Publicat: 14 Martie, 2019 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1994?
DE LA O SĂPTĂMÂNĂ LA ALTA
 
Bilanţ fără aur la C.E. "indoor" de atletism de la Paris
 
Reprezentanţii României au obţinut patru medalii de argint şi una de bronz.
 
După nu se mai ştie exact câţi ani, în fine, băieţii noştri au învins fetele - au cucerit trei din cele cinci medalii. Dacă venea şi (G)ALINA ASTAFEI poate exista egalitate. Dar ea nu ne mai preferă...
 
Totuşi un mare succes: în clasamentul pe naţiuni, România se află pe locul 4, după Rusia, Germania şi Franţa!
 
Laszlo Tokes a declarat vineri în Ungaria că la Trianon
 
NAŢIUNEA A SUFERIT UN ACCIDENT MORTAL
 
Domnia sa consideră că părţile smulse din trupul ei se pot reunifica, el gândindu-se nu la o reorganizare teritorială, ci la o unire spiritual-sufletească, vechiul internaţionalism trecând acum în cosmopolitism.
 
După te în urmă cu o săptămână convoiul "Khan Koubrat" a reuşit să facă mat paznicii embargoului de pe malul bulgăresc al Dunării
 
OBSERVATORII EUROPENI ÎMPART MUSTRĂRI
 
Şeful Misiunii de Asistenţă a Sancţiunilor (S.A.M.) de pe lângă ONU, dl Rainer Beussel a întocmit un top al cauzelor care au permis încălcarea embargoului impus Serbiei:
 
• Lipsa de coordonare dintre bulgari şi români;
 
• Limitarea razei de acţiune a vedetelor trimise de Uniunea Europei Occidentale;
 
• Lacunele codului penal bulgar în privinţa combaterii crimei organizate;
 
DA, TOVARĂŞI, MAI SUNT ŞI LIPSURI!
 

SĂPTĂMÎNA POLITICĂ

GARDA SE SCHIMBĂ, DAR NU SE PREDĂ

 
A trecut, iată, o săptămână de când guvernul, remaniat - cum spuneam - pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale, a purces la treabă cu optimismul pe care i-l poate conferi apropierea scadenţelor FMI-iste. Cum se vor descurca noii miniştri în funcţie vom avea prilejul să vedem până la... proxima remaniere sau, cum se tot cobeşte - până la căderea acestuia. Până atunci să aruncăm o privire în urmă, la cei care au părăsit corabia sau şi-au schimbat postul.
 
UN FLORICĂ MAI MARE-N GRAD. Într-o declaraţie dată la câteva ore după remanierea la care nici n-a mai fost invitat şi despre care nici n-a fost informat în prealabil, generalul Spiroiu afirmă: "Pot să vă spun că armata e sub controlul politic". O declaraţie surprinzătoare din partea celui care nu încetase nici un moment să-şi trâmbiţeze "echidistanţa" şi să cocheteze cu toţi cei care l-ar fi putut ajuta să rămână în post. Pentru că generalul Spiroiu şi-a iubit ca nimeni altul scaunul. Sau, poate doar ca alt general: Florică. La fel ca şi acesta, dl Spiroiu a constatat apariţia neregulilor şi al imixtiunilor politice în momentul în care fotoliul de ministru i-a fost extras de sub fund... Cariera ministerială a dlui Spiroiu prezintă o mostră de carierism ce poate fi folosită ca material didactic. Ajuns din întâmplare - sau pe principiul selecţiei comuniste: din trei ramâne cel mai slab - la conducerea armatei, după mineriada din septembrie '91, n-a făcut altceva până la alegerile din ’92 decât să-şi cultive relaţii politice, să se zbată pentru a face parte din toate comitetele şi comiţiile posibile, să nu lipsească de la nici un cocteil sau recepţie pentru a fi văzut în preajma celor mari. După atingerea obiectivului de a rămâne în funcţie, şi-a concentrat ofensiva în direcţia restructurării armatei în folos propriu şi în uz personal. A cosmetizat cât a putut - uniforme, defilări, parăzi, rapoarte - lăsând ca dedesubt să sape carii ineficienţei. Puţinii bani daţi armatei s-au dus pe vizite în străinătate, pe colocvii, pe uniforme de gală şi pe afaceri ilicite ale regiilor din subordine, în timp ce, datorită lipsei de combustibil, trupele zăceau în cazărmi, iar avioanele şi elicopterele cădeau pe capete. A încercat să facă politică proprie, manevrându-l pe Florică cu o lipsă de abilitate ce a condus la finalul grotesc al afacerii. A încercat să acopere matrapazlâcurile subordonaţilor declarând regiile armatei ca fiind ...autonome, iar pe cel care risipeau banii statului, ca mari patrioţi. S-a grăbit cu dezarmarea - în timp ce alţii stăteau încă în expectativă - doar-doar l-o remarca Occidentul. A încercat să se emancipeze de sub "tutela" guvernului chemându-i la ordine pe militarii risipiţi prin alte structuri. A provocat şi întreţinut, poate, cel mai mare scandal al ultimilor ani, refuzând cu "demnitate" să  producă probe autentice împotriva acuzaţiilor ce i s-au adus şi neasumându-şi nici măcar onoarea unei demisii. Dacă nu i s-ar fi închis gura cu o funcţie atlantică (pentru care s-a pregătit doar în limba Tratatului de la Varşovia) probabil că ar fi reeditat în detaliu scandalul Florică, mai ales că, la fel ca şi acesta, îşi pregătise terenul prin câteva întrevederi strategice cu şeful Comisiei de Apărare.
 
Trăgând linia: o prestaţie lamentabilă şi regretabilă, ce poate fi remarcată doar prin durată şi prin efectele sale dezastruoase asupra moralului şi demnităţii Armatei. Fie-i funcţia atlantică uşoară.
 
JUSTIŢIARUL FĂRĂ SPADĂ. Într-un guvern de tehnicieni, dl Petre Ninosu a fost, fără îndoială, un ministru politic. Sarcină ingrată, mai ales când se avea în vedere restructurarea unui edificiu în care "armele" fuseseră întoarse cu multă naturaleţe în decembrie ’89 şi care nu suferise Ia vremea respectivă schimbări majore. Pe acest fond, un banal act administrativ - schimbarea judecătorului Turianu - a fost prea puţin în intenţia de a mai putea recupera ceva. Dar până atunci va mai curge ceva apă tulbure din Dunăre în mare şi din mare spre alte mări mai egee. După dl Teodoru mai rămâne doar o suspiciune alimentată de timiditate şi de incapacitatea sa psihologică de a ieşi la bătaie cu alţi lupi de mare. Transporturile vor continua, încă multă vreme, să deţină prioritatea în topul scandalurilor sindicale şi patrimoniale, trăgând înapoi zdruncinata căruţă a Reformei. În această perspectivă, viitorul dlui Novac apare mult mai puţin roz decât al dlui Teodoru care, măcar, va putea să mai uite din cele pătimite pe undeva prin vecinătatea lui Gelu Voican Voiculescu...
 
Octavian ANDRONIC
 

Corespondenţă din GUANGZHOU (CANTON) de la OCTAVIAN ANDRONIC

 

Experimentul chinezesc:

SOCIALISMUL CU FAŢA CAPITALISTĂ

 
• Un "rest" de vizită, amânată de acum trei ani aduce delegaţia română, condusă de preşedintele Iliescu, în faţa unui nou miracol asiatic: expansiunea "zonei libere" din GUANGDONG
 
Vizita oficială întreprinsă de preşedintele Iliescu în ianuarie 1991 în China a luat sfârşit mai devreme decât fusese programat, datorită situaţiei explozive din Golf. Autorităţilor chineze Ii s-a promis atunci ca restul vizitei - trei zile în sudul Chinei - să fie efectuat cu un prilej viitor. Acesta s-a ivit acum, permiţând ca sejurul din Coreea de Sud să fie completat în acest fel. Astfel că după epuizarea ultimului punct al programului coreean -vizitarea unei fabrici de utilaj greu şi a celei de autoturisme de mic Iitraj ale firmei DAEWOO de la Pusan - aeronava TAROM a pus cap-compas spre SHENZHEN, în sudul extrem al Chinei, lângă Hong Kong. Străbaterea traseului de la aeroport şi până la ultramodernul hotel Forum, cale de câteva zeci de kilometri, ne-a pus în faţa unei surprize de proporţii: arhitectura spectaculoasă, o mare multicoloră de lumini, şantiere, lucrări publice de o amploare pe care n-am mai întâlnit-o până astăzi. Istoria "zonei libere" din sud a început în urmă cu vreo zece ani şi paternitatea ideii îi este atribuită lui Deng Siao Pin, pe care pancarte uriaşe îl înfăţişează trasând conturul acestui perimetru conceput ca o replică la megalopolisul de peste munte. Tot ceea ce s-a realizat aici izvorăşte din principiul reducerii sau anulării taxelor pentru investitorii străini şi crearea de facilităţi excepţionale. Rezultatul este spectaculos şi uluieşte prin ritm şi amploare, SHENZHEN-ul rivalizand deja cu Hong Kong-ul şi sunt perspective de a-l depăşi în momentul în care peninsula se va realipi la China, în 1997. În cursul unei vizite la ultramoderna fabrică de aparatură fotografică "Olympus" am aflat că investitorilor străini (japonezi) li s-a concesionat terenul pe care au construit fabrica pe 30 de ani, la un preţ de 91 dolari m.p., că în primii trei ani sunt scutiţi de impozite, în următorii doi ani le plătesc 50 la sută, iar după 5 ani beneficiază de o scutire de 15 la sută. Este o explicaţie, dar nu singura. Dealtfel, pe parcursul celor trei zile pe care le-am petrecut în regiunea GUANGDONG - vizitând obiective economice din SHENZHEN, ZHUHAl şi GUANGZHOU, ne-am întrebat dacă doar ideea câştigării de investitori stă la baza acestei iniţiative. Probabil că nu. Amploarea lucrărilor publice, ale infrastructurilor, ale amenajării complexe a teritoriului ţintesc ceva mai departe. Un semn despre ce va să însemne această zonă cu o populaţie de peste 60 milioane, ne-a dat chiar în aceste zile replica premierului Li Peng, la avertismentele americane legate de neacordarea clauzei, din cauza politicii faţă de drepturile omului: "Să vă vedem dacă vă convine o asemenea piaţă!" Chinezii construiesc aici o "bombă" comercială a cărei explozie ameninţă să pulverizeze centrele tradiţionale, formula SHENZHEN - HONG KONG - MACAO este cea a unei fisiuni macrostructurale ucigătoare.
 
Zona liberă din sudul Chinei este un experiment fascinant: construirea socialismului cu faţă capitalistă! Economia socială de piaţă are aici raţiuni care cu greu pot fi depistate în alte locuri: o reformă în două viteze care poate da rezultate uimitoare, dar care implică, în acelaşi timp, riscuri enorme într-o societate care reprezintă o treime din populaţia globului.
 
Vizita delegaţiei române a luat sfârşit, astăzi, la GUANGZHOU (Canton), capitala acestei regiuni cu "regim special". Discuţiile purtate cu autorităţile de aici (care ne-au făcut o primire de excepţie) au identificat o serie de posibilităţi de cooperare, preluate de specialiştii celor două părţi. Ele urmează a fi analizate şi perfectate. Până atunci rămâne această copleşitoare senzaţie de colos trezit dintr-o toropeală milenară, ale cărui prime mişcări zguduie lumea în care trăim.
 
Apel disperat de la Ministerul Agriculturii:
PRIMĂVARĂ CARE-AI FOST, NU VENI, N-AI NICI UN ROST
 
Pagina a 2-a