Publicat: 16 Aprilie, 2019 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1994?
Libertatea din 16 aprilie 1994

TRANZACŢIILE TRANZIŢIEI

CINISMUL POLITIC Şl CALVARUL CHIRIAŞILOR

 

PDSR-ul a câştigat alegerile din 1992 şi graţie voturilor reprezentanţilor celor 1,5 milioane de locatari ai unor imobile naţionalizate, cărora le-a promis, cu elan electoral, punerea pe tapet parlamentar a unei legi care să nu-i lase pe drumuri. Momentul tensionat de ofensiva restauratoare a urmaşilor celor pe care regimul comunist îi aruncase afară din case, în anii '45 - '55, a fost speculat cu abilitate de partidul devenit de guvernământ. S-a prezentat un proiect rezonabil şi liniştea părea să se fi aşternut peste căminele inflamate de teamă. Numai că, după trecerea hopului, partidul cu pricina şi-a uitat promisiunile, trecând proiectul de lege la coada seriei ce aştepta să fie discutată de legiuitori. 

Nu cred că este vorba, în această tergiversare, doar de ingratitudine. Subiectul e fierbinte şi orice guvernant se gândeşte bine înainte de a risca să-şi frigă degetele. Mai ales că are şi un apendice cu "neutroni": casele fostei nomenclaturi. Ori de câte ori s-a luat în discuţie această chestiune, s-a ajuns, invariabil, la acest punct. Şi cum în aceste case stau (mai mulţi) actuali nomenclaturişti, dar şi (mai puţini) reprezentanţi ai Opoziţiei, nici unii, nici alţii nu s-au înghesuit sa ia taurul de coarne. Excepţie au făcut acei oameni politici al căror statut social şi ale căror interese profesionale veneau, natural, în convergenţă cu ideea restauraţiei locative. Este, desigur, cazul dlui Patriciu, devenit posesor al câtorva imobile din această categorie şi sponsor al tuturor mitingurilor şi reportajelor TV reprezentând interesele foştilor proprietari.

Iată însă că acum se agită din nou subiectul şi există ameninţări că Parlamentul se va ocupa ferm de ei. Acest lucru coincide însă, suspect, cu zvonurile tot mai insistente privitoare la alegeri anticipate şi chiar cu o abil mascată campanie electorală, declanşată de coaliţia majoritară. Chiriaşii devin, în acest fel, masa de manevră chemată să susţină obiectivele partidului care a promis că le va rezolva problema. La nevoie. Dacă nu va fi nevoie, proiectul lor va rămâne din nou în sertar, până la proxima criză. Şi, ca să nu iasă vorbe, Parlamentul a votat o lege de prelungire a contractelor de închiriere actuale pe o perioadă de 5 ani. Taman bine cât să acopere actuala legislatură şi următoarele alegeri.

Chiriaşii constituie un "detaşament" de manevră mult prea important pentru a fi dizolvat. Pe starea lor de incertitudine se bazează certitudinile echipei actuale. Stresaţi, înspăimântaţi, ei vor fi gata oricând să reacţioneze la ameninţarea manevrelor proprietarilor, ataşaţi Opoziţiei.

In această situaţie, calvarul lor nu va fi de scurtă durată. Cum nu le va fi nici incertitudinea. Doar cinismul politic nu cunoaşte limite temporale.

Octavian ANDRONIC


INTERVIUL DE SÂMBĂTĂ
PETRE ACHIŢENIE:

"Politica mea este arta"

- La 65 de ani, sunteţi mai cunoscut în afară decât în ţară! Care a fost ultima distincţie internaţională primită?

- Diploma Internaţională pentru Cultură, acordată de American Bibliographical Institut.

- Pentru ce isprăvi culturale?

- Pentru calitatea mea de cadru didactic la Academia de Arte Plastice (din 1957); pentru "Istoria românilor" din Mausoleul de la Mărăşeşti şi frescele de la Catedrala ortodoxă "Uspensia" din Botoşani, ctitorită de Elena Rareş, la 1552, unde a fost botezat Mihai Eminescu; pentru retrospectiva permanentă (350 de lucrări) de la Muzeul din Botoşani.

- Dar Centrul Bibliografic Internaţional din Cambridge de ce v-a considerat, de două ori, "Om al anului"?

- Pentru întreaga activitate artistică din ţară; pentru expoziţiile de la Tokio şi Osaka; pentru decorarea palatului de primire a şeicilor de la Abu Dabi (Emiratele Arabe); pentru...

- Din ce partid faceţi parte?

- Din nici unul! Politica mea este arta...

Ion BUTNARU


Contribuţii la monografia

«CELEI MAI MARI "BĂTĂLII NAVALE" DIN ISTORIA FLOTEI ROMANEŞTI»

PETROMIN-ERMIS CONTRA PETROMIN-FORUM

sau Băsescu-Alafouzos contra Teodoru-Katounis

Cu cărţile pe masa:    

TRAIAN BĂSESCU: "DIRECTORII PETROMIN TREBUIE JUDECAŢI ÎN LIBERTATE. ARESTAREA LOR E UN REFLEX TOTALITAR"

• La Revoluţie doar 60% din flota era operantă • E un act criminal să retehnologizezi flota din banii publici • Un contract nu poate fi dezavantajos - doar derularea lui • În '93, vasele sub pavilion străin au generat un profit de 11,5 milioane dolari • "Vânzarea" vaselor pe un dolar a fost o chestiune pe care presa n-avea cum să o priceapă • Contractul fiind generat de legea britanică, întâmpinarea trebuie făcută la Londra • Eu am dat o aprobare formală constituirii societăţii MINERVA • Cei 4 directori arestaţi au asigurat PETROMIN-ului o finanţare de 283 milioane dolari • Nu puteam fi de acord cu contractul cu FORUM MARITIME pentru că pierdeam controlul pe proprietate • L-aş trimite în judecată pe Văcăroiu şi Teodoru pentru susţinerea nejustificată a acestui contract • Mă deranjează că dl Taher reuşeşte să influenţeze politica unui minister

- V-aş propune un armistiţiu, renunţând la idei preconcepute, cum ar fi aceea că "Libertatea" e "o fiţuică de dezinformare", sau că dv. aţi vândut flota română. Cred că de pe această poziţie putem încerca să lămurim pentru cititori şi pentru opinia publică câteva lucruri. În primul rând am din ce în ce mai mult senzaţia, se poate să fie o părere personală, că tot acest război al flotei este o răfuială politică, în România, în Grecia şi cam peste tot pe unde reverberează, reducând toată povestea la o schemă simplă, în care fiecare parte foloseşte contractul celeilalte părţi ca o armă cu care să dea la cap inamicilor săi. Deci, s-ar putea să greşesc, nu vreau să fiţi de acord cu mine, dar eu cred că, de pildă, guvernul actual şi reprezentanţii lui folosesc contractul "Minerva" pentru a da în dv. şi în cei din vechiul guvern, iar dv. folosiţi contractul cu "Forum Maritime" pentru a le răspunde. Bineînţeles, schema este simplistă. Să vedem, totuşi, ce se întâmplă cu această chestiune, cu flota română, de ce a ajuns în situaţia asta?

- Ca să discutăm ce e cu flota română trebuie să vedem de unde a plecat. Or, eu vă dau sintetic câteva elemente. În ziua Revoluţiei 38,4% din tonajul flotei era legat de Agigea din motive tehnice. Drama este că în general nave noi erau în situaţia asta, pentru că se declanşase marea politică de asimilare a echipamentului, echipamente care n-au dat rezultate în exploatare. Degeaba avem o flotă de 6 milioane dacă operant era din ea doar un procentaj de 60% şi din acest 60% media de exploatare a navei era de 160-165 zile/an când media mondială este în jur de 360-355 de zile/an pe o navă de mare capacitate. Vă daţi seama ce handicap. Totul ar fi mers dacă această flotă nu era obligată după Revoluţie să iasă la piaţă. Pentru că importurile s-au diminuat drastic până la 60% la materii prime, minereu şi ţiţei, iar noi avem o flotă gigantică de petroliere şi mineraliere, totalizând 4,9 mil. tone.

- Pe ce loc ne-ar aşeza în lume capacitatea aceasta?

- Ca flotă naţională ne-ar aşeza între locurile 30-40. S-au făcut afirmaţii demagogice că am fost a treia flotă din Europa, a şaptea din lume, astea sunt poveşti propagandistice... Pentru că toţi acceptă că Rusia are o capacitate mai mare ca noi, deci ar trebui să fim noi după, numai dacă enumăr Italia, Anglia, Olanda, marea flotă grecească şi vă dau un exemplu elementar, flota norvegiană cu 42 000 000 tone de plasament - o ţară care are 4 milioane de locuitori. Deci cam aici suntem. Revenind însă la actualul război, el este într-adevăr un război al politicii, care de fapt loveşte în ceea ce toţi pretindem că am apăra: flota.

- Raportul dlui senator Bivolaru ce serviciu sau deserviciu credeţi că a făcut flotei?

- El a făcut şi servicii şi deservicii. Un serviciu pe care l-a făcut acest raport - şi eu am spus-o la tribuna parlamentului - este acela că are marele merit de a fi clarificat situaţia în care era flota după Revoluţie şi, de asemenea, are meritul că în cuprinsul său spune clar că soluţia de finanţare adoptată a fost singura soluţie posibilă în acel moment. Şi ea este valabilă şi acum. Pentru că este un act criminal să iei din banii publici, să retehnologizezi flota, pentru că ea nu poate sta în piaţă în starea tehnică actuală şi să te duci să faci prestaţie externă. Corect este să iei bani din sistemul privat internaţional specializat în finanţarea flotei şi să faci prestaţii tot în piaţa externă, deci în principiu tot de acolo de unde îţi vin banii, ca să acoperi creditele pe care le iei pentru retehnologizare. Asta ar fi politica corectă.

Există şi o parte incorectă a raportului - şi aici n-aş spune că neapărat parlamentarii care au fost în comisie au fost răuvoitori. Ei au reacţionat la nivelul pregătirii de specialitate pe care o avea fiecare, dar cu credulitate fantastică în nişte experţi. Nu veţi găsi în tot raportul, referindu-ne la PETROMIN care e utilizator de credite externe, nici un contract care să fie considerat acceptabil. Toate sunt dezavantajoase părţii române, toate au adus deservicii părţii române. Există o singură excepţie PETROKLAV-ul, societate mixtă de exploatare, în care noi avem 15 nave şi care a fost etichetată ca cea mai extraordinară soluţie, pentru că eu am fost în Consiliul de Administraţie al acestei societăţi şi, bănuiesc eu, colegii au gândit că dacă îl punem pe Băsescu într-o societate care e foarte bună, nu o să reacţioneze la celelalte. Nu mă satisface chestiunea, chiar dacă numele meu nu era pomenit vizavi de celelalte contracte. Şi eu reacţionez ca un tehnician, adică e o prostie să spui că toate contractele să fie etichetate ca dezavantajoase părţii române, atât timp cât aceste contracte - spre exemplu din '93, pentru că '92 a fost anul în care s-a accelerat masiv în această politică. În '93 aceste nave şi un grup de alte 38 aflate în porturi străine au generat un beneficiu net de 11,5 milioane dolari. Trebuie să nu fii foarte sănătos să faci afirmaţia că 38 de nave care îţi aduc un beneficiu de atâtea milioane dolari este un contract prost! Nu ştiu dacă este uşor de imaginat care este reacţia partenerilor, pentru că au băgat în aceste 38 de nave 283 milioane de dolari. Eu nu spun că toate aceste contracte comerciale au fost o reuşită. Din 18 contracte în care sunt implicate 38 sau 39 de nave, două nu sunt o reuşită. Contractele au fost corect tratate, aici intrăm în segmentul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către unul sau altul dintre parteneri. Soluţia aici nu este să arestezi oameni, soluţia este arbitrajul - cea pe care o prevede contractul. Şi partea responsabilă în arbitraj la Londra poate fi ţinută responsabilă financiară.

- În orice domeniu, dar poate mai ales în acesta al shoppingului, contractele conţin o doză de secret comercial care le face operante. În ce măsură acest secret comercial a avut o contingenţă penală, a făcut un serviciu flotei româneşti în prisma analizei făcute de comisie?

- A fost perioada '91 - '92. În '91 eu am fost ministru. Vă spun foarte clar că am făcut toate analizele cu putinţă. Ce putem face cu flota? Am cerut bani de la buget, am cerut bineînţeles fără rezultat. Nu astea erau priorităţile, mai ales că flota nu mai avea un obiect de exclusivitate a transportului şi nici cantitatea din ’89. Şi atunci am stabilit această politică, ca să o salvăm, altfel se întâmpla ce s-a întâmplat cu flota Ministerului Agriculturii care a stat legată cu pavilionul românesc la catarg până când s-a scufundat integral. Am zis că soluţia este finanţarea externă care, automat, înseamnă ipotecarea navei, ca să garantez creditul. Am generat această politică şi imediat au apărut contestările, chiar prin ’91, de la primul contract. Au fost destui binevoitori care să spună că s-au vândut nave cu un dolar, iar în anul 1991-1992 ăsta a fost obiectul de lucru al presei: Băsescu a vândut nave cu un dolar! Nu era adevărat că le vânduse Băsescu, iar în al doilea rând vânzarea cu un dolar a fost o inepţie. Din păcate, noi nu am putut să probăm presei exact confidenţialitatea contractelor. Nava este tot proprietatea PETROMIN şi de aceea s-a vândut cu un dolar, pentru că ea se putea face şi sub forma transferului pe care legislaţia română îl permitea. Dar, navele fiind angajate în transport internaţional, trebuia să avem în vedere ce prevede legislaţia internaţională. Această operaţiune este calată pe legislaţia britanică, care contestă dreptul de proprietate pentru ceva care nu are valoare, iar interesul nostru era să demonstrăm în orice litigiu că nava sub pavilion liberian "Tomis" are un contract de vânzare valabil. De aceea s-a făcut "vânzarea" cu un dolar. Noi nu am putut să ieşim în perioada '91-'92 cu aceste contracte, să le punem presei pe masă, uitaţi-vă, contractele sunt ale noastre! S-a ţinut mult la această confidenţialitate a contractelor financiare. Din păcate, tot felul de comisii n-au înţeles. Importanţa păstrării confidenţialităţii operaţiunilor unui armator de talia PETROMIN, inclusiv comisia parlamentară, unde eu vă spun cu mâna pe inimă, am atenţionat asupra necesităţii păstrării confidenţialităţii. Mai mult decât atât, aceste contracte, din informaţiile pe care le am, au fost xeroxate la Prefectura Constanţa constituindu-se o altă arhivă, nu ştiu de unde. Cert este că aceste contracte, în momentul de faţă, circulă pe piaţă. PETROMIN-ul este o carte deschisă. Toată munca noastră de a menţine confidenţialitatea sa s-a dus în vânt. Că acest transfer de informaţie s-a făcut din neştiinţă, de un parlamentar sau altul, asta nu mai este vina mea.

- Deci, este pe de o parte contractul MINERVA, pe de altă parte contractul FORUM MARITIME. Să începem cu contractul Minerva. La vreme încheierii lui a fost considerat avantajos. A avut cauze asiguratoare pentru PETROMIN?

- Categoric, este un contract bun în limita rezonabilă a riscului pe care îl implică un contract comercial, pentru că nimeni în vreun contract shipping nu poate să producă o clauză de genul: în orice condiţii eu câştig! Tu, al doilea partener, trebuie să-mi dai mie nişte bani! Afacerea nu merge. Nimeni nu-ţi poate garanta câştigul. Aici lucrurile sunt puţin mai complicate pentru că este vorba de un contract de asociere mixtă, în care partea română a intrat cu 7 nave, având valoarea de 47 milioane dolari, evaluate înainte de intrare, iar partenerul grec şi, în speţă, firma lui Alafouzos, a intrat cu un credit obţinut de la BARCLAY 'S BANK prin ipotecarea valorii nou create în retehnologizarea navelor.

- Deci a ipotecat viitoarea stare a navelor.

- Da, pentru că navele au fost reevaluate pentru starea lor viitoare, şi a fost pusă ca ipotecă valoarea viitoare a navelor pe care a acceptat-o banca. De aceea BARCLAY'S BANK a finanţat acest program. În plus, aici mai există încă două garanţii, de data asta în favoarea Petrominului. Garanţia personală cu averea familiei Alafouzos şi încă o garanţie, care face ca toate acţiunile firmei Ermis să fie ipotecate în favoarea Petrominului până când Ermis...

- Dle Băsescu am sentimentul că majoritatea criticilor se referă la utilizarea frauduloasă a acestui contract după încheierea lui. Aş simplifica spunând ce am înţeles eu, că dl Alafouzos a folosit banii pe care i-a luat de la bancă pentru a-şi construi postul de televiziune şi postul de radio; după care a constatat brusc că nu-şi mai poate îndeplini obligaţiile contractului. Ce se întâmplă în această situaţie?

- Aici trebuiesc făcute câteva lucruri. Dacă acest lucru este adevărat. Deci eu nu-l afirm. Şi nici nu-l suspec tez.

- Se zice că el a venit la Bucureşti tocmai pentru a comunica că nu mai poate să ducă acest contract.

- Eu n-aş merge pe "se zice". Eu merg pe lucruri absolut precise. Şi care pot fi probate cu documente. Pentru noi este un semnal de alarmă clar, pentru partea română. Atât timp cât sunt atacuri în Grecia, care spun că parte din banii de la navele româneşti au fost deturnaţi în folosul personal al partenerului. Este un semnal şi trebuie să mergem pe urmele lui. Cum se face asta? În momentul de faţă, deci de anul trecut, partenerul nostru a prezentat, categoric, un aşa numit raport de auditare. Raport de auditare pe care l-a făcut o firmă a fiscului grec. Din care rezultă cheltuirea pentru aceste nave a sumei de 63,5 milioane dolari.

- O explicaţie a fost dată prin faptul că devizul reparaţiilor a fost încărcat.

- Care este soluţia aici? Pentru că soluţia de ruptură înseamnă pierdere pentru partea română. Soluţia corectă aici este PETROMIN-ul să nu-şi mai trimită delegaţii după delegaţii sau Parlamentul să nu-şi mai trimită delegaţii care nu fac decât rău şi prostii. În primul rând, mulţi dintre ei sunt nepricepuţi şi se întorc de acolo cum au venit, cu impresii. Aici PETROMIN-ul trebuie să numească două firme de consultanţă specializate în evaluări de reparaţii, care să-i dea două rapoarte. Eu, dacă aş fi director la PETROMIN, aş angaja două. Şi pe cât posibil firme de consultanţă care lucrează mult în România. Două firme de consultanţă nu pot să coste mai mult de 100 000 de dolari... mai ales că ai şansa să-i recuperezi. Aş face această auditare - un control echivalent cu cel al Gărzii Financiare, pentru că prin contract partea română are dreptul să-şi numească firmă de auditare separat de partea greacă - constată diferenţa şi se duce acolo unde îi spune contractul, la Londra, la arbitraj. Contractul este guvernat de legislaţia britanică. Asta a fost voinţa părţilor. Nici partea greacă nu a acceptat legislaţia părţii române, nici invers, şi atunci s-a spus: Londra. Pentru orice litigiu. Asta era soluţia corectă, nu să se facă din această presupusă, deocamdată, fraudă aşa ceva. Pentru că aici există două variante. În primul rând, Justiţia l-ar fi obligat - în cazul în care există diferenţe - pe partenerul lor să ramburseze părţii române, să scoată din cheltuieli sumele care nu se justificau prin expertiză. Aici însă am şi o observaţie: pentru mine faptul că partenerul grec are deja o auditare făcută, acceptată de fiscul grec, este un oarecare semnal. Şi mă duc tot în sfera politicului. La momentul în care s-a făcut această auditare, la putere era guvernul Mitsotakis, cu care acest Alafouzos era într-un război cumplit. Mi-e greu să cred că fiscul de sub conducerea lui Mitsotakis a digerat cu uşurinţă un raport de auditare cu care puterea politică din Grecia a vrut să-l pună în dificultate pe Alafouzos. Dar asta e doar deducţie. Soluţia corectă este numirea a două firme de auditare sau minim una.

- În ce măsură sunteţi legat şi implicat în acest contract?

- Sunt printre cei care au dat o aprobare formală constituirii societăţii mixte. O aprobare care nu-mi dau seama ce valoare juridică are. Este dată pe o expunere de motive, noi considerând că trebuie să scoatem o hotărâre de guvern. Deci, Ministerul Transporturilor a considerat că pentru constituirea acestei societăţi trebuie să scoată o hotărâre de guvern. Mi s-a prezentat de la companie un punct de vedere şi principalele jaloane de constituire. Acea notă prezentată de companie am transformat-o în expunere de motive încercând să scot o hotărâre de guvern. Bineînţeles, la vremea aceea eram tributar reflexelor vechi. Hotărârea a fost semnată şi de Agenţia Naţională de Privatizare, e şi semnătura dlui Mişu Negriţoiu pe acolo, şi Fota şi Finanţele. Totul e blocat la Justiţie care a spus: conform Legii 15, nu-i nevoie de hotărâre de guvern! În acel moment s-a stopat procesul. Şi ei au hotărât: s-au dus mai departe cu societatea. Actul oficial prin care să se constituie societatea mixtă nu a mai ieşit. Dar asta nu înseamnă că mă derobez de responsabilitatea morală. Pentru că am încurajat Compania să meargă înainte cu societatea.

- Există un punct slab aici şi aş vrea să mi-l demontaţi dacă puteţi. De la care problemă porneşte toată treaba? Alafouzos nu era un specialist în shipping, nu era un nume. Se pare că aceasta a fost prima lui afacere pe cont propriu în acest domeniu. Nu prezenta ea un grad de risc?

- Aici suntem într-o divergenţă, pentru că PETROMIN-uI, înainte de a demara această afacere, şi-a luat informaţiile de la cei care sunt datori să-i dea informaţii. Din informaţiile pe care le aveam, firma ERMIS era o firmă cu bonitate şi cu un nume bun pe piaţa greacă. Şi nu numai, inclusiv pe piaţa londoneză. Dacă venim în sfera unei persoane, deci a lui Ioannis Alafouzos, el este doar fiul bătrânului Alafouzos. Că programul a fost mare, poate prea mare pentru el şi poate şi pentru noi, este alt lucru.

- Acestui contract se datorează arestarea directorilor de la PETROMIN?

- Din păcate da.

- Şi care sunt, după dv., elementele care nu rezistă acţiunii juridice?

- Dacă iau doar capetele de acuzare. Ei sunt acuzaţi de abuz în serviciu cu daune aduse avutului obştesc. Nu poate fi vorba de nici un abuz. Un contract comercial nu poate fi considerat că ar face obiectul unui abuz. El reprezintă voinţa părţilor. Ceea ce este în contract devine o lege a părţilor, conform legislaţiei internaţionale şi române. Că în derularea acestui contract au apărut problemele care au apărut, nu este un motiv să arestezi nişte manageri care au asigurat PETROMIN-ul de o finanţare de 283 milioane de dolari. El este unul dintre contractele pentru cele 38 de nave. Acest contract n-a generat pierderi. Deocamdată, din şapte nave cu care PETROMIN-ul a intrat ca aport de capital, patru sunt în funcţiune şi sunt în piaţa mare, adică au fost retehnologizate la nivel top, tocmai pentru că erau nave relativ noi, cu o medie în vârstă de 3,5 ani. Deci, erau nave fabricate între '85- '87. Din câte ştiu, cele patru nave care sunt în funcţiune au adus numai profit. În urma scandalului ivit în iunie '93, aceste conturi sunt blocate, este un adevăr. Ele se deblochează numai la masa tratativelor şi nu prin corespondenţă de presă Bucureşti-Atena. E o prostie.

- Referitor la contractul Forum Maritime, aţi fost de la bun început foarte vehement împotriva acestui contract, care, din câte ştiu eu, nici nu a apucat să se deruleze.

- Am fost vehement pentru că schimba un crez al meu. Soluţia de a intra într-o societate mixtă în care să cedăm 51 la sută, asta am avut-o din '91. Deci, implicit, proprietatea pe 51 la sută din acţiunile flotei. Practic, pierzând controlul pe proprietate. Toată bătălia noastră a fost să găsim soluţia de finanţare menţinând proprietatea pe nave. Singura societate mixtă care este făcută pe proprietate este această MINERVA, în rest nu veţi mai întâlni nici un contract în care PETROMIN-ul să intre într-o societate care să afecteze proprietatea asupra navei. Toate sunt contracte prin care PETROMIN-ul îşi păstrează integral proprietatea pe nave. Or, după doi ani de muncă şi un crez, că nu trebuie să cedăm proprietatea pe flotă, ci trebuie s-o retehnologizăm menţinând proprietatea, să te trezeşti în '93, când deja flota financiar îşi revenise, acoperindu-şi datoriile şi către statul român şi către bănci (pentru că PETROMIN a moştenit 24 de milioane dolari, datorii scadente dinainte de Revoluţie) nu mai există nici un motiv să cedez acum 51 la sută din proprietate. Mi s-a părut o mare greşeală managerială, care răsturna doi ani de muncă şi de risc, pentru că eu vă pot informa că, spre exemplu, în momentul în care am luat decizia să schimbăm pavilioane, să facem aceste vânzări în dolari, ne-am dat seama că din cei 22 milioane de români doar cinci-şase vor înţelege mecanismul, ceea     ce s-a şi întâmplat. Deci, am încercat să facem nu     societate mixtă pe proprietate, ci o finanţare invididuală pe fiecare navă cu acea teorie "Single Company", care să menţină proprietatea integrală asupra navei. Dacă mâine statul român vrea să-şi treacă navele sub pavilion românesc, are de făcut un singur lucru: să scoată din rezervă 283 milioane dolari, să achite toate creditele la bănci. Şi şi-a repus navele sub pavilion românesc!

- Adversarii dv. au vehiculat ideea că vehemenţa cu care v-aţi pronunţat împotriva acestui contract s-ar fi datorat faptului că în momentul în care acesta ar fi fost operant ar fi dus la descoperirea unor angajmente oneroase asupra navelor cuprinse aici.

- Dimpotrivă, menţinerea statutului cu PETROMIN-ul aşa cum a fost în momentul când am plecat din minister, permite investigarea lui până la ultima consecinţă a activităţii anterioare. O intrare într-o altă societate mixtă este cu totul altceva. O literă nu-i modificată din contract. Să se verifice tot. Am o singură exigenţă, să verifice specialişti, nu altcineva.

- Aţi afirmat într-un interviu recent că i-aţi trimis în justiţie pe primul ministru şi pe fostul ministru al transporturilor, Teodoru. Cu ce argumente şi cu ce acuzaţii?

- Cu multe acuzaţii, dar cu una în mod deosebit: cu susţinerea nejustificată pe care au dat-o contractului FORUM - PETROMIN, care modifica exact această strategie a flotei. Pentru că, în primul rând, şi-au depăşit atribuţiunile susţinând şi iniţiind - este prima dată când flota se trezeşte cu contracte iniţiate de sus în jos! Or, acum ministrul transporturilor, după celebra vizită a primului ministru la Atena, vine cu soluţia salvatoare. Iată, dăm 51 la sută din acţiunile flotei.

Eu am trăit în flota asta, o iubesc, este meseria mea.

Nu puteam să nu reacţionez la o prostie. Mai ales că mă implicasem cu toate riscurile în acest program de finanţare. Cum, dacă găseşti soluţii de finanţare e fraudă?! Mulţi îmi reproşează de ce nu am făcut politica asta şi la ROMLYNE şi la NAVROM. Erau companii mult mai mici şi mult mai puţin importante pentru România. Vehemenţa a fost cu atât mai mare cu cât mi-am dat seama de implicaţii. Şi vă dau numai exemplul MINERVA. Noi am sesizat că partenerul grec este într-o oarecare dificultate, dar nu insurmontabilă, pentru că există oricum soluţii. Acest contract a dat ocazie de ieşire, partenerului grec, care era în situaţia de a nu-şi respecta obligaţiile care le avea faţă de PETROMIN. În loc să mergem frumos la Londra, să-l obligăm să-şi îndeplinească toate obligaţiile contractuale, i-am creat cea mai grozavă portiţă de scăpare. A apărut contractul Forum-Petromin în care i se schimba partenerul pentru că Katounis devenind majoritar, acţionar principal, el devenea şi partenerul lui Ermis în contractul MINERVA. Şi atunci partenerul grec a profitat de o clauză, clauza 15D din contract, care interzice oricăruia dintre parteneri să schimbe ceva, să se retragă din afacere fără avizul celuilalt partener. Astă e o clauză firească. Clauza era reciprocă. Nici Ermis-ul nu avea voie să-şi vândă acţiunile fără acordul PETROMIN-ului. S-a profitat de această ocazie şi pe data de 30 iunie, după ce au existat nişte declaraţii guvernamentale ale dlor Teodoru şi Văcăroiu -contractul se face şi trebuie făcut - acesta a notificat, văzând poziţia oficială a guvernului român, PETROMIN-ul: în baza încălcării clauzei 15 din contractul nostru de asociere ţi-am reziliat contractul!

Dar prin această formulă, cele 50,5 milioane, care este cotribuţia de credit a lui ERMIS trebuie preluate de PETROMIN. Or nu le poate susţine! Mai este o treabă. Societatea mixtă MINERVA achiziţionează trei petroliere. Unul de 86 000 tone, construit în Japonia, alte două de 88 000 tone, construite în Spania. 

Nave care fuseseră angajate până atunci la Shell, B.P., Texaco. Petromin-ul se vedea dintr-o dată cu aceste trei nave pierdute.

- Nu credeţi că la rândul dv. sunteţi victima acestui climat de suspiciune? Chiar credeţi că contractul Forum n-ar fi putut să aibă un efect cât de cât benefic asupra flotei, să o repună în funcţiune?

- Nu cred în el. Pentru că cele 25 de milioane care însemnau avansul, erau într-adevăr o primă, dar singura contribuţie cash! Mi s-a părut inadmisibil în ce condiţii se dădea restul. O flotă subevaluată la 750 milioane dolari n-o discut. Dincolo de asta, o contribuţie de 25 milioane dolari dată astăzi şi tot astăzi să preiau 51 la sută din flotă, e o copilărie.

Pentru că era eşalonat contractul pe următorii şase ani. Al doilea lucru, ca să dobândesc 51 la sută din ceva care valorează 750 milioane trebuie să vin tot cu această sumă.    

- Din repetatele luări de poziţie s-a conturat şi ideea unui război personal între dv şi dl Taher. Are vreo bază această supoziţie?    

- Ar putea avea. Eu i-am spus... ţara asta este a românilor, şi nu a arabilor. Mă deranjează că el reuşeşte să influenţeze politica unui minister, ceea ce mi se pare inacceptabil. Pentru că nu Forum-Petromin a fost singura lui realizare.    

- Vedeţi o soluţie de rezolvare a acestui interminabil scandal?

- Acest scandal are o singură soluţie. Să înţelegem şi unii şi alţii că el face extraordinar de mult rău, în special, flotei. Cred că primul lucru ce trebuie făcut este reluarea discuţiilor cu ERMIS - pentru că încetarea contractului ne va aduce pierderi mari - şi Alafouzos să fie atenţionat asupra faptului că se află în defect, el fiind responsabil cu asigurarea finanţării în continuare.

Dar, mai ales, cred că e necesar ca directorii PETROMIN să fie judecaţi în stare de libertate. Arestarea lor este un reflex de tip totalitar şi un abuz la adresa celor mai elementare drepturi ale omului.

Dacă au greşit, justiţia va hotărî!    

Octavian ANDRONIC

Pagina a 2-a