Publicat: 13 August, 2018 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu sfert de secol, în 1993?
10-remember.gif [fid:52267]

DE LA O ZI LA ALTA
Paradoxurile tranziţiei

GREVELE MILIONARILOR!

ATÂT MINERII, CAT ŞI MECANICII DE LOCOMOTIVĂ FAC PARTE DIN CATEGORIA DE OAMENI AI MUNCII CARE SE PUTEAU, DEJA LĂUDA CU CÂŞTIGUL DE UN MILION PE AN!
FAPTUL CA VOR MAI MULT — ESTE OMENESC. DAR NU ETIC ŞI NICI ECHITABIL, ATÂTA TIMP CAT PRIN ACEST LUCRU SUNT SFIDATE ALTE CATEGORII, POATE TOT ATÂT DE SOLICITATE, DAR CARE NU SE AFLA ÎN ZONE "CHEIE" ALE CIRCUITULUI ECONOMIC ŞI SOCIAL.
MULTIMILIONARI SUNT GREVIŞTII ŞI PRIN PAGUBELE CREATE UNEI ECONOMII NAŢIONALE, AFLATE ŞI AŞA ÎN CRIZĂ.

CINE PLĂTEŞTE?

DEŞI MAJORITATEA GREVELOR DIN ULTIMA PERIOADĂ AU FOST DECLARATE DE JUSTIŢIE ILEGALE, STATUL N-A RECUPERAT UN SFANŢ. STATUL DE DREPT, PRINCIPIILE SALE SUNT SFIDATE DE LIDERI VELEITARI, SPRIJINIŢI — DIN CONSIDERENTE POLITICE — DE ANUMITE FORŢE ALE SOCIETĂŢII!
Aseară, ministrul industriilor a dat o posibilă explicaţie grevei minerilor: administraţia regiei din Valea Jiului s-a grăbit — în dispreţul reglementărilor legale — să acorde salarii majorate cu 50 la sută, fără să dispună de resursele necesare. Prin conflictul de muncă s-a încercat impunerea acestui fapt împlinit.

GREVA MECANICILOR A PARALIZAT PRACTIC ACTIVITĂŢI VITALE SERVITE DE CĂILE FERATE
ÎN PREGĂTIREA "SERIEI A TREIA" — GREVA DRUMARILOR — LIDERUL "FRĂŢIEI", MIRON MITREA, ÎNTREPRINDE UN TURNEU PRIN ŢARĂ (IERI A FOST LA BRĂILA) PENTRU A ACORDA "ASISTENŢĂ TEHNICĂ” PROTAGONIŞTILOR.
Răbdare să avem, că de greve nu ducem lipsă.

 


 

Autorul celei mai mari lovituri din istoria finanţelor româneşti se destăinuie pentru prima dată:

"Sfânta Scriptură spune să-ţi ajuţi aproapele!"

• Interviu cu Ioan Stoica, patronul firmei CARITAS, realizat de reporterii agenţiei MEDIAFAX

Rep.: Domnule Stoica, spuneţi-mi dacă aveţi educaţie religioasă ?
Ioan Stoica: Am.
Rep.: De când?
Ioan Stoica: Din copilărie.
Rep.: Într-un mod mai deosebit decât al celorlalţi copii din familie?
Ioan Stoica: Da. Casa părintească era situată şi este situată şi la această oră lângă o biserică, biserica românească, pentru că în sat era şi o biserică a saşilor. Cel ce se ocupa cu administrarea bisericii, deci cantorul, un prieten bun al tatălui meu, îndrăgindu-mă, mă lua când eram copil şi mă ducea în biserică şi trebăluiam cu el peste tot. Aşa s-a născut credinţa mea foarte mare în Dumnezeu şi bineînţeles în oameni.
Rep.: Ea face atingere intereselor dumneavoastră de astăzi, de când aţi demarat acest mamut?
Ioan Stoica: Da, pentru că vedeţi dumneavoastră şi Scriptura spune să-ţi ajuţi aproapele. Aproape nu însemnând soţie, frate, soră, copil, mamă, tată, aproape însemnând oamenii care sunt în jurul nostru. Deci trebuie să ne ajutăm unii pe alţii. Aşa s-a născut "C a r i t a s“.
Rep.: Cam câţi oameni au intrat în acest circuit?
Ioan Stoica: în orice caz, dacă ne referim la Cluj, toţi. Toţi oamenii care compun un Cluj, un oraş situat în mijlocul Ardealului, aşa frumos descris de Bălcescu.
Rep.: Iertaţi-mă, ştiţi care este populaţia Clujului?
Ioan Stoica : 445 000 de oameni. Aproximativ.
Rep.: Îi simţiţi mai relaxaţi de când participă la "Caritas".
Ioan Stoica : Absolut. Şi îi simt de mult. Dacă vreţi să vă spun de când, de la finele lui octombrie anul trecut.
Rep.: Apropo de educaţia religioasă, aveţi încredere că ceea ce faceţi dumneavoastră nu se va opri într-o zi?
Ioan Stoica : Nu se va opri, am încredere că acest lucru nu se va întâmpla.
Rep.: Pe ce vă bazaţi?
Ioan Stoica: Cred în ceea ce fac eu, eu îmi iubesc foarte mult meseria. Am gândit acest circuit de foarte mult timp. Să vă spun date exacte. Din 11 mai 1987 şi până în 29 noiembrie 1991.
Rep.: Este un secret la mijloc?
Ioan Stoica: Este.
Rep.: Puteţi să ni-l spuneţi?
Ioan Stoica: Atunci nu se mai numeşte secret.
Rep.: Ar exista o posibilitate ca cineva să îl descopere din întâmplare?
Ioan Stoica: De ce nu? De la mine însă nu. O singură posibilitate există. Dacă în somn, bineînţeles în vis, aş vorbi şi soţia mea ar fi trează. Vă daţi seama că eu nu-l spun nici măcar copiilor mei.
Rep.: Nici soţia nu îl ştie?
(Continuare in pag. a III-a)