Publicat: 16 August, 2018 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1993?

DE LA O SĂPTĂMÂNĂ LA ALTA

LUNGA VARĂ FIERBINTE A OFENSIVELOR SINDICALE

UNDE VA DUCE "REACŢIA ÎN LANŢ“ DECLANŞATĂ DE MINERI Şl PRELUATA DE MECANICI?

În ciuda apelului... înciudat al braşovenilor..:
GREVA TOTALĂ NU ESTE NICI GENERALĂ. UN NUMĂR IMPORTANT-DAR NU SUFICIENT- DE GARNITURI CONTINUÂND SĂ CIRCULE ÎNTR-O... ANUMITĂ PARTE A ŢĂRII
Cât priveşte urmatoarea grevă, cea a drumarilor...
AUTORITĂŢILE ERAU HOTĂRÂTE SĂ ÎMPIEDICE EVENTUALELE ACŢIUNI DE BLOCARE A ŞOSELELOR, PODURILOR Şl TRECERILOR DE FRONTIERĂ

ÎN TIMP CE POZIŢIA PARTIDELOR POLITICE CONTINUĂ SĂ FIE AMBIGUĂ (FĂRĂ A-I APROBA PE GREVIŞTI, DAR ACUZÂND GUVERNUL) MARILE FEDERAŢII SINDICALE SE MENŢIN ÎN EXPECTATIVĂ
Care să fie motivul ratării unei ocazii aproape unice de a se pune în practică mult dorita...
GREVĂ GENERALĂ ?

PROBABIL PENTRU CĂ RAPORTUL ACTUAL DE FORŢE DINTRE CEI CARE DORESC CĂDEREA GUVERNULUI Şl CEI CARE-L GĂSESC CONVENABIL OBIECTIVELOR GENERALE DE MOMENT ESTE ŞI EL NECLAR

CONSILIUL SUPREM AL APĂRĂRII ESTE PREOCUPAT DE SITUAŢIA CREATĂ, DAR MAI ALES DE CEA CARE POATE SĂ (DE)GENEREZE
ESTE SOLICITATĂ INTERVENŢIA NEÎNTRZIATĂ A PREŞEDINTELUI ILIESCU

Un negociator de ultimă oră: preşedintele Camerei Deputaţilor, ADRIAN NĂSTASE

COTA DE POPULARITATE A GREVIŞTILOR. ÎN PLIN SEZON DE CONCEDII, ESTE DRASTIC AMENINŢATĂ DE RESENTIMENTELE CĂLĂTORILOR NEVOIŢI SĂ PETREACĂ ZILE ÎN ŞIR PRIN GĂRI

 

SĂPTĂMÂNA POLITICĂ

Guvernul RO-STO-VAC faţă în faţă cu grevele

Guvernele care s-au perindat de Ia revoluţie încoace n-au avut niciodată în opoziţie un adversar atât de temut cum au fost sindicatele. Pentru simplul motiv că formaţiunile politice n-au avut nici aderenţa şi nici instrumentele de acţiune de care au beneficiat acestea. Posibilitatea de a bloca întregul mecanism economico-social acţionând în doar câteva puncte-cheie a făcut din sindicatele şoferilor sau ale mecanicilor de locomotivă vârful de lance al acţiunilor revendicative. Lăsând la o parte situaţia specială a minerilor, cărora Puterea însăşi le-a oferit argumentele de a se considera o categorie privilegiată, prin mobilizarea lor la instaurarea ordinii, transformându-i în bumerangul care a vandalizat Capitala în septembrie '91, după incursiunile anterioare soldate cu... amenajarea spaţiilor verzi de la Teatrul Naţional, este evident faptul că nici una dintre proiectatele greve generale de până acum n-a avut efectele devastatoare — din punct de vedere economic — pe care le are actuala grevă a mecanicilor. Ba, mai mult, în simptomatologia de gen se adaugă un element nou: dacă până acum deciziile justiţiei au fost, de bine de rău, respectate (chiar dacă nimeni n-a plătit un sfanţ din pagubele provocate), acum hotărârea Curţii Supreme de Justiţie a fost pur şi simplu sfidată, greva mecanicilor devenind din generală, totală! În plus, greviştii au învăţat din greşelile trecutului şi responsabilitatea deciziilor nu mai este asumată de un sindicat anume, sau de anumiţi lideri, ea fiind prezentată ca o "emanaţie" a întregii mase de sindicalişti, situaţie care, evident, generează dificultăţi insurmontabile în tragerea la răspundere a vinovaţilor.
Prima concluzie care se desprinde din această nouă fază a escaladării conflictelor de muncă este aceea că, asemeni celor care l-au precedat, guvernul Văcăroiu s-a prezentat complet descoperit în momentul declanşării crizei. Parcă dorind să confirme teorema că nimeni nu învaţă nimic din lecţiile istoriei, Executivul a făcut uz şi de data asta de argumentele clasice: de unde nu e, nici Dumnezeu nu poate să ceară! Reiterând şi suprema acuză, aceea de "terorism sindical". Este, ca să fim sinceri, cam prea puţin pentru a avea vreo şansă ca negocierea să evolueze spre o soluţie rezonabilă. Lipsa unei strategii, a unei tehnici de abordare a conflictelor de muncă riscă să se transforme într-o boală cronică a guvernelor noastre. Între aroganţa şi implacabilitatea guvernului Roman, obstinaţia "căderii lat sub masă" a guvernului Stolojan şi inamovibilitatea bugetului la guvernul Văcăroiu nu sunt diferenţe de fond, ci doar de nuanţă. Nu cred, nu pot să cred că măcar o parte a liderilor de sindicat sunt lipsiţi de o raţiune elementară care să le facă evident faptul că nu se poate cere ceea ce nu există. Cred însă că refuzul discutării, al analizei însoţite de bunăvoinţă blochează orice comunicare. Iar consecinţele sunt chiar mai catastrofale decât eventualele cedări, care pot fi şi reciproce.
După ştiinţa mea, pe statele de salarii ale Guvernul figurează şi un compartiment ce are ca obiectiv tocmai analiza acestor situaţii şi elaborarea de soluţii. Ce au produs membrii acestui compartiment pentru banii încasaţi? După cum lesne se poate constata, nimic...
Care vor fi consecinţele acestei greve şi ale celor care se anunţă? Nădejdile unui evantai de forţe politice merg pe ideea căderii Guvernului, care în mod evident nu deţine soluţiile dezamorsării crizei. Cred, însă, că acest lucru nu este dorit tocmai de către federaţiile sindicale.
Pentru că o cădere a Guvernului îi va lăsa, o lungă perioadă, fără interlocutor. Nu vor mai avea cu cine discuta. Nu vor mai avea pe cine şantaja. Cu riscul, chiar, ca şi o bună parte din revendicările deja obţinute, să fie pierdute.
Partidul Democrat s-a adresat preşedintelui solicitându-l să acţioneze ca mediator în acest conflict, înainte ca el să escaladeze în mod periculos. În ceea ce-I priveşte pe dl lliescu, a fost evident din cuprinsul interviului său de vineri, la televiziune, că domnia sa nu are în vedere o schimbare de guvern. Cel puţin în acest moment. O remaniere — nu ştiu cât de amplă — i se pare necesară. Vor fi sacrificate, astfel, câteva capete de miniştri pe altarul fragilei păci sociale? Vechiul vis de "uniune naţională" al preşedintelui va fi realizat, probabil, prin pragul iernii. O iarnă care nu va mai putea fi traversată de actualul guvern, uzat de impactul celor două încercări majore (anularea subvenţiilor şi T.V.A.) şi de fluidizarea raportului de forţe din Parlament. Greutăţile unei ierni dificile este bine să fie împărţite pe cât mai mulţi umeri, de cele mai diverse "culori" politice. Este, de altfel, şi părerea americanilor, dl ambasador Davis a spus-o destul de transparent in mesajul său din 4 iulie. Cum ar putea ea să nu fie împărtăşită de dl Coposu, de exemplu ?

Octavian ANDRONIC

Paradoxurile luptei sindicale:
MINERII AU FOST "LOCOMOTIVA" GREVEI ÎN A CĂREI "REMORCĂ" S-AU URCAT ... MECANICII!