care au sentimente profunde, un patriotism pur, cu aceia se poate vorbi. Aceia trebuie mobilizaţi şi puşi să facă o treabă. Şi sînt dispuşi să o facă. Eu, de pildă, i-am întîlnit -
cu toate disensiunile care erau în exil - să ştiţi că în exil erau fel de fel de disensiuni. Ele au însă mai multe justificări, nu sînt numai chestiuni personale. E o chestiune de sedimentare a exilului. Primul strat, cel care a venit după război, era făcut în special din legionari. Erau numeroşi atunci, foarte numeroşi, aveau bani - banii daţi de Hitler - şi care au rămas aproape în aceleaşi ape. Oricît ar părea de curios, n-au învăţat nimic sau aproape nimic. Evident că acum sînt oameni de peste 80 de ani. Emigraţia resimte lipsa de comunicare, de încredere, se simte marginalizată.
Şi nu e vorba atit de marginalizare, sentimentul e mai curios şi mal grav. Exilul, la ora actuală, nu mai poate fi un exil politic. Şi atunci nu-si mai are sens. Atunci toţi eram împotriva lui Ceauşescu, împotriva regimului comunist. La ora actuală, e un simplu emigrant care trăieşte acolo ca să trăiască mai bine. Eu cînd am fost ultima dată la Paris, i-am strîns si le-am spus un lucru: eu vă cunosc bine pe toţi, vă rog, nu ne mai daţi sfaturi ce să facem. Nu ne mai daţi indicaţii preţioase. Vreţi să dati Indicaţii, vreţi să duceţi acţiuni. Veniţi aici. Lăsaţi comoditatea voastră, veniţi aici şi implicati-vă aici. Atuinci o să aveţi dreptul să vorbiţi!"

A consemnat Octavian ANDRONIC

GURA LUMII

INFORMATII PENTRU CARE UNII BAGA, TOTUSI, MlNA ÎN FOC!

SĂ-L VADA SOSIA!

Am aşteptat zadarnic, in săptămina care a trecut, veşnic de la reprezentantul presei romîne în cadrul delegaţiei conduse de către primului-ministru Petre Roman ce viziteaza mai multe ţări din America de Sud - domnul Ion Cristoiu, directorul literar-artistic al revistei Expres Magazin. Absenta totală a informaţiilor ce ar fi trebuit sa parvină de peste ocean ne-au contrariat, astfel incit am făcut apel la Agenţia Detectivilor Particulari, căruia i-am comandat o investigaţie complexă în acest caz. Rezultatele care ne-au parvenit chiar în această dimineaţă deşi păşesc, mărturisim, orice aşteptări. Pentru că iată care sint concluziile: domnul Cristoiu nu şi-a părăsit ţara, cum au fost mulţi tentaţi să creadă, pentru a se pune in slujba puteri! Nu. Domnul Cristoiu a rămas pe meleagurile Dîmboviţei, unde continuă să scrie cu sîrg articole anticomuniste, antiguvernamentale şi antiprezidentiale. In turneul sud-american, alături de domnul Petre Roman se află sosia directorului literar-artistic infiltrată in dispozitivul guvernamental, pentru a-i afla secretele şi pentru a-l putea combate mai eficient din inferior. Şi, cum scopul scuză mijloacele, imaginea (desigur, trucată) a distinsului istoric şi critic al comunismului românesc (in special fazele sale incipiente - etapa 1947-1953) va putea fi admirată in reportajele televiziunii care vor veni, probabil odată cu delegaţia, atît de către dînsul personal, cit şi de nenumăratele sale admiratoare. Parafrazind un titlu celebru care-i aparţine, am putea spune "Să-l vadă sosia!" - deşi ştim bine că lucrurile stau exact invers. Aşteptăm cu nerăbdare să luăm cunoştinţă de tactica pe care domnia sa o va aborda la întoarcere: dacă va critica - pentru a fi consecvent liniei adoptate anterior, sau dacă va lăuda - pentru a induce temporar în eroare pe cel dornici să creadă că s-a vindut regimului pentru o banală excursie sud-americană. In ambele cazuri, insă, domnul Cristoiu este ciştigător.

AMBIDEXTRU

Ziarul Libertatea din 11 martie 1991 pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

DOUA ORE ÎN DIALOG CU NICU CEAUŞESCU LA PENITENCIARUL JILAVA

"Dacă joci cu cărţile pe faţă, pierzi tot timpul" (VI)

• Nu-l cunoşteam numai pe Iliescu • Aveam trei divizioane de rachete in Sibiu • Regret că am destituit pe şeful militar • Că sunt nevinovat ştie o ţară întreagă, bariera de la CFR "Progresul" depinde viaţa lui Nicu Ceauşescu.

N.C.: Eu cînd am plecat din Sibiu nu se trăsese. Am plecat normal. Nu mai aveam legături telefonice. Deci rolul meu se terminase.
Av.: El a prevăzut că va putea dialoga cu noul guvern.
N.C.: Nu-l cunoşteam numai pe Iliescu cînd am intrat în sala aia unde erau toţi. Cunoşteam trei sferturi dintre ei.
Rep.: Toţi cei care au pierdut puterea au o dorinţă de răzbunare. Pe dvs. vă urmăreşte acest sentiment?
N.C.: O să vă dau un simplu exemplu. Dacă vroiam să mă răzbun aveam trei divizioane de rachete în Sibiu. De venea Bucureştiul la Sibiu. Nu trebuia să mă deplasez pînă la Bucureşti. Toate erau în directa mea...
Rep.: Vă erau fidele?
N.C.: Da... Nu plecăm de la ideea asta. Plecăm de la ideea dacă s-ar putea să nu moară nimeni.
Rep.: Regretaţi vreo decizie pe care aţi fi vrut să o luaţi şi nu aţi luat-o?
N.C.: Da. Că nu l-am destituit pe şeful militar.
Av.: Colonelul Dragomir?
N.C.: Locotenent-colonel Dragomir. A fost avansat, apoi retrogradat, de multe servicii ce a adus patriei.    
Rep.: Dacă aţi vrea să formulaţi, o opţiune politică în noua configuraţie, care ar fi aceasta? V-aţi înscrie Ia un partid?
N.C.: Aş fi independent.
Rep.: Doriţi să ne spuneţi sau să transmiteţi ceva cititorilor noştri?
N.C.: Doresc să mulţumesc tuturor celor din Sibiu şi nu numai lor - nu numai că ştiu eu că sînt nevinovat ci ştie o ţară întreagă - care au fost alături de mine.
Av.: Asta pentru că eşti nevinovat, de aceea sînt alături de dumneata, nu aşa că eşti frumos şi deştept.
Rep.: Aveţi acum nostalgia vieţii pe care o duceaţi înainte?
N.C. : Din ce punct de vedere ? Vedeţi că una este nostalgia că te simţi urmărit pas ou pas, cu telefoane înregistrate şi cu microfoane prin toţi pereţii şi alta este nostalgia să fii liber, liber. Bun. Pe asta o am.

Nicu Ceauşescu s-a ridicat cu greu de pe scaun. Vocea îl era gituită, glasul lui trăda o oboseală totală. Boala pare-se, e necruţătoare, pare marcat chiar şi de cel mai mic efort.
În curtea închisorii ne-am despărţit. Grupul nostru se îndreaptă spre ieşirea din penitenciar. Nicu Ceauşescu, slab, bolnav, trist şi singur, a plecat spre celula sa. Un cîine mic şi la fel de slab s-a apropiat de el. Se gudura la picioarele sale. Doamna avocat Paula Iacob ne-a spus că acest cîine a fost otrăvit, iat Nicu Ceauşescu l-a îngrijit şi l-a salvat de la moarte...
In maşina care ne purta spre oraş, gindurile mele erau învălmăşite. La CFR "Progresul" ne-am oprit, aşteptam ridicarea barierei. Mi-am adus minte de ce spunea doamna avocat Paula Iacob cînd veneam spre Jilava. Şi anume, că de această barieră depinde viaţa lui Nicu Ceausescu. Am întrebat-o de ce? Pentru că în cazul că va fi nevoie de o intervenţie chirurgicală de urgenţă, iar bariera va întîrzia să se ridice, viata lui s-ar putea scurta primejdios.
Nicu Ceauşescu, a rămas in imaginea mea, un deţinut, un om bolnav, trist şi singur. Dar asta nu din vina mea, a ta, a noastră, ci, din vina lui, a familiei lui, a nebuniei de a fi puternic... Dar mai ales din nenorocire, a nebuniei noastre de a fi răbdat nepermis de mult.

Gabriela STANCIU
Foto: Gabriel MIRON

Ziarul Libertatea din 11 martie 1991 pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 11 martie 1991 pag. a 4-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

CORESPONDENŢĂ DIN GENEVA

Epilog la "Cazul Mazilu"

Prezenta doar in rubrica de fapt divers a cîtorva ziare elveţiene, "cazul Mazilu" a părăsit defintiv sfera de interes a jurnaliştilor de aici, care au înţeles, de la bun început, că este vorba de un "bluff", tentantă, la început, prin posibilitatea de a releva o nouă performanţă a ,,mîinii lungi a securităţii", tentativa de... asasinat cu o lamă de ras asupra "exilatului politic" (calitate care nu se regăseşte într-o formulare oficială, domnul Mazilu, primind din partea autorităţilor doar o autorizaţie de şedere temporară) mai este susţinută acum doar de ciţiva intimi ai fostului profesor de la Şcoala de Securitate care prin adaosuri substanţiale de date (între care şi faptul că ar fi "crunt" bătut cu săculeţli de nisip -- ceea ce ar justifica absenţa altor urme decît zgîrieturile produse de aparatul de ras) încearcă să susţină ipoteza iniţială. Poliţia de aici, zgîrcită in a da informaţii înainte de definitivarea cercetărilor a lăsat, totuşi, să se înţeleagă că nu este deloc convinsă de seriozitatea reclamaţiei, căreia îi reproşează din capul locului marea întirziere cu care a fost făcută, faţă de momentul presupusei agresiuni. Un cunoscut neuropsihiatru din Geneva, preocupat de cazurile de acest gen şi care elaborează o lucrare ştiinţifică amplă pe tema simulanţilor, a afirmat că ne aflăm în faţa unui caz tipic de defulare teatrală, spectaculoasă, a unor puternice stări de frustrare, specifică celor marcaţi de schizofrenie. Afirmaţia apărută într-un ziar din ţară, conform căreia "atentatul" ar constitui un avertisment Ia adresa ex-regelui Mihai, aflat tot în Elveţia, a fost primită cu răceală şi cu oarecare jenă la Versoix, din cauza evidentei sale enormităţi. Dtipă mobilizarea iniţială a presei domnul Mazilu a evitat apoi să-l mai contacteze pe reprezentanţii mass-media ,aşa încît nu putem să vă oferim astăzi, aşa cum am dorit, un dialog direct cu domnia sa. Vă putem oferi doar "sinteza" pe care un     poliţist glumeţ a elaborat-o în urma cercetării efectuate la faţa locului: în timp ce se bărbierea, domnul Mazilu s-a tăiat, încercînd să oprească a fost brusc cuprins de iritasingerarea rănii şi nereuşind, re şi şi-a rupt cămaşa, zgiriindu-se. Imaginea pe care i-a oferit-o in acel moment oglinda, i-a produc revelaţia posibilităţii unei alte interpretări, mult mai favorabile, de natură să scoată din anonimat activitatea voluntară pe care o desfăşura la Geneva.
Oricum, faţă de complexitatea "manoperei" sale din 12 ianuarie 1990, episodul "înjunghierii cu lama de ras" se înscrie clar în limitele penibilului. Dacă nu cumva cercetarea judiciară nai ne va oferi alta surprize.

Geneva, 16 martie    

Mircea PETRUŢ

S.O.S. Dacă se va continua discutarea tezelor de anteproiectului de Constituţie în felul în care a fost făcută pînă acum, domnul Dan Marţian apreciază că nici la finele lui ’92 nu vom avea noua Constituţie! Păi care-i baiul? Au nu asta doresc, în sinea lor, actualii parlamentari?

Presa acum 50 de ani

• ZIARUL "UNIVERSUL" a publicat o pagină intitulată "Recensământul general al României din anul 1941", incluziud articolele "De ce să facem recensământul" de Octav Onicescu, "Recensământul 1941 şi viitoarea conferinţă a păcii" de Corneliu Mănescu "Recensământul românesc din 1990 văzut de statisticieni, germani" de A. Golopenţia, "Catagrafiile şi recensămintele româneşti", scurt istoric de Tudor Alexandru Stoianovici, "La recensămînt să răspundem sincer şi complet", "Recensământul refugiaţilor" (de vorbă cu un sătean basarabean), "Când s’a făcut primul recensământ românesc al Ardealului" (pe timpul lui Mihai Viteazul) • M .S REGELE felicită pe d. General Antonescu pentru rezultatele plebiscitului:"Vă felicit pentru încrederea totală pe care poporul român v’a arătat-o prin sufragiile şi însufleţirea cu care a ţinut să se exprime. Inima şi gândul Meu sunt alături de poporul Meu şi de Domnia Voastră. MIHAI R." • PRESA GERMANA ("Berliner Koersenzeitung", "Voelkischer Beodachbe" şi ITALIANA ( Gierinude d’Italia) evidenţiază realizările d-lui General Antonescu • "CARMOL fricţiune" • ARESTAREA REBELULUI CREŢU GHEORGHE, născut la 1 martie 1919, absolvent a opt clase de liceu, "fost comisar şef la Prefectura poliţiei Capitalei sub regimul legionar", care a recunoscut că a omorît la Jilava 14 deţinuţi şi a luat parte la asasinatele comise în arestul prefecturii poliţiei. În 1938 a mai suferit o condamnare de nouă luni • SE DESMINTE ŞTIREA că guvernul grec vrea să plece in Creta • ROLUL EDUCATIV al profesorilor diriginţi. O circulară a Ministerului Educaţiei Naţionale • SENATUL AMERICAN a votat proiectul de lege pentru ajutorarea Angliei (60 pentru, 31 contra) • ÎN BULGARIA au fost raţionalizate săpunul, cafeaua ceaiul şi alte produse • INAUGURAREA Tîrgului de primăvară de la Viena • CORESPONDENTUL T.A.S.S. relatează că, după ultimul recensământ, "numărul populaţiilor indiene" atinge cifra de patru sute de milioane • REGIA AUTONOMA C.F.R "după foarte anevoioase discuţiuni şi tratative, cati au durat mai bine de patru luni", a ajuns la un acord cu uzinele Malaxa, Reşiţa, Franco-Română şi Lemaître pentru rezilierea contractelor existente şi "încheierea de noul contracte adaptate din toate punctele de vedere atat intereselor Statului, cât şi industriei metalurgice din ţara"

Rubrică realizată de Ion BUTNARU