20 septembrie 2021

Remember 14 martie 1991 – Presa acum 30 de ani

Libertatea
Distribuie pe rețelele tale sociale:

Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1991

DE LA O ZI LA ALTA!

• „CER DESCHIS” ÎNTRE ROMÂNIA ŞI UNGARIA. O rază de soare printre norii ce acoperă orizontul relaţiilor cu megieşii noştri din Vest: proiectul de acord privind inspecţiile aeriene, reciproce, în scopul sporirii încrederii, încurajării relaţiilor de bună vecinătate • CONFLICT POMPIERI – VICTOR REBENGIUC. Aflăm cu stupoare că în Bucureşti nu şi-a făcut apariţia un nou Ner, aşa cum ne alarmasem. Cele şase incendii reclamate de rectorul fostului I.A.T.C. (devenit Academie) nu se datorează – comunică pompierii – unei mîini „criminale” (cum au crezut unii) ci unor crase neglijenţe interne. Deh,  există atîtea materiale combustibile pe lumea asta: chiar si hîrtia igienică se poate aprinde, bineînţeles, din neglijenţă.

„MANIFESTARE OMAGIALĂ”
Suntem informaţi cu discreţie – că sindicatul din cadrul Direcţiei Judeţene Mureş de Telecomunicaţii intenţionează să organizeze o acţiune omagială cu prilejul zilei de 15 martie: o veghe… tăcută, în sensul că pe raza întregului judeţ nu va funcţiona nici un circuit telefonic. Se… aude că autorităţile locale n-ar şti nimic despre această valoroasă iniţiativă!

Wanted! O caleaşcă răpită! „Curierul National” este acuzat de a fi „răpit” de pe frontispiciul „Curierului românesc”  imaginea caleştii. Nu ştim dacă a fost înştiinţată şi Poliţia Rutieră…

Ziarul Libertatea din 14 martie 1991 pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

BOMBA ZILEI

„Lovitură de partid”

Aseară, într-o şedinţă ad-hoc a majorităţii parlamentare, liderul Liviu Mureşan a fost înlocuit – ca pe vremuri în C.P.Ex. – cu deputatul Albu (este tot ce cunoaştem despre domnia sa). Acuzaţia principală adusă fostului lider este aceea de a fi „omul lui Petre Roman”. Oare ce-l aşteaptă pe Petre Roman, care se întoarce astă seară din turneul sud-american? Oare cine „manipulează” majoritatea parlamentară? In urma atîtor acuzaţii şi temeri că Frontul se va scinda sub presiunea aripii reformatoare, această schimbare ne arată că iniţiativa aparţine, totuşi, celei conservatoare.
Vom reveni cu amănunte.

GURA LUMII

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BAGAM MINA IN FOC)

• Către un contabil necăjit al unei gazete necăjite

O foarte, dar foarte, foarte necăjită gazetă de partid – ce rost ar mai avea să abuzăm de un pleonasm şi să spunem că e „Dimineaţa” – se descalţă iarăşi la piciorul stîng şi încearcă să-şi regleze în scris conturile cu fostul ei şef, dînd cu bila unei anonime într-o „virulentă gazetă de prinz” care se întâmplă să fie a noastră. Un incontrolabil complex de inferioritate îl împinge pe „necăjitul contabil” al publicaţiei spre avinturi polemice reprimate pină acum cînd consideră că indignarea sa trebuie să fie înfâţişată public, spre binele umanităţii, moralităţii şi contabilităţii. Copleşit de sentimentul necunoscut al libertăţii liberei circulaţii în necuprinsul lumii literelor, „contabilul necăjit” al „Dimineţii” nu rezistă tentaţiei de a oferi propriului său ziar o delaţiune literară în care unei „foarte tinere”, „zvelte” şi „seducătoare reporteriţe” a virulentului nostru cotidian i se impută publicarea unui interviu luat prinţişorului Nicu Ceauşescu la Jilava, pe permisul altora respectiv al unui ziarist italian. „Oricum, ne emoţionează formarea acestui prim tandem jurnalistic italo-român pentru puşcăriile României” scrie „necăjitul’ contabil” pe care „nou val al gîndiirii şi stilisticii domnişoarei G” îI spală cu brutalitate de orice rămăşiţă a logicii clasice”, dovadă că scrie în acelaşi paragraf: „Oare cînd redactezi concomitent cu două mîini, încasezi tot cu două?” Acuma, dacă dl. contabil al „Dimineţii” s-o tot fi înghesuit a se uita „prin gaura cheii spre ideile şi practicile secrete ale subalternelor zvelte şi seducătoare” de prin alte redacţii, cum îi recomandă şi celebrului Ambidextru, sigur că nu avea cum să înţeleagă ceva în plus „despre stilistică şi gîndire”.
Dar, aşa cum avem să ne lămurim în final, nu metafizica şi etica îl macină mistuitor pe „contabilul necăjit’ al cotidianului fesenist din strada „cu nume sonorizînd incantaţi italice”. (…) Din păcate, nu de instrumente duce lipsă „Dimineaţa” ci de instrumentişti.

AMBIDEXTRU, azi un contabil fericit

O.K.

O ştire de ultimă oră: deşi Marian Munteanu a intenţionat să se retragă de la conducerea Ligii Studenţilor, pe motive de vîrstă: ar urma, peste citva timp să-şi termine studiile a fost împiedicat prin forţă de către colegi să facă acest lucru.

K.O.

Confratele Roşca-Stănescu de la „România liberă” se arată îngrijorat de soarta noastră în ipoteza in care ne însuşim unele informaţii provenite de la instituţiile oficiale ale ţării. Îi apreciem altruismul şi solidaritatea profesională. De aceea ne exprimăm, la rindu-ne, neliniştile ce ne încearcă în legătură cu viitorul penal ori financiar al domniei sale. In cazul in care, de pildă, ar prelua – evident, cu bună credinţă – vreo informaţie provenită din anturajul ex-regelui Mihai sau al altor „puteri” faţă de care R.L. nutreşte adinci simpatii desigur independente.

Ziarul Libertatea din 14 martie 1991 pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

LA ACADEMIA ROMÂNĂ

După cum a informat ziarul nostru de luni 11 martie a.c. la Academia Română a avut loc în zilele de 8-9 martie a.c. alegerea de noi membri de onoare precum şi 31 de membri corespondenţi:
Ca membri de onoare ai Academiei Române au fost aleşi domnii: Michael Sela (Israel) – profesor de imunologie, Ion Vlad (Franţa) – sculptor român, Keith Hitchins (S.U.A.) – istoric, Robert Ficheaux (Franţa) – geograf, Albert Streckeisen (Elveţia) – geolog.
Ca membri corespondenţi au fost aleşi 31 de oameni de ştiinţă şi artă: Secţia de ştiinţe matematice, Nicolae Dan Cristescu, Marius losifescu, Radu Miron, Viorel Barbu, Lazăr Dragoş, Constantin Bănică; Secţia de ştiinţe fizice – Margareta Giurgea, Marius Sabin Peculea, Aurel Emil Săndulescu, Ionel Valentin Vlad; Secţia de ştiinţe chimice, Mircea Dezideriu Banciu, Vasile Cocheci, Eugen SegaI, Radu Tudose; Secţia de ştiinţe biologice, George Zarnea, Petre Mihai Bănărescu; Secţia de ştiinţe geonomice; Mircea Săndulescu, Radu Alexandru Dimitrescu, Secţia de ştiinţe tehnice; Toma Dordea, Alexandru Timotin, Gheorghe Tecuci, Gleb Drăgan, Horia Colan, Secţia de ştiinţe istorice; Dan Berindei, Valentin Georgescu, Alexandru Ellan, Virgil Cândea, Secţia de ştiinţe filologice, literaturi şi arte, Eugen Simion, Marin Sorescu, Emanoil Vasiliu, Sigismund Toduţă.

ÎN EXCLUSIVITATE PENTRU ZIARUL „LIBERTATEA”

De ce n-am fost la Cotroceni?

ION RAŢIU: Iniţial acceptasem invitaţia, dar decizia Convenţiei Naţionale pentru Instaurarea Democraţiei de a o refuza m-a privat de plăcerea de a-l întîlni pe domnul Iliescu. Argumentul domnului Coposu, ca preşedinte al P.N.Ţ.-c.d., a fost că nu ar fi vorba de un dialog, ci de un prilej ca preşedintele să explice criza actuală şi să apeleze la partide pentru găsirea unor soluţii. Nu vom refuza dialogul, dacă invitaţia va fi gindită într-un mod constructiv. O soluţie e greu de întrevăzut în acest moment, cînd executivul domină total legislativul, dar asta nu înseamnă că trebuie să nu punem umărul cu toţii.
Pentru a se ajunge la o autentică democraţie trebuie ca puterea să accepte ceva şi de la opoziţie. Astfel se asigură o continuitate a liniei politice a statului pentru că opoziţia este i un guvern în devenire. Şi încă ceva, cînd ai puterea, trebuie să fii generos! In ceea ce mă priveşte, eu, cum am mai şi făcut-o, de altfel şi altă dată, sînt dispus să discut cu preşedintele, cu oricine, nu am idei preconcepute.

Neli LUCHIAN
Răzvan MITROl

De ce n-am fost la Cotroceni?

ION RAŢIU: Iniţial acceptasem invitaţia, dar decizia Convenţiei Naţionale pentru Instaurarea Democraţiei de a o refuza m-a privat de plăcerea de a-l întîlni pe domnul Iliescu. Argumentul domnului Coposu, ca preşedinte al P.N.Ţ;-c.d., a fost că nu ar ii vorba de un dialog, ci de un prilej ca preşedintele să explice criza actuală işi să apeleze la partide pentru găsirea unor soluţii. Nu vom refuza dialogul, dacă invitaţia va fi gindită într-un mod constructiv. O soluţie e greu de întrevăzut în acest moment, cînd executivul domină total legislativul, dar asta nu înseamnă că trebuie să nu punem umărul cu toţii.
Pentru a se ajunge la o autentică democraţie trebuie ca puterea să accepte ceva şi de la opoziţie. Astfel se asigură o continuitate a liniei politice a statului pentru că opoziţia este i un guvern în devenire. Şi încă ceva, cînd ai puterea, trebuie să fii generos! In ceea ce mă priveşte, eu, cum am mai şi făcut-o, de altfel şi altă dată, sînt dispus să discut cu preşedintele, cu oricine, nu am idei preconcepute.

RADU CAMPEANU:     Am crezut şi credem că este necesar să se discute posibilitatea ieşirii României din impas. Din informaţiile mele rezultă că reuniunea convocată de preşedintele Iliescu nu avea acest scop. Dacă se dorea, cum ar fi normal, să se cunoască părerea forţelor de opoziţie, consider că era necesar să se stea de vorbă cu fiecare sau cu grupuri ce exprimă, anumite puncte de vedere. O discuţie într-un for atit de larg prin natura ei, nu poate fi eficace. Am făcut această experienţă cel puţin o dată. Schimbul de păreri cere timp şi implică confruntări între păreri diferite, dar şi analiza argumentelor fiecărei opţiuni exprimate. Aşa cum am precizat în scrisoarea adresată preşedintelui Iliescu, partidele de opoziţie sînt gata la un dialog constructiv, înţelegînd prin aceasta eficace, dar in condiţiile date acest lucru nu era posibil. De altminteri, vineri seara cînd am fost contactat telefonic am acceptat invitaţia. Am aflat ulterior că nu era vorba de posibilitatea desfăşurării unei convorbiri aşa cum noi o doream. Nu am fost informaţi nici în legătură cu problemele ce urmau a fi dezbătute. Repet: sîntem gata să stăm de vorbă, să ne spunem gindurile şi să aflăm gindurile partenerilor de dialog. Iniţiativa aparţine preşedintelui. Aşteptăm acest lucru.

N.R. Am fi dorit să vă prezentăm şi opiniile celorlalţi lideri ai partidelor absente luni la Palatul Cotroceni. Din păcate nu am reuşit aceasta, şi nu din vina noastră. Poate cu altă ocazie.

Neli LUCHIAN
Răzvan MITROl

Ziarul Libertatea din 14 martie 1991 pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 14 martie 1991 pag. a 4-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Presa acum 50 de ani

• RECENSĂMÂNTUL REFUGIAŢILOR ŞI DĂUNAŢILOR se va face pe formulare separate: 1) Refugiaţii din Basarabia, Bucovina de Nord şiTransilvania de Nord; 2) Evacuaţii din Cadrilater; 3) Expulzaţii; 4). Repatriaţii; 5) Dăunaţii (păgubiţii); 6) Funcţionarii statului şi întreprinderilor, ofiţerii şi subofiţerii din teritoriile ocupate 7) Copiii minori, refugiaţi fără părinţi etc. • DECRET-LEGE pentru completarea art. 11 din legea asupra organizării naţiunii şi teritoriului pentru timp de război • A REVENIT IARNA. Eri a nins toată ziua • CITIŢI: „TRUP ŞI SUFLET” • COMPLETA ADERARE a Africii franceze la politica mareşalului Petain • „TEATRUL SAVOY prezintă, duminică, 16 Martie, ora 11 dimineaţa al doilea şi ultimul concert de jazz SERGIU MALAGAMBA şi Peggy Grey (cântă, dansează şi dirijează), Marcel Leclerc (lansează Swingul Francez), Traian Petruţ (cântăreţ de SCAT)” • TINCTURA DE IOD,devenind toxică după 30 zile de nefolosire, este scoasă din uz • ÎNTÎMPLARI DIN CAPITALĂ. Ciudata, ispravă, a unui dement. Fiindcă îl durea capul, şi-a bătut un cui în el! • ARESTAREA unor ţigani escroci • MARI MANEVRE ÎN PACIFIC. Cooperează flotele engleză şi americană • ÎN OLANDA a fost descoperită o organizaţie secretă acuzată de „spionaj, sabotaj şi participare la organizarea cetelor de franctirori; se pregătea asasinarea soldaţilor germani cu diferite otrăvuri şi acizi” • DECRET-LEGE pentru „standardizarea căruţelor cu tracţiune animală” • LA DALLES, expoziţia sculptorului C. Baraschi • O ARMĂ VULNERABILĂ: vasele port-avioane. „Călcâiul iui Achille” al flotei britanice • ŞTIRI TEATRALE: la Naţional, comedia dlui. Kiriţescu; „Ion al Vădanei”; la Studio, premiera „Un om ca toţi oamenii” de d. Florian Scăr-lătescu • CONCURSUL DAT DE ITALIA la victoria şi renaşterea Spaniei naţionaliste • CONTROLUL ACTELOR de dispoziţie ale străinilor • „ŢELURILE DE RĂZBOI ALE ANGLIEI. Senzaţionale destăinuiri asupra scopurilor secrete ale diplomaţiei britanice” • TAXAREA SDRENŢELOR DE BUMBAC. Dispoziţiile Ministerului de Finanţe • EDITURA „CARTEA ROMÂNEASCĂ” PREZINTĂ: „Istoria literaturii române” de prof. D. Murăraşu („Cea mai metodică expunere a literaturii noastre de la începuturi până azi”); „Prin munţii noştri” („Pitoreasca României”, (vol. IV) de prof. I. Simionescu; „Lernt Deutsch” („Metoda cea mai lesnicioasă de a învăţa limba germană fără profesor”) de prof. dr. Max Richter • COLENTINA este considerată „Cea mai detestabilă intrare în Capitală. Un cartier de luptători oropsiţi” • „BYZANŢUL ŞI LUMEA SLAVĂ. Intre arabi şi tătari”, conferinţa dlui Alex. Eck, „cunoscut printre cei mai buni specialişti ai lumei slave” • MAXIME: „Dacă prostul s’a-r putea cunoaşte înţeleptul n’ar mai avea nici un merit (Emil Fauget) • TRAFICANŢI „en detail”. Traficanţi „en gros”.

Rubrică realizată de Ion BUTNARU

FĂNUŞ REFUZĂ PROVOCAREA…

Două dintre performantele omului de teatru George Bănică, în mai noua sa postură de gazetar, găzduite de ziarul nostru cu promptitudinea cuvenită, au fost un interviu cu preşedintele grupului „Topaz” (scandalul de la „Zig-zag”), milionarul Octavian Mitu, şi o incursiune (cu acordul gazdei) în locuinţa deputatului PNŢ-c.d., milionarul Ion Raţiu (fără scandal). Felicitindu-l, cu o sinceră invidie colegială, pentru asemenea performanţe, am parcurs cu un optimism reţinut a treia sa tentativă de acelaşi fel: relatarea „Fănuş Neagu şi codul manierelor elegante”, publicată în ziarul nostru în virtutea dreptului la replică al celui căruia nu i s-a răspuns la replica dată drept replică de drept! Sinceri să fim, ne aşteptam la o ripostă în cel mai pur stil fănuşian, la un bombardament de metafore si epitete scuturate de vîntul miniei  celui care, poate vă amintiţi relatarea, fusese provocat – cu eleganţă, desigur – să dea spectacolul unui interviu, deşi se afla la un „pahar de vorbă”, cu amicii, la Casa Scriitorilor. Proaspătul ziarist, prevalîndu-se de legitimaţia nr. 16 (pe care nu ziarul nostru i-a eliberat-o) a încercat, cum se spune, să forţeze… gura păcătosului, punînd într-o primejdioasă cumpănă dreptul gazetarului de a primi răspuns şi dreptul scriitorului de a nu da răspuns. Dacă s-ar fi menţinut la stadiul de solicitare, dialogul s-ar fi oprit de la sine, după primele replici: „Permiteţi?” – „Nu permit!” Dar omul de teatru nu putea reprimă conflictul dramatic în faşă! Ceea ce judecători obiectivi străduindu-ne să fim a devenit un fel, chiar şi benign, de provocare eminamente verbală. După care, la al şaselea refuz consecutiv, freneticul reporter a fost trimis într-o incintă obscură unde nimeni n-a ajuns de cînd răsună sfînta sudalmă românească pe pămînt!
Un distins scriitor să înjure un distins om de teatru, posesorul legitimaţiei de ziarist cu nr. 16?! Iată o temă, minoră în substanţă, dar majoră în semnificaţii, în faţa căreia coloanele „Libertăţii” nu puteau sta închise! Deşi introducerea, subtil-parşivă, era laudativă preţ de două treimi din relatare, reacţia lui Fănuş s-a lăsat aşteptată. Intîlnindu-l la o evocare Perpessicius, la Muzeul Literaturii Române, şi cerîndu-i un medalion pentru ziar despre sărbătorit, acel monument de bonomie şi de har care se numeşte Fănuş Neagu a avut o crispare imputativă: „L-aţi pus pe ăla să mă-njure că l-am înjurat!”. Cind a înţeles că „ăla” a acţionat „de bună voie şi nesilit de nimeni”, crisparea i s-a destins intr-un surîs atoateiertător. N-ai decît să-i răspunzi! Dreptul la replică… i-am sugerat o posibilă polemică eminamente cordială. „Ar vrea el să-i răspund!…” Şi nu i-a răspuns.
Un conflict dramatic fără deznodămînt? Omul de teatru George Bănică a reintrat pe scena „Libertăţii” cu o… reprovocare: „În urma apariţiei articolului… cunoscutul scriitor a hotărît, pur şi simplu, să-l bată pe autorul articolului”. Un distins scriitor să bată pe un distins om de teatru?! „Pentru mine, ne-a declarat George Bănică, e o mare cinste să fiu bătut de domnul Fănuş Neagu; e ca şi cinci m-ar fi bătut HEMINGWAY înainte de a-şi propti ţeava puştii in cerul gurii şi a apăşa pe trăgaci. Conflictul, deci, căpăta proporţii mitologice, drama devenea grandios romantică!
L-am reîntilnit pe Fănuş la festivitatea decernării premiilor revistei „Viaţa Capitalei”, numărîndu-se şi el printre laureaţi, alături de poetul Gheor-ghe Pituţ, actorul Marin Moraru şi publicistul Geo Raeschi. După felicitările de rigoare şi alocuţiunile spontane, a venit vorba şi despre răspunsul la re-provocarea Iui Bănică. „De ce nu-i răspunzi?” Fănuş a rîs atoateinţelegător: „Ar vrea el să-i răspund!…
Nu ne rămîne decit să aşteptăm a treia tentativă a omului de teatru de a intra în dialog cu omul de condei: întîi a fost injuria, apoi bătaia; urmează moartea! Deci: „Cunoscutul scriitor Fănuş Neagu l-a omorît pe cunoscutul actor George Bănică”… Deocamdată, Fănuş refuză provocarea! Dar la provocarea supremă?!

Ion BUTNARU