Publicat: 13 August, 2019 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1994?
Libertatea din 13 august 1994

 

TRANZACŢIILE TRANZIŢIEI

PIERDEREA CONTROLULUI

Sunt situaţii în viaţă, în care, prin faţa ochilor ţi se derulează, în fracţiuni de se­cundă, o întreagă istorie. Ascuţite la maximum, simţurile lucrează cu viteza luminii, proiectându-ţi un film pentru a cărui percepţie ţi-ar trebui, poate, ore, într-o situaţie normală. Este un fel de citire rapidă, numai că de data asta creierul îţi citeşte, de-a valma, trecutul,,prezentul şi viitorul, ilustrându-le măiestrit cu melodia sentimentelor şi a trăirilor.

O astfel de situaţie o reprezintă pierderea controlului. Asupra ta, asupra celor din jur, asupra întregului care se numeşte, simplu, viaţă. Simţi, cu un soi de disperare, că comenzile nu mai funcţionează, că existenţa ta o ia razna, proiectându-te brutal în existenţele altora, pe care, ameninţându-le să le strivească, riscă ea însăşi să fie strivită. Dimensiunea tragediei - atunci când se produce - este universală, pentru că universul are particularitatea de a fi în fiecare dintre noi, la puterea “n” a unei lumi infinite. Privită din afară, cu răceala statisticii, situaţia se reduce la ceea ce însemni tu şi celălalt, sau ceilalţi.

M-am întrebat, acum mai mult ca oricând, ce poate însemna pierderea controlului atunci când “maşina” reprezintă o calitate socială sau politică, iar peisajul în care aceasta produce impactul devas­tator, o entitate naţională. Cât de dure, de ample, pot fi consecinţele şi cât de imprecisă sau aleatorie, încadrarea faptei. Cine - şi cum - poate suspenda “permisul de conducere" al unui astfel de conducător şi în virtutea căror paragrafe nescrise încă de o istorie buimacă ce ne poartă printr-o tranziţie ce pare să nu mai aibă capăt? Şi ce drept de recurs poate avea o naţiune, sau o entitate, pe care şocul o afectează atât de profund încât să fie necesare generaţii pentru a face uitată suferinţa? Sunt lucruri asupra cărora clasa politică ar trebui să mediteze profund, nepornind de la calculul, atât de simplist şi de fals, că asemenea lucruri li se pot întâmpla doar altora. Dar, în acelaşi timp, meditaţia individuală şi sentimentul responsabilităţii faţă de ceea,ce ţi se poate întâmpla ţie, afectându-i pe alţii, poate avea valoarea unui necesar memento. Totul este să-ţi îndrepţi gândul spre aceste lucruri, fără să fie nevoie ca, în prealabil, să constaţi că, deşi n-ai dorit-o, deşi nu părea posibil, deşi nu avea cum să ţi se întâmple tocmai ţie, ai pierdut controlul...

Octavian ANDRONIC


Un preşedinte pentru o cameră... liniştită!

Desen de Horaţiu MĂLĂELE

Dl Adrian Năstase poate miza pe o sesiune de toamnă liniştită, întrucât în Cameră PDAR (ca partid semiparlamentar) n-are oameni, iar PDSR şi-a constituit, recent, o puternică “aripă” agrară, în fruntea căreia se află un im­portant membru de familie.


Interviul de sâmbătă

Acad. ŞTEFAN AUG. DOINAŞ:

“Între surse şi resurse”

Libertatea: Am audiat, Ia emisiunea radiofonică “Odă limbii române”, o substanţială prelegere a dv., despre “Actul traducerii - arta traducerii”. în ceea ce vă priveşte, ce sau pe cine mai traduceţi?

Ştefan Aug. Doinaş: La Editura Humanitas este în curs de apariţie traducerea mea, “Aşa grăit-a Zarathustra” de Nietzsche, poate cel mai strălucit exemplu de îmbinare între arta poeziei şi meditaţia filosofică, aşa cum încerc să dovedesc şi în prefaţa volumului.

Libertatea: În calitate de preşedinte de onoare al obştei scriitoriceşti, care mai e starea Uniunii, la ora actuală?

Ştefan Aug. Doinaş: Uniunea a început să se redreseze din punct de vedere financiar, astfel încât unele reviste îşi vor continua apariţia, inclusiv “Secolul 20”, pe care o conduc eu. Sediul Uniunii se mută la Casa Scriitorilor, iar al revistelor rămâne la Casa Vernescu. Toate aceste apariţii sunt posibile datorită unor sponsorizări, întrucât Uniunea nu asigură decât salariile redactorilor. Publicistica literară va trebui să trăiască mult mai mult din asemenea surse, decât din debilele resurse alocate de la bugetul culturii.

Ion BUTNARU