Publicat: 15 Iulie, 2016 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1991

DE LA O SĂPTĂMlNĂ LA ALTA

ASTĂZI LA LONDRA, SPECTACOL DE GALĂ: "Cei şapte... Guliveri şi "Albă ca zăpada"

Gorbaciov — invitat special al celor şapte mari "bogătaşi" ai
mapamondului, care vor pune din nou lumea la cale. "Săracii" aşteaptă cu
emoţie deciziile lor.

PREŞEDINTELE ILIESCU A REVENIT ÎN ŢARĂ

Salutări din partea poporului frate costarican.

Ieri la Paris

MARE PARADĂ MILITARĂ PENTRU LINIŞTEA FRANŢEI

La Bucureşti, ambasadorul Vignal a desfăşurat o intensă activitate de reprezentare, în unele locuri fiind primit cu pancarte şi strigături de
protest. Asta-i democraţia!

Reparaţii capitale la vehiculul REFORMEI

GUVERNUL "REŞAPAT" VA FI ÎNNOBILAT CU CEL PUŢIN TREI MINIŞTRI DE COALIŢIE

Se aşteaptă cu interes reacţia majorităţii parlamentare la tentativa de constituire a guvernului de coaliţie.

NATURA ÎN SERIAL: După inundaţii, cutremure!

Ziarul Libertatea din 15 iulie 1991, pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

 

RENAUD VIGNAL, ambasadorul Franţei:

Ne-au trebuit 100 de ani ca să parcurgem calea de la dictatura unui monarh absolut la o democraţie reală"

O excepţie ce confirmă regula: domnul Renaud Vignal este singurul ne-român dintre cei "10 oamenii pentru România" cărora ziarul nostru le-a acordat Trofeele "Libertatea ’90". Motivaţia guriului - "pentru nobleţea sentimentelor de prietenie pe care le nutreşte în calitate de ambasador al Frantei faţă de poporul român şi luciditate în aprecierea realităţii româneşti" — explică, insă, pe deplin prezenta diplomatului francez intr-un palmares ce are ca numitor comun patriotismul şi dorinţa de a face din România o naţiune europeană şi universală în adevăratul înţeles al cuvîntului.

"Aş dori să menţionez de la început un lucru pe care mulţi prieteni ai Franţei nu îl cunosc şi anume că ceea ce sărbătorim noi la 14 iulie nu este căderea Bastiliei in 1789, ci Sărbătoarea Federaţiei din 1790. Este vorba de două momente istorice cu totul diferite, 14 iulie 1789 reprezintă pătrunderea bruscă a iraţionalului în istorie. Nimeni nu a prevăzut atunci pa acest obscur avocat - complet necunoscut, Camille Desmoulins, va chema la luptă, la 12 iulie 1789, mulţimea din grădina palatului regal. Motivind că regele pregăteşte masacrarea patrioţilor, Desmoulins a cerut populaţiei
să ia cu asalt Bastilla, pentru a împiedica o baie de sînge. Nimeni nu prevăzuse aşa ceva. Bineînţeles, au existat mulţi francezi care complotau de multă vreme să răstoarne monarhia absolută — de altfel ca şi la dumneavoastră, pe vremea dictaturii lui Ceauşescu, acţiunea obscurului avocat a fost cu totul surprinzătoare. In 1789 au fost zile de violenţa, cind drepturile omului, ca in orice revoluţie nu au mai fost deloc respectate.

Noi aniversăm însă, 14 iulie 1970, Sărbătoarea Federaţiei, care a fost organizată la Paris, la Champs-De-Mars. Atunci regele a depus jurămint pe Constituţie, instaurîndu-se o monarhie parlamentară liberă, democratică.

In ce priveşte relaţiile româno-franceze, ele sunt apropiate. A dovedit-o şi vizita preşedintelui Francois Mitterand, care a vrut să transmită României următorul mesaj: "Ţara dumneavoastră este Iubită, este acceptată, este respectată şi am Încredere că după revoluţia din 198S România a ales drumul cel bun. Sigur, mai sint multe de făcut pină ce ţara dumneavoastră va deveni o democraţie completă. lar noi ştim foarte bine ce înseamnă aceasta, pentru că ne-au trebuit 100 de ani ca să parcurgem calea de la dictatura unul monarh absolut la o democraţie reală".

O.K. sau K.O.? 

Fiul senator Dumitraşnu s-a bucurat de clemenţa profesorilor săi constănţeni la recentul bacalaureat, modificîndu-i-se nota (3,25) pentru a putea fi admis. Mulţi se întreabă dacă părintele său a sau ar fi admis un asemenea procedeu?

s. o. s.

Iată că politia face şi faptă bune pentru ziarişti: unul dintre ei, pungăşit zilele trecute în Cişmigiu de doi convivi, a fost salvat, la ţanc, de o patrulă aflată prin preajmă. Vom reveni cu amănunte.

GURA LUMII

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MlNA IN FOC)

LA TELEFON MAZILU!

- AMINTIRI DESPRE MINERIADĂ ŞI ÎNGRIJORĂRI ACTUALE —

Aflind că profesorul Dumitru Mazilu a anunţat că intenţionează să revină
în România, reporterul BBC Traian Ungureanu i-a telefonat în Elveţia D-lui
Mazilu, care a ţinut să-şi prezinte pe scurt activitatea de la plecarea sa
după evenimentele din iunie:
— Eu am sosit anul trecut după mineriadă — ştiţi că 26, respectiv 25 de
mineri şi 5 persoane care îi conduceau au invadat locuinţa mea la 14
iunie, iar peste o saptamîna eu am plecat din capitală, sosind la Geneva
pentru a-mi îndeplini misiunea ca raportor special pentru drepturile
omului şi tineretului în lume. Am elaborat două rapoarte, generale şi trei
rapoarte privind situaţia drepturilor omului în România. Deci mi-am
îndeplinit misiunea şi am hotărît să revin acasă, sperind că voi putea să
contribui în continuare la promovarea democraţiei şi libertăţii în ţara
mea.

Rep.: — D-le Mazilu, este legală intenţia dv. de reîntoarcere în România
de încheierea mandatului dv, pe lingă ONU şi, eventual, de schimbarea
raporturilor eu această organizaţie, sau de evenimentele din România?
D.M. — Mandatul meu nu s-a încheiat, mandatul meu se va încheia probabil
în 1993, mai am încă vreo doi ani de acţionat în calitate de raportor
special al organizaţiei mondiale. Întoarcerea mea este legată în special
de evenimentele grave care au loc în ţara mea şi, în primul rînd, sînt
extrem de îngrijorat de încălcările, de violentările grave ale drepturilor
omului în ţara mea. Am în vedere aici situaţia deosebită a unor categorii
largi de cetăţeni ai ţării şl defecţiunile grave în procesul care se
desfăşoară în prezent pentru aşa-zisa privatizare. Sînt extrem de
îngrijorat că o comisie pe care o formează guvernul, adică un consiliu îl
formează guvernul, îl conduce guvernul, îl patronează guvernul, urmează să
stabilească soarta cetăţenilor ţării. Aşa ceva nu se poate. Cetăţenii
ţării trebuie să-şi hotărască ei înşişi soarta. Nici un guvern, nici un
consiliu, nici o comisie — populaţia României. (va urma)

AMBIDEXTRU

Misterele lui Decembrie

'HAOSUL NOSTRU I-A PARALIZAT'

Declară un participant marcant la revoluţia din decembrie'89, GELU VOICAN VOICULESCU

- Cine a declanşat acest război electronic?
- Mi-e greu să răspund exact, dar din surse militare am auzit, fără însă să fi văzut cu ochii mei nimic, s-ar fi găsit baloane-sonde de fabricaţie
sovietică şi ungară, care avînd emiţătoare radio şi eventual luminoase au funcţionat ca nişte simulatoare.
Indiferent de fabricaţia lor, râmîne de aflat cine le-a lansat şi folosit împotriva noastră.

- Aceste forţe şi-au atins sau nu obiectivul?
- Înainte de a vă răspunde voiam să mai adaug ceva legat de tema anterioară. Referitor la reprezentările pe le aveam, trebuie să mai adaug
că eram orbiţi, obsedaţi - tributari prea mult logicii - de existenţa unui plan al securităţii întocmit pentru situaţii critice. Eram convinşi că un
asemenea plan era pus în aplicare atunci.
Or, s-a dovedit că în afară de ordinul numărul nu ştiu care (2500 dacă nu-mă-nşel), total nesemnificativ al lui Postelnicu, nu exista nimic. Mai
există acum vreo 5 ani, un plan  Aldea, în 2 variante, care mă viza chiar şi pe mine, dar în '89 era caduc.

- Nici celebrul ZZ?
- Altă fantasmagogie. Nici măcar denumirea nu e exactă, s-ar părea că era ceva doar cu Z.
Înfierbîntarea imaginaţiilor a dublat litera, decriptîndu-l, cu pretenţii de mare subtilitate, drept sfîrşitul sfîrşitului. Nu exista nici un ZZ. Am
fost şi la Dincă în închisoare pentru a lămuri problema asta. Se pare că la capitolul unor astfel de planuri, unor scenarii de criză, Ceauşescu era
deficitar. El se credea infailibil şi intangibil. De altfel, îmi este limpede că realmente el se credea adorat de poporul său. Toate elucidările
ulterioare au dovedit că ne închipuiam mult prea multe. Paradoxal, în revoluţia aceasta nu securitatea a deschis focul şi a tras. Ordinele
generalului Vlad au fost clare şi ascultate. Dacă au existat situaţii locale, ele trebuie puse pe seama unor iniţiative proprii. Revenind la
întrebare pot să vă spun următoarele: dacă au existat planuri ale unor diversionişti profesionişti strâini, şi probabil că au existat, datorită
rapidităţii derulării evenimentelor, ele au fost stopate. Insolitul acţiunii noastre, însăşi apariţia noastră imprevizibilă, dezordinea,
dezorganizarea şi acţiunea haotică specifică unor amatori i-au derutat în aşa măsură pe aceşti profesionişti, încît nemaiînţelegînd nimic, planurile
lor au fost blocate, devenind inoperante. Practic, haosul nostru a paralizat profesionalismul lor şi a făcut orice plan inaplicabil. Acesta
este misterul revoluţiei noastre, dacă există vreun mister. Erupţia noastră neaşteptată, modul spontan, dar total stîngaci, plin de
sinuozităţi în care am acţionat, nu a fost interpretat ca atare de aceşti profesionişti, care nu-şi puteau figura că noi sîntem cine sîntem - o
adunătură de necunoscuţi agregată, în jurul unui om providenţial, care polarizase de un deceniu speranţele şi aşteptările românilor - ne
atribuiau o acţiune coerentă, de superprofesionişti, care însă nu încăpea în tiparele înţelegerii lor, ceea ce a făcut să gripeze tot mecanismul
informativ diversionist. Dacă ei, cei de pe teren se aflau în situaţia asta, vă daţi seama cât de distorsionat s-au interpretat la centrele
respective de coordonare din afară, informaţiile bizare despre evenimentele din ţară. Aşa s-au spulberat 600 milioane dolari, cît am
auzit că a fost alocat operaţiunii Valahia/89. Probabil că analiştii interpreţi au fost surprinşi de apariţia neaşteptată a echipei noastre,
care a părut stăpînă pe situaţie, avînd o puternică bază submersă.
Probabil că nimeni nu-şi închipuia că noi pluteam pur şi simplu pe crestele valurilor mulţimii revoltate şi că nu aveam nici o structură
organizatorică sau ierarhică care să reprezinte sprijinul nevăzut al acestui vîrf vizibil. În această confuzie a constat cheia succesului
nostru.

- Aveţi o viziune originală asupra evenimentelor şi le priviţi dintr-o perspectivă singulară. Dar totuşi, ne puteţi spune: au existat sau nu
terorişti?
- Existenţa lor nu poate fi contestată, dar intervenţia lor nu a fost
coerentă şi nici unitară, ci rezultanta suprapunerii unor acţiuni
aleatorii, disparate şi necontrolate. Varianta că ne-am fi împuşcat doar
noi între noi sau că am înscenat noi înşine un simulacru pentru a
dramatiza începuturile şi a ne consolida legitimitatea printr-o aparenţă
eroică, reprezintă nişte speculaţii iresponsabile şi respingătoare prin
stupiditatea sau abjecţia lor. Teroriştii au fost şi au tras în noi.
Important este însă să nu substituim realităţii, un scenariu ordonat
raţional a posteriori. Ceea ce numim "terorişti" şi acţiunea lor, a fost
mai degrabă un cumul de efecte disparate şi suprapuse haotic. Nu ştiu nici
azi cine au fost ei. Cel mai plauzibil mi se pare s-admitem c-au fost de
cele mai diverse provenienţe, fără vreo legătură între ei: securişti
izolaţi, ce au acţionat, mai ales la început, răzleţi, fără ordin, în
absenţa oricărei programări sau planificări; este posibil ca anumiţi
rezervişti, pensionari sau activişti de partid, mai zeloşi, mai fanatici,
să fi tras cu armele lor proprii, eventual de vînătoare, de la o fereastră
sau de la un colţ de clădire; aceste acţiuni disparate este posibil să se
fi suprapus la întîmplare cu acelea mai coerente ale unor agenţi străini
sovietici ("turişti"), americani ("marines"- de la ambasadă);
arabi-studenţi sau mercenari aflaţi Ia instrucţie sau alt soi de
"terorişti" a căror apartenenţa o ignorăm. Toţi aceştia au avut o prezenţă
ubicuă şi insidioasă, derutîndu-ne în plus şi cu simulatoare. Un fapt
rămîne sigur: intensitatea atacului a scăzut după 25 decembrie, cînd s-a
anunţat moartea cuplului dictatorial, pentru a înceta pe 28 - odată cu
expirarea ultimatumului. Coincidenţa asta ne-a întărit convingerea că cei
care ne-au atacat atât de insistent ar fi fost fidelii lui Ceauşescu şi
deci, în optica de atunci, securiştii ori arabii mercenari. Ulterior, s-a
dovedit că cei din Direcţia a V-a nu au tras, cei din USLA de asemenea,
trupele de securitate neintrînd în discuţie, întrucît ni se alăturaseră
efectiv. Şcoala de la Băneasa fusese consemnată în cazarmă. Arabii oricum
nu puteau constitui o prezenţă numeroasă. Deci, în dorinţa de a preciza
cine au fost "teroriştii", azi putem spune cu siguranţă că nu securiştii
formau grosul lor. De altfel, cred că inacţiunea securităţii, neangajarea
ei în represalii şi imediata el raliere de partea revoluţiei, au
constituit elemente de surpriză, ce n-au fost luate în calcul de autorii
prezumtivelor planuri diversioniste. Nu este exclus ca şi acest element -
atitudinea neprevăzută a securităţii să fi contribuit - alături de
comportarea noastră haotică, atipică - la blocarea respectivelor planuri.
Mai rămîne un aspect de subliniat: dincolo de schimbul de focuri reale sau
simulate, dincolo de diversiunea menită să stîrnească panică în Bucureşti
sau în celelalte oraşe, asupra MApN şi TV s-au executat atacuri serioase
atât prin intensitatea lor, cît şi prin precizia cu care se ştia unde se
află proaspăta echipă conducătoare, direct vizată de aceste acţiuni.
Trăind nemijlocit în miezul evenimentelor, pot să vă spun acum, fără nici
o urmă de subiectivitate, că dincolo de diversiunea generală a existat
intenţia expresă de a ne lichida. Totul se întîmpla ca şi cum nu noi
trebuia să fi luat puterea. Apariţia noastră încurcase socotelile şi, în
consecinţă, noi trebuia să fim eliminaţi. Nu-mi explic cum se ştia exact
unde sîntem, căci de fiecare dată focul se concentra asupra locului unde
ne aflam. Uneori, aproape de necrezut se mergea pînă la detalii; cînd ne
mutam din biroul preşedintelui TV în cel al directorului general ambele la
etajul XI, focul se concentra pe camera respectivă. Rămîne de asemenea,
memorabilă tentativa de a ne anihila prin tirul executat din elicopterul
fără însemne ce a staţionat în aer la nivelul XI al blocului turn al TV,
din 23 decembrie.
S-a tras asupra noastră la etajul XI din singurele clădiri înalte din zona Pieţei Aviatorilor - blocul zis "bazaltin" locuit de funcţionari sovietici
şi primul bloc de la nr. 72.
Departe de mine de a insinua ceva în legătură cu primul bloc - el fusese abandonat de locatarii săi încă din 18 decembrie şi astfel "teroriştii"
putînd pătrunde nestingheriţi în el, la ultimele etaje, de unde puteau trage aproape în linie dreaptă asupra etajului XI al TV. În dimineaţa lui
24, s-a pornit un atac furibund asupra TV, soldat cu ocuparea parterului şi aproape a etajului 1, situaţie din care am scăpat numai fugind in
extremis cu un TAB la MApN. După plecarea noastră, asaltul a slăbit, ceeace dovedeşte că noi eram ţinta. La M.Ap.N. situaţia fusese mai bună - apărarea fiind mai puternică.
Dar, oricum s-a tras din blocurile de jur împrejur, suficient de intens pentru a ţine dispozitivul în şah. Pot să spun cu precizie că împreună cu
Ion Iliescu, Mihai Ispas, Petre Roman, Gena Iorga, Paul Jerbas şi alţii era să fim omorîţi de cel puţin cinci ori. Pentru mine e limpede că
atunci, în primele zile cineva a vrut să ne suprime cu orice preţ.
Pe urmă constatîndu-se că eliminarea noastră n-a reuşit, situaţia fiind fluidă şi incontrolabilă, acest duşman invizibil a renunţat, resemnîndu-se
cu evidenţa situaţiei de fapt şi consolîndu-se probabil cu nădejdea unor ocazii viitoare.
În ce priveşte întrebarea unde sînt teroriştii este mai simplu de răspuns: teroriştii prinşi erau în general doar nişte suspecţi, iar în urma
verificărilor au fost eliberaţi. 
Cum această operaţiune o făceau tot fostele autorităţi, trecute acum de partea revoluţiei este uşor de imaginat că au putut funcţiona tot felul de
complicităţi.
În ce priveşte morţii din rîndul teroriştilor am văzut personal cum au fost strînşi în zona atelierelor de creaţie de pe strada Pangratti.
Rămîne deci o enigmă cine au fost, câţi au fost şi dacă au fost prinşi, cum au scăpat.
Am totuşi mari nădejdi în munca minuţioasă a comisiei lui Sergiu Nicolaescu.

Neli LUCHIAN
Val. VOICULESCU

 

Ziarul Libertatea din 15 iulie 1991, pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

 

Ziarul Libertatea din 15 iulie 1991, pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

 

Ziarul Libertatea din 15 iulie 1991, pag. a 4-a ▼ Click pe imagine pentru mărire