Publicat: 12 Decembrie, 2017 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1992?

Tranzactiile tranzitiei

Luptătorii din Decembrie

 

Pe măsură ce se apropie data aniversară a Revoluţiei, luptele în jurul dobîndirii certificatului de luptător se înteţesc, antrenînd, conform limbii de lemn "mase largi de oameni ai muncii".

N-aş vrea ca cineva, pripit, să tragă alte concluzii decît cele care se cuvin din aceste rînduri, am toată stima şi consideraţia pentru cei care atunci, în acele zile incandescente, au pus aspiraţia de libertate mai presus de propria lor viaţă.
Unii au şi plătit cu viaţa această aspiraţie şi martore de necontestat rămîn crucile albe din cimitirul tinerilor eroi. Alţii au supravieţuit, evoluînd diferit, după cum i-a purtat valul. Unii cu Puterea, în siajul ei, alţii cu Contra, fideli unei perpetue contestări.
N-au fost mulţi, mai ales, cei care au adus ca certificat de luptător una sau mai multe cicatrici, provenite din arme criminale mînuite nici astăzi nu se ştie de cine.
Au fost apoi cei pe care opinia publică i-a receptat ca atare acolo, fiecare cu pulovărul, cu barba sau cu automatul lui, în prima linie a bătăliei de după, pentru că pe cea dinainte n-au filmat-o decît camerele nevăzute ale securităţii.

Grupul luptătorilor a simţit nevoia să se unească, să se organizeze, să-şi apere puţinele sale drepturi cu care ieşiseră din violenta întoarcere a carului istoriei.
Naţiunea recunoscătoare le-a acordat apoi onoruri şi avantaje.
Acestea din urmă au rupt însă definitiv echilibrul unei stări.
Cea de eroism. Pentru că oameni sîntem şi nimic din ceea ce e omenesc nu ne e străin, nici invidia.
Nici orgoliul.

Oameni altfel normali, au avut porniri pe care nu şi le-au putut reprima. Fuseseră şi ei acolo.
Atunci de ce ei nu?
Şi astfel, în diverse moduri - dintre care nu puţine ne amintesc de fulminantele proliferări ale rîndurilor FIAP-iştilor - numărul eroilor sau al aspiranţilor la calitatea de erou a început să crească.
Hectarul de pămînt, spaţiul comercial sau scutirea de impozite au alimentat furibund asaltul dat la porţile certificarii eroismului. Dacă cineva ar lua hotârîrea - evident temerară - de a publica lista actuală a eroilor, vom avea cu siguranţă multe surprize. Şi nu dintre cele mai plăcute...
 

Omagiul şi recunoştinţa noastră adevăraţilor eroi. Şi celor trecuţi în nefiinţă, şi celor rămaşi în viaţă, cărora adevăratul certificat nu li-l conferă decît propria lor conştiinţă. Istoria este însă sistematic nedreaptă.
Dincolo de invidie, veleitarism, arivism, există însă, în linişte, fără revendicări, fără orgolii, adevăratul Erou din Decembrie.

El este poporul român, reprezentat şi prin acele sute de mii de oameni care în dimineaţa de 22 decembrie 1989 au pornit dinspre locurile lor de muncă, într-un marş al ultimei speranţe, spre citadela totalitarismului ceauşist, ridicînd în jurul blindatelor zidul de netrecut al unor trupuri lipsite de apărare.
Ei sînt eroii, pentru că fără ei sacrificiul celor care au murit în noaptea precedentă sau s-au împotrivit tancurilor la baricada de la Universitate ar fi fost poate inutil.

Dar pentru ei nu va cere nimeni nici hectarul de pâmînt, nici spaţiul comercial şi nici scutirea de impozite.
Ei vor rămîne, în continuare, ceea ce sînt.

Octavian ANDRONIC