Publicat: 14 Mai, 2019 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1994?
Libertatea din 14 mai 1994

TRANZACŢIILE TRANZIŢIEI

UNICITATE ÎN DIVERSIUNE

Difuzat cu o întârziere de peste două săptămâni faţă de data la care fusese programat, cel de-al doilea episod al documentarului dedicat fenomenului tranziţiei în Est, realizat de Octav loniţă şi Paul Şoloc, a produs - ca şi primul de altfel - un veritabil şoc al spectatorului. Pentru că ne-am întâlnit - prin intermediul peliculei filmate de marile canale de televiziune - cu aspecte şi fenomene negativei ai căror unici beneficiari credeam, până mai ieri, că suntem. Cu păcate pe care am fost convinşi că istoria ni le-a rezervat numai şi numai nouă. Cu toate acele lucruri din care ne-am hrănit sentimentul de autoflagelare, cum că suntem cei mai răi dintre cei mai răi posibili şi că speranţa ocoleşte sistematic casa noastră.

Iată, însă, constatăm - dacă acesta poate fi un motiv de satisfacţie - că nici alţii n-o duc mai bine, că nici pe la alţii nu s-a procedat mai cu cap decât la noi în procesul acestei tranziţii buimace şi lipsite de termeni de referinţă. Constatăm totodată - mult prea târziu - că obsesia noastră de a nu repeta -experienţe şi metode colectiviste - rejectate în numele lepădării de satana comunistă - ne-a condus spre o adevărată catastrofă în agricultură, catastrofă evitată tocmai acolo unde ne-am fi aşteptat mai puţin!

Adică în Germania, unde economia de piaţă nu trebuie decât să-şi adapteze fosta zestre dederistă, eliberată de orice obligaţii patrimoniale. În timp ce la noi Puterea şi Opoziţia şi-au dat mâna în opera distrugerii şi aducerii la sapă de lemn a agriculturii printr-o "colectivizare" pe dos, făcută aproape cu aceleaşi metode violente ca cea din anii ’50, în Germania fostele ferme au fost transformate în întreprinderi de stat, păstrându-şi patrimoniul şi sporindu-şi productivitatea. În timp ce la noi 5 milioane de parcele zac în paragină, iar noi importăm că istoria ni le-a, rezervat numai şi numai    grâu, în Germania câteva sute de întreprinderi agricole prosperă şi asigură hrana celei mai populate ţări din Europa.

Excesul de politizare, atât de prezent în fiecare mişcare a noastră, şi-a spus în agricultură cuvântul pe termen lung, trăgându-ne înapoi, spre coada Europei, datorită incapacităţii noastre de a accepta evidenţe necontaminate de ideologie. Dacă în marea lor majoritate, păcatele tranziţiei sunt cam aceleaşi, pentru ansamblul Estului la acest capitol suntem şi rămânem unici. Acel gen de unicitate moştenit de la dictatură.    

Octavian ANDRONIC


LA PUNCT

BLÂNDA RUSIE

Într-o recentă declaraţie, controversatul şef al Kremlinului a atenţionat partenerii de dialog că Rusiei trebuie să i te adresezi, obligatoriu, cu apelativul "Dumneavoastră"!

Judecând după normele ce alcătuiesc "Codul manierelor elegante", Boris Elţîn nu poate fi catalogat ca insolent. Domnia sa, conştient că butoanele pe care le poate apăsa, înainte sau după un pahar de vodcă, sunt în măsură să declanşeze explozia devastatoare ce ar transforma în pulbere tot ce a creat inteligenţa umană, este pe cât de cinic, pe atât de impertinent.

Punerea la punct, aparţinând preşedintelui Rusiei, ne pune însă pe gânduri, ea fiind ultima şi cea mai concludentă mărturie a felului în care blânda şi democrata Rusie concepe dialogul dintre "statele suverane şi egale în drepturi", sau, mai la obiect, dacă cineva îşi va fi făcut iluzia că poate trata de la egal la egal cu Moscova, este nu credul, ci nebun de legat.

Emil JURCĂ

HAMBURGUL ŞI OBSESIA "CALITĂŢII TOTALE"

• O călătorie de afaceri în marele oraş german din nord ne-a prilejuit constatarea că perfecţionismul este aici, nu atât o calitate, cât o obsesie

• Marele concern Burmah Oii declanşează operaţiunea "calitate totală"

• Un milion şi jumătate de spectatori la sărbătoarea portului: 805 ani de atestare documentară    

• Topul restaurantelor - ediţie internaţională

• Cum poate lua şi un român "ţeapă" de la nemţi?

• Un fulminant spectacol de iluzionism, sosit direct din Las Vegas îi lasă cu gura căscată pe spectatori!

Marele concern internaţional BURMAH OIL, producătorul celebrului ulei CASTROL are o strategie proprie în materie de publicitate. Adică nu face. Cea mai bună publicitate o constituie prezenţa produselor sale pe piaţa mondială. Aşa cum ne spunea anul trecut, cu prilejul unei alte întâlniri, preşedintele concernului, Volker Allnoch, "noi nu mai avem nevoie să ne facem cunoscuţi. Suntem". Concernul nu ezită însă să DEFORMEZE despre sine şi produsele sale, concomitent cu sprijinirea directă a unor competiţii sportive, în special din domeniul celor tehnice. Un turneu de informare a fost şi acela efectuat de un mic grup de ziarişti români, din care a făcut parte şi autorul rândurilor de faţă, la finele săptămânii trecute când gazdele au profitat şi de un eveniment monden -aniversarea a 805 ani de la atestarea oraşului-port - pentru a îmbina plăcutul cu utilul, oferindu-ne şi un spectacol de excepţie.

Salvarea: industria mică şi mijlocie!

Prima întâlnire am avut-o chiar cu cel care ne-a făcut invitaţia cu prilejul unei precedente vizite la Bucureşti: dl Rolf Heinemann, director general al concernului, specialist de elită în domeniu, care se poate mândri şi cu faptul de a fi fost unul din consilierii celebrului Paul Getty, cunoscutul magnat al petrolului şi fost proprietar al concernului. Dl Heinemann cunoaşte bine România, ţară pe care a mai vizitat-o şi înainte de Revoluţie. Este optimist în legătură cu posibilităţile ţării noastre de a depăşi actuala stare de criză, dar are opinii diferite în legătură cu modalităţile. "Acţiunile noastre, în viitor, nu se vor mai concentra spre macrostructuri, unde evoluţiile sunt lente şi supuse unor riscuri sporite, ci spre societăţile mici, mai active şi mai dispuse la adaptări". Dezavantajul amplorii activităţilor unei astfel de societăţi este compensat de diminuarea riscului. CASTROL a încheiat un contract cu SNCFR, participând la modernizarea depoului din Cluj. S-au băgat acolo câteva milioane de mărci, dar şansele de a se recupera aceşti bani descresc pe zi ce căile ferate se confruntă cu dificultăţile scăderii cererii din cauza costurilor mari. Nu este, însă, un motiv pentru a renunţa. "Mă voi bate pentru producţia noastră proprie în România" - ne asigură dl Heinemann, menţionând totodată că strategia Castrolului - un ulei în general mai scump decât altele - ţine de dublarea produsului cu asistenţă de specialitate. De altfel, deviza Castrolului este "Performanţă şi răspundere". Ceea ce vrea să însemne că reprezintă mai mult decât un furnizor: un partener.

Situaţia din România se va schimba. Sunt necesare două lupruri. Mai întâi este necesar ca Occidentul să-şi schimbe atitudinea faţă de ţară şi faţă de conducerea ei şi să manifeste o încredere pe care evoluţia de până acum o justifică. Apoi, este nevoie ca România însăşi să-şi îndrepte atenţia spre industria mică şi mijlocie. Nu de la marea industrie se poate aştepta ceva. în primul rând, ea nu va putea fi privatizată şi, deci, nu va putea fi făcută rentabilă, în schimb, întreprinderile mici şi mijlocii vor putea constitui motorul aşteptatei creşteri economice...

Marele show naval din "Hafen"

Discuţia are loc la restaurantul Bavaria Blick, din Port, într-un salon din care ni se deschide panorama docurilor Blohm und Voss, cele mai mari din Europa. Ne aflăm la debutul manifestărilor prilejuite de sărbătoarea portului - a 805-a aniversare - şi în timp ce pe apă mişună o mulţime de remorchere şi vase de pompieri, pe cer îşi întretaie traiectoriile avioane purtând în urma lor eşarfe publicitare. Primul "act" al spectacolului este unul tipic german: exact la ora şi minutul prevăzute, un imens tanc petrolier din Hong Kong -CHOCTAW - este tras cu grijă de patru remorchere de câte 1000 de C.P. din doc în apa portului. Puntea vasului se află cam la nivelul etajului 8 al clădirii în care luăm masa în compania dlui Heinemann. in timp ce două remorchere trag, alte două ţin contra, pentru a putea controla poziţia navelor. "Capacul" docului ELBA 17 este ţinut de alte două remorchere care, odată tancul ieşit, îl vor pune cu grijă la loc. În sunetul sirenelor şi sub o acoladă de trâmbe de apă expediate de pompieri, CHOCTAW îşi porneşte maiestuos, marşul spre Marea Nordului, la remorca superputernicelor şalupe. După el, una câte una, veliere şi vaporaşe se înscriu în prima paradă navală a ediţiei 805.

Kramer contra... "calitate totală"

În aparenţă, expozeul dlui Siegfrid KRAMER, responsabilul cu calitatea din cadrul concernului, pare un fel de "teorie a chibritului", iar planşele pe care ni le proiectează par să aibă ceva şcolăresc în ele. Doar în aparenţă. Pentru că, în fond, CASTROL propune prin conceptul de calitate totală o adevărată revoluţie în modul de abordare a acestei noţiuni. Ne-am obişnuit să aliniem calitatea la produs, ca o caracteristică oarecare. Ei bine această cea mai importantă noţiune din vocabularul CASTROL reprezintă o sumă de diferite proprietăţi: calitatea produsului plus calitatea serviciilor plus calitatea ambalajului plus calitatea vânzărilor - o TOTALITATE de calităţi dependente una de cealaltă. Cel mai bun produs nu serveşte la nimic dacă ansamblul nu e de calitate. Unicul producător al calităţii este omul. El însuşi trebuie să fie de calitate. Calitatea nu poate fi lăsată doar în seama unui serviciu care are această menire. "CTC"-ul poate doar constata, nu poate genera calitate. Ea trebuie programată şi dată în responsabilitatea fiecărui compartiment care contribuie la realizarea produsului, "PEOPLE MAKE QUALITY" - este deviza sub care a fost declanşată acţiunea "T.Q.M" -"TOTAL QUALITY MANAGEMENT". Este o veritabilă ofensivă prin care calitatea se realizează prin îmbunătăţiri continue. Statisticile arată că, în general, 40% din activităţile zilnice ale unei companii au în vedere retuşarea greşelilor proprii. Or, este mai normal ca printr-o muncă de calitate, să se evite greşelile în loc să se înlăture. Costurile mari generate de pierderea clientelei - în spatele unui client care reclamă se află alţi 26 care tac, spun statisticile -justifică o astfel de acţiune, mai ales că 91% dintre clienţii nemulţumiţi nu mai cumpără produsul.

Teoria dlui Kramer este logică şi - ca orice lucru făcut logic - de o simplitate aproape dezarmantă. Dincolo de teorie, mecanismele concernului au declanşat însă una dintre cele mai coerente şi mai ample campanii de management, ale cărei urmări sunt uşor de bănuit.    

Perfecţionismul iluziei

Vizitatorul oraşului Hamburg nu poate să nu fie impresionat de o adevărată obsesie a perfecţionismului. De la şosele până la construcţii, de la comerţ la cercetare, de la curăţenie până la politeţe. Citadelă orgolioasă şi strălucind de bunăstare, Hamburgul are pretenţia de a reprezenta un anumit standard german - cel mai de sus - evident de la prima vedere a străzii pe care rulează cele mai puternice şi mai luxoase maşini sau de la vitrinele magazinelor unde tronează cele mai scumpe bijuterii şi blănuri. Cele 5 spectacole "SPELLBOUND" date la Hamburg, în sala Centrului Internaţional de Conferinţe de către un extraordinar iluzionist american - John Kalin (şi partenera sa, Jinger) reprezintă şi ele o performanţă - turneul, de aproape o lună, prevăzând doar câte un spectacol în fiecare alt oraş german, sau cel mult două.    

Conexaţi acest lucru cu preţul biletelor - între 60 şi 120 mărci - şi veţi vedea că până şi aici Hamburgul deţine un monopol. Spectacolul - conţinând muzică, balet, acrobaţie - este un regal de iluzionism în care numerele, de mare spectaculozitate, sunt fără cusur.
O cuşcă învelită în voal, în care intră o tânără şi din care-şi face apariţia o panteră neagră sau un tigru, celebrele cutii cu fete tăiate în două care reapar întregi, levitaţii şi suspendări incredibile - nimic din ceea ce are genul mai bun n-a lipsit din acest recital care face lungi stagiuni la Las Vegas, în celebrul Cesar’s Pala-ce. Adăugaţi la aceasta o tehnică de mare rafinament şi complexitate şi vă veţi putea imagina un moment cultural de excepţie dintre multele de care Hamburgul nu duce lipsă.

Noile produse Castrol vor fi lansate simultan şi în România

Domnul Wigman este unul dintre cei mai tineri membri ai staff-ului de la Burmah Oil şi în preocupările sale figurează, de asemenea, calitatea. Sub forma standardelor sunt în curs de stabilire noi norme de calitate. Cel mai exigent test de uleiuri -cel elaborat de VW - este trecut de puţini producători europeni şi de nici unul american. În luna iulie se vor introduce în fabricaţie noile tipuri de uleiuri, iar ele vor intra concomitent pe piaţă şi în Germania şi în România. Creşterea de preţ va fi rezonabilă, în timp ce plaja calitativă se va extinde considerabil. Actualul ulei de motor GTX 3 va primi indicativul GTX 3 PROTEC. Va apărea un nou ulei sintetic - SOFTEC PLUS, în timp ce formula RS nu-şi va schimba numele, deşi va fi îmbunătăţit calitativ. Se lucrează intens la elaborarea literaturii de specialitate, s-au pregătit noile etichete, ce nu vor mai putea fi imitate sau contrafăcute, iar bidoanele vor avea o nouă conformaţie, cu dublă siguranţă la buşon şi vor fi de culoare albă. Iar în luna iunie, cadre de conducere din firmă se vor reuni la Bucureşti pentru a stabili strategia europeană a noii calităţi.

Un milion şi jumătate de spectatori

... au luat loc pe cheiurile portului şi pe terasele din vecinătate pentru a urmări marea paradă de duminică ce a consemnat apogeul sărbătorii. Prin faţa lor au defilat, ore în şir, nave de cele mai felurite tipuri.

De la remorchere aproape centenare - ca WOLTMANN, cel cu care am călătorit noi -    până la iahturi ultraluxoase, de la veliere de acum 100 de ani până la bărcuţe de familie, de la petroliere până la bolizi de câteva sute de cai putere. Totul într-o ordine desăvârşită, în cântecul fanfarei şi în aplauzele mulţimii de curioşi. O sărbătoare decentă şi discretă, lipsită de excese şi grobianism, în care oamenii au arătat că ştiu şi pot să se bucure atunci când au motive. Şi au făcut-o cu seriozitatea cu care fac tot ceea ce fac.

După terminarea paradei au intrat în funcţiune formaţiile muzicale şi berăriile populare, serbarea încheindu-se, seara târziu, într-o feerică explozie de artificii.

"Scandalul flotei? O nimica toată..."

Dl Klaus Peter Schulz, un tip masiv şi cu o alură sportivă care-l face mai tânăr decât este în realitate, coordonează unul dintre cele mai importante sectoare ale concernului: CASTROL MARINE. Uleiurile navale - pentru motoarele şi sistemele hidraulice ale vaselor -    reprezintă, cantitativ, partea cea mai importantă a producţiei concernului. Imaginaţi-vă doar că un transatlantic de calibrul lui "Queen Mary II" schimbă sau consumă într-un an peste 500 tone de ulei! în Hamburg, firma dispune de un vas special care efectuează această operaţiune după o programare strictă. Uleiul naval CASTROL este folosit, practic, în toate colţurile lumii, pe toate mările şi în toate porturile. România a fost şi este un client important al firmei. Piaţa este însă încă în evoluţie, dar spre o stabilizare certă. În locul marilor companii tradiţionale au apărut firme mici de management şi este vizibil deja modul profesionist în care lucrează acum faţă de 2-3 ani în urmă. Dl Schulz crede că după reculul actual, România va trebui să se realinieze la evoluţia mondială înnoindu-şi flota. Pacea din Orient şi încetarea embargoului iugoslav vor da un nou avânt traficului naval din Mediterana. Dl Schultz este la curent cu scandalul flotei de la noi. E însă de altă părere. "Ceea ce numiţi voi corupţie, e o nimica toată. Duceţi-vă în Ucraina, Cehia, Slovacia sau Croaţia şi veţi putea lua lecţii! În România, scandalul a avut mai mult un rol preventiv, împiedicând să se întâmple ceea ce s-a întâmplat prin alte părţi..."

Din punctul de vedere al posibilităţilor de cooperare, România stă cel mai bine. Deşi volumul lucrărilor s-a redus faţă de 1989, se lucrează mai bine. Navele merg mai economic, multe vase îşi fac marşul fără a mai ajunge una-două la Constanţa. În următorii ani tot mai multe nave charter vor reveni acasă. "Avem o bună cooperare cu Oil Terminal. Din cauză că volumul lucrărilor a scăzut, finanţiştii ne presează să anulăm contractul. Noi suntem însă convinşi că lucrurile vor reveni la normal şi suntem hotărâţi să-l menţinem".

"Topul restaurantelor" - ediţia internaţională

Discuţia cu dl Schultz am purtat-o la HAFEN CLUB - restaurant de elită amenajat în clădirea vechiului port. Au acces aici doar membrii clubului şi invitaţii lor.. Calitatea de membru se dobândeşte greu - trebuie să fii în topul activităţilor navale şi să fii recomandat de alţi doi membri. Preţurile sunt şi ele foarte selective, ca şi taxa anuală. în salonul de primire se servesc băuturile, timp în care se studiază şi lista meniu. Una singură are înscrise şi preţurile, iar aceasta este înmânată doar celui care se presupune că achită consumaţia. Serviciul este ireproşabil, iar preparatele respectă specificul local: fructe de mare, peşte, specialităţi marine gătite cu rafinament.

Ar fi o întreprindere temerară efectuarea unui "Top al restaurantelor" la Hamburg. Sunt câteva mii. Numărul celor de elită se ridică la câteva sute. Dar, într-o încercare de Top, am putea aşeza pe un potenţial prim loc "L’auberge française" - trecut şi în "Michelin" şi afişând pe perete autograful lui Mitterrand - cu un incredibil viţel de ţară având frăgezimea somonului, urmat de "Muhlenkamper Farhrhaus", o veche cabană de pe malul Alsterului, cu şampanie Taittinger din producţia lui ’63 şi cu un Armagnac de colecţie, din ’52. În continuare, "Bavaria Blick", cu un autentic festival al sparanghelului, legumă mult iubită de nemţi în această parte a anului, "Hafen Club" - pentru motivele deja arătate, apoi "Il Ristorante" dintr-un pasaj din centru şi nu în ultimul rând "American Place" din complexul hotelier Marriott cu pitoreştile sale feluri de mâncare din diferite zone ale Statelor Unite.

Un top al... preţurilor ar trebui să înceapă, desigur, cu o şampanie de colecţie, cu preţuri peste 300 de mărci sticla...

Mai pot lua şi românii "ţepe" de la nemţi

La întoarcerea în ţară, cam un sfert din avionul cursei LUFTHANSA era ocupat de un grup gălăgios de compatrioţi romi de-ai noştri, returnaţi pe spezele statului german. Fuste creţe, mustăţi fioroase, copii gălăgioşi - tot tacâmul. N-am putut însă să nu admir solicitudinea stewardeselor care i-au tratat cu maximă deferenţă, ca pe orice alt călător, răspunzând cu un zâmbet celei mai deşucheate cereri şi intenţiilor de a plăti cu... lei oferta de shop. Mi-am adus aminte, amuzându-mă, că am găsit într-un pumn de mărunţiş primit ca rest la un magazin, o monedă de... 100 lei! Identică cu aceea de 5 mărci. Doar că de 50 de ori mai... ieftină.

Introducerea ei în circuitul monetar german a fost precis opera vreunui compatriot de felul celor din avion. Mi s-a părut amuzantă performanţa ca moneda să se întoarcă, într-un fel, la un român...

Hamburgul rămâne, pentru mine, unul dintre cele mai frumoase oraşe europene. Unul dintre cele mai curate. Unul dintre cele mai necontaminate de agresivitatea pestriţă a străzii. Un oraş de oameni serioşi, cuminţi, politicoşi, dintre aceia pe care tot un neamţ i-a recomandat ca "trăind ca să muncească, nu muncind ca să trăiască". Omagiu sau reproş?

Octavian ANDRONIC

Pag. a 2-a