13 mai 2021

Remember 17 aprilie 1991 – Presa acum 30 de ani

Libertatea
Distribuie pe rețelele tale sociale:
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1991

​EVRIKA! FUGIT IRREPARABILE TEMPUS.

Alina Murgiu de la „22” este alarmată „că timpul care a trecut de la alegeri încoace, a fost folosit prea puţin sau deloc pentru o reală pregătire a cadrelor”, exemplificînd, prin contrapunere, cu faptul că „liderul studenţilor bulgari studiază ştiinţe politice în SUA timp de cinci ani”. Ceea ce ar însemna, după matematica practicată la GDS, că în Bulgaria timpul trece de vreo cinci ori mai repede. Ce ţi-e şi cu relativitatea asta!

K.O.

În spiritul tradiţiilor istorice româno-latine, atît de căutate în viaţa politică românească a anului 1991, o gazetă bucureşteană supralicitează, anunţind încă un element de continuitate: guvernarea actuală ar fi condusă în realitate de un triumvirat, format din ROMAN – SECAREŞ – SEVERlN. Asta, pesemne, în compensaţie pentru fostele „troika”…

Ziarul Libertatea din 17 aprilie 1991, pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Caricatură de ANDO

CU GELU VOlCAN-VOlCULESCU DESPRE…

Acuzaţii şi… negaţii

– Dle GELU VOlCAN-VOlCULESCU sinteţi acuzat în presă că aţi furnizat unei publicaţii materiale contrafăcute in scopul denigrării unor personalităţi politice.
– De exemplu?
– Domnul Ticu Dumitrescu.
– Toţi termenii întrebării dv. mi se par improprii. Mai întii fiindcă numiţi „Caţavencu” – despre ea e vorba – publicaţie, cînd în realitate intră în categoria acelor obiecte cărora nu li se poate preciza genul proxim şi diferenţa specifică, un fel de incertis sedis; in al doilea rînd, „furnizat” este o exagerare, căci ar presupune un întreg trafic între o sursă, şi un destinatar; în al treilea rînd T.D. şi personalitate politică este o asociere de o enormitate similară. A spune „furnizat documente” despre un asemenea obscur personaj este ridicul. A mai şi „contraface” documente despre el este de-a dreptul aberant. De altfel, nici nu este sigur că T.D. există, eu îl cred mai degrabă o ficţiune. Dacă totuşi ar fi vorba de niscaiva documente, ele ar ţine de fişierul aşezămintelor psihiatrice. Or, nu ştiu cine ar îndrăzni, să violeze secretul medical de dragul unei existenţe fictive.
– Insist, totuşi, aveţi vreo legătură cu publicarea unor documente în amintita publicaţie?
– Cum credeţi că m-aş preta la aşa ceva. Mai ales in legătură cu astfel de „persoane” şi în asemenea foi imunde cărora evit să le repet numele.
– Dar despre profesorul Mînzatu?
– Din nou formularea „profesor” este similară cu aceea de „personalitate politică” pentru o nulitate perfectă ca T.D.I. Mînzatu n-a predat nicăieri şi niciodată vreo oră de curs, râmînînd din jalnic impostor care a renunţat azi la escrocheria ştiinţifică pentru cameleonism politic. Totuşi este nedrept să ne mai referim la acest pseudosavant adulator al linei mari „savante”, deoarece şi el aparţine categoriei de bolnavi psihici în al căror tablou clinic intră atît setea de putere cît şi voluptatea fraudei şi imposturii. De altfel, nu eu am fost acuzat în legătură eu ruşinoasele memorii-petiţii ale acestui trist scamator, traficant de apă de ploaie.
– Şi totuşi, n-aţi fost cumva la originea unor astfel de apariţii?
– Insistenţa dv. îmi apare deplasată; nu înţelegeţi că simpla bănuială că m-aş preta să public documente în presă este pentru mine vexatorie? Cît despre faptul că aş face acest lucru şi într-o astfel de revistă – evit să pronunţ numele acestei fiţuici sordide – este de-a dreptul o înjosire.

Neli LUCHIAN

GURA LUMII

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MlNA ÎN FOC)

■ CARE „BĂIEŢI”?

Intr-un articol intitulat „Băieţii e cu noi”, publicat în „Acum” nr. 14, dl V. Arachelian atribuie, pe nedrept, securiştilor noştri refrenul „Cine limbă lungă are/Doi ani va săpa la sare!” Ca de obicei, dl. V. A. încurcă borcanele. Refrenul citat (de fapt, „Cinci ani va săpa la sare!”) era avertismentul servit populaţiei în vremea Mareşalului Antonescu, sub domnia prea fericitului Mihai I de Hohenzollern, pe afişe care înfăţişau, sugestiv, o ureche larg deschisă tuturor ereziilor. Cît despre securişti, ei nu mai lansau avertismente. Ei ascultau şi… umflau!

■ COAFEZELE ROMÂNCE IN GOLF

Se pare că parte din trupele române din Golf au fost formate din coafeze, secretare şi alte profesioniste în tactica de luptă. Sumele ademenitoare – 2000 $ pentru medici şi 800 $ pentru asistente – chiar dacă au mai fost ciuntite, pe ici pe colo – tot au ajuns unora pentru a se înapoia cu… maşini Toyota. Banii necesari, se spune că ar fi fost completaţi din vînzarea unui produs alcoolic improvizat şi a cîtorva arme (desigur, învechite). Asta n-ar fi fost mare lucru, dacă la un „chef” românesc organizat în toată regula (probabil în cinstea victoriei aliaţilor) nu ar fi murit o româncă şi doi filipinezi. Că victima ar fi fost violată şi de vreo 25 de camarazi de arme, credem că e o născocire a invidioşilor, care n-au prins vaporul de Golful Persic. Mai zice gura lumii că după ce englezii au predat bucătăria la intendenţa română, raţiile de ciocolată, ness şi citrice s-au diminuat considerabil, „economiile” stocîndu-se în containere cu destinaţia consignaţiilor de pe plaiurile noastre. Altfel, armata română a făcut o impresie bună. Noi nu băgăm mina în foc pentru aceste informaţii, dar există cineva care ar face-o. De altfel a şi publicat o asemenea relatare intr-un ziar de provincie sub titlul „Românu-i tot român!”

AMBIDEXTRU

Ziarul Libertatea din 17 aprilie 1991, pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

 

Duelul domnului BB cu RL şi AC continuă

Conferinţa de presă de la Guvern

Pe ordinea de zi a conferinţei de presă, ţinută ieri la Palatul din Piaţa Victoriei, de domnul secretar de stat Bogdan Baltazar, purtătorul de cuvînt al Guvernului, au fost înscrise scurte informări despre citeva evenimente şi probleme politice şi economice la zi, deosebit de importante. Le enumerăm, în ordinea anunţată de domnia sa: vizita neoficială a domnului prim-ministru Petre Roman in SUA; apropiata vizită in ţara noastră a domnului Francois Mitterand, preşedintele Franţei: vizita oficială a domnului Ion Iliescu, preşedintele României la Londra cu prilejul constituirii BERD; unele aprecieri asupra stadiului lucrărilor de primăvară din agricultură; adoptarea hotăriri guvernamentale privind transformarea Editurii „Adevărul” in societate comercială eu capital de stat, precum şi o informare privind preocupările Ministerului de Interne.
Întrucit amănuntele despre vizitele oficiale şi neoficiale a-mintite, despre programul acestora au fost difuzate atit în presă, cit şi prin radio şi televiziune, ca inedit, în premieră, vom preciza doar cîteva detalii şi aprecieri asupra vizitei la Bucureşti a domnului Francois Mitterrand. Vizita înaltului oaspete francez va constitui un bun prilej de continuare şi adincire a dialogului româno-francez în vederea acordării, României, pe mai departe, a unui constant sprijin politic, economic şi moral, în acest context se aşteaptă accelerarea acţiunilor pentru crearea în Bucureşti a Institutului franco-român pentru formarea de cadre in domeniul gestiunii, înfiinţarea la Paris a Camerei de Comerţ şi Industrie Franco-Română, precum şi intensificarea colaborării culturale franco-române al cărei buget din partea francezilor se ridică la circa 70 milioane franci pe 1991.
In ce priveşte, situaţia lucrărilor din agricultură a fost semnalată răminerea în urmă a semănăturilor de primăvară: din cele peste 5 320 000 hectare au fost însămînţate doar 945 000.
Am fost informaţi, de asemenea, că Societatea Comercială „Adevărul” S.A., nou înfiinţată, dispune de un capital social de stat de circa 53,4 milioane lei. Consiliul împuterniciţilor statului pe lingă societate este format din domnii: acad. Nicolae Cajal, Valeriu Cristea, critic literar, Mugur Isărescu, guvernatorul Bâncii Naţionale, Mihai Bogza, reprezentantul Ministerului Finanţelor, Mihai Constantinescu, jurist, Cristian Popişteanu, istoric şi ziarist, Petre Sălcudeanu, scriitor.
In cadrul întrebărilor si răspunsurilor ce au urmat, a continuat duelul domnului B.B., cu ziarul R. L., referitor la unele afirmaţii făcute de o colegă într-un articol care vine în contradicţie cu cele afirmate chiar de domnul C. Antim, prezent la conferinţa de presă, numai cu citeva zile mai înainte. In acelaşi context a fost încrucişată spada şi cu Alianţa Civică, pe marginea articolului 6 al Apelului ce motiva demonstraţia din 12 aprilie, precum şi cu Frontul Democratic Antitotalitar privitor la conţinutul Apelului adresat naţiunii, publicat in acelaşi ziar.

Gheorghe NICULIŢA

DREPTUL LA REPLICĂ

Reconstituirea bătăliei Tudor Caranfil cu sine însuşi

Am citit in „Libertatea” articolele criticului cinematografic Tudor Caranfil despre „Bătălia Reconstituirii”. Înţeleg că e vorba de un serial. Lectura ar fi avut asupra mea un efect analog celui al apei de ploaie pe raţe – care, după cum e cunoscut, au un penaj impermeabil de la natură – deoarece cunosc opiniunile semnatarului, de la data pronunţării lor in scris şi prin televiziune la momentul premierei acelui film, cînd sprijineau cu vehemenţă, extrem de insistent şi zgomotos, punctul de vedere oficial.
Dar în episodul doi al serialului cu pricina, iscălitorul mă implică şi pe mine, pretinzînd că reproduce „stenograma proprie” a unei „mese rotunde”, de aici rezultind că se stenografia pe sine, în timp ce vorbea, precum şi pe alţii care-l întrerupeau. Apoi aflăm că ni se oferă de către acelaşi, de fapt, „o parte a stenogramei”, „păstrată”. E însă o relatare inexactă, autorul ei redactînd acum ceea ce i se pare că ar fi spus atunci, construind deci o mistificare.

Sint obligat să precizez:
„Bătălia” pentru opera cinematografică Reconstituirea – scenariul Horia Pătraşcu, regia Lucian Pintilie – a avut loc aievea si cu intensitate, intre realizatori, spectatori, citiva scriitori, cîţiva critici si revista „România literară”, pe de o parte şi dictatorul României însuşi, precum si un număr de cronicari mai mult sau mai puţin oficiali, pe de altă parte. Intrucît in acea vreme mă ocupam de problemele de artă în redacţia „României literare”, la apariţia filmului pe ecrane – iniţial blocat de cenzură, insă puternic susţinut de revistă – am propus conducerii săptămânalului să iniţiem si să publicăm o dezbatere asupra creaţiei lui Lucian Pintilie. Redactorul şef adjunct din acea vreme, Adrian Păunescu a acceptat imediat propunerea, invitind personal şi pe unii dintre cei mai înverşunaţi adversari ai peliculei. Discuţia a avut loc în redacţie şi a durat de la ora şaisprezece pînă după miezul nopţii. Au fost prezenţi: Eugen Atanasiu, Ion, Baleşu, Ion Dodu Bălan. Andrei Blaier, Tudor Caranfil, Radu Cosaşu, Radu Gabrea, Ion Horea, Fănuş Neagu, Miron Radu Paraschivescu, Ion Pascadi, Adrian Păunescu, Florian Potra, Petre Sălcudeanu,  Valentin Silvestru, D. I. Suchianu, Mihai Ungheanu.
Dezbaterea a fost stenografiată în întregime. Mi-a revenit îndatorirea s-o pregătesc pentru tipar. Am prezentat o copie participanţilor, ca să-şi revadă cele spuse şi să-şi prescurteze vorbirile deoarece ieşise un volum de 14 pagini. Doi dintre ei – unul era T. Caranfil – şi-au rescris intervenţiile, după cum se poate vedea din unicul exemplu ai acelei stenograme ce se află in posesia mea. Originalul a fost trimis la Comitetul Central, conform normelor vremii, de unde nu s-a mai întors niciodată; filmul era apărat, explicat, elogiat, părerea oficială negativă combătută de marea majoritate a celor ce au luat cu-vîntul, astfel că dezbaterea nu convenea deloc. Eufemismul de azi al Iui T. Caranfil „n-a mai fost publicată din motive obscure”, ca şi cum revista s-ar fi speriat de ce-a ieşit, e un fel de traducere foarte liberă a faptului că din greaca veche în dialectul zulu. În loc de stenogramă, a venit de la C.C., prin telefon, interdicţia de a o publica. Fără motivări. Pe urmă a fost interzis şi filmul, din dispoziţia expresă a şefului statului.
Din amintirile ce le tipăreşte acum T. Caranfil ar reieşi că el a vorbit la acea dezbatere, aproape tot timpul, băgindu-i în cofă pe ceilalţi 16 comeseni, care-l ascultam cu gura căscată de admiraţie, incapabili să contraargumentăm şi in stare doar să strecurăm cite o biata frază anonimă, cu scopul de a-l excita pe retor în urcuşul său spre mereu alte culmi oratorice, cam în sensul în care fochiştii locomotivelor cu aburi aruncă din cind in cînd cîte-o lopată de cărbuni în cuptor pentru ca vehicolul să capete acceleraţia cuvenită.
Vă puteţi imagina, desigur, că n-a fost de fel aşa. De altminteri, preopinentul venise extrem de concitat, nu mai era nevoie să fie zădărit. După cum se poate vedea si din stenograma autentică, el a cuvintat cu imbelşugare, n-a avut o singură „intervenţie”, ci mai multe, ripostindu-i-se insă îndesat, de majoritatea participanţilor. A rostit destule fraze pe care nu le mai reproduce azi (firesc) şi scrie azi unele pe care nu le-ar fl expus ieri (tot atît de firesc).
Dacă stenograma – pe care v-o ţin la dispoziţie – n-ar fi atît de lungă, ea ar constitui un interesant material pentru cititorii ziarului dv., pentru cazul în speţă şi, îmi place să cred, pentru Tudor Caranfil însuşi, confruntat cu sine. Oricum, dacă acesta stăruie în serialul său, va fi corect, cred, să se publice „in-tervenţiile” reale ale sale şi ale altora, pentru ca să vedem despre ce „bătălie” a fost vorba într-adevăr şi pentru care cauză.

Valentin SILVESTRU

ADUNAREA CONSTITUANTĂ

Republică prezidenţială sau parlamentară?

Dezbaterile Constituantei pe marginea Tezelor Constituţiei au ajuns la un punct cardinal pentru viitoarea lege fundamentală a ţării, preşedintele României. Avînd in vedere că s-a optat deja pentru forma de stat – republică şi nu monarhie – urmează ca parlamentarii să hotărască asupra tipului de republică, prezidenţială sau parlamentară. Cele două forme se deosebesc, în primul rind, prin modul de alegere al preşedintelui, prim vot direct (de către electorat) sau indirect (de către parlamentari). Cînd aceste reguli nu se respectă (şi există multe excepţii), „culoarea” republicii este reglată din”jocul” atribuţiunilor preşedintelui, dîndu-î-se mai multe sau mai puţine, după caz. Există, deci, şi republici prezidenţiale, în care preşedintele este ales prin vot indirect.
Comisia de redactare a proiectului Constituţiei a propus (şi a argumentat cu elemente de drept comparat) soluţia votului direct, completată cu elemente clasice de republică prezidenţială. Grupul parlamentar FSN – Senat, prin vocea d-lui Vasile Văcaru a susţinut ideea, cerind să se facă abstracţie de oamenii de azi şi să …ne gindim la oamenii de mîine”. De asemenea, Partidul Democrat Agrar a optat pentru o formă semiprezidenţială, iar din cadrul opoziţiei, UDMR a adus o seamă de amendamente, fiind însă de acord cu votul direct. Cu toate acestea, reprezentantul formaţiunii amintite, domnul deputat Gheorghe Frunda, a ţinut să-şi exprime propria părere favorabilă votului indirect.
Restul opoziţiei, din rîndul căreia dl. Cunescu a avut cel mai argumentat cuvînt, s-a pronunţat pentru forma parlamentară a republicii. Principalul motiv a fost că actuala societate civilă românească este foarte fragilă după 40 de ani de dictatură şi, în consecinţă, trebuie blocată orice cale potenţială spre un regim totalitar. Alegerea preşedintelui de către Parlament ar reprezenta o filtrare necesară. Acelaşi punct de vedere a fost împărtăşit de PNŢ-cd, PNL, PNL-AT şi Partidul Liber Schimbist. In cursul zilei de azi se va decide prin vot asupra acestei probleme privind, viitoarea Constituţie.

Răzvan MITROI

Ziarul Libertatea din 17 aprilie 1991, pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 17 aprilie 1991, pag. a 4-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

REUTER DESPRE MITINGUL ALIANŢEI CIVICE

Circa 20 000 de oameni au participat vineri, in Piaţa Revoluţiei, la o amplă demonstraţie antiguvernamentala, – răspunzînd apelului Alianţei Civice, cel mai mare grup de opoziţie extraparlamentar. Demonstranţii au cerut alegeri anticipate, demisia guvernului, demisia preşedintelui Iliescu şi reîntoarcerea fostului rege Mihai.
Mitingul de vineri a fost cel mai amplu protest antiguvernamenlal de cind premierul Roman a sistat subvenţiile de stat la produsele alimentare de bază, la 1 aprilie, declanşind cel mai dureros val de majorări ale preţurilor la alimente în decurs de o jumătate de secol.
In încercarea evidentă de a atenua presiunile opoziţiei, conducerea FSN a anunţat că a început dezbateri în legătură cu o remaniere guvernamentală în cadrul cărora va lua in considerare posibilitatea participării la putere a partidelor de opoziţie.
Mii de oameni au demonstrat şi in alte oraşe ale ţării – Timişoara, Braşov, Cluj, Oradea, laşi, Deva, Caransebeş şi Constanţa.

Presa acum 50 de ani

• IMPORTANTE HOTĂRÎRI ALE CONSILIULUI DE MINIŞTRI. Să fie înlocuiţi imediat conducătorii de unităţi cooperative cari fac politică în loc să înţeleagă adevărata lor menire în vremurile atât de grele prin cari trece ţara. Vor fi executaţi Eugen Segreanu şi Dumitru Ionescu, condamnaţi la moarte de tribunalul Militar Galaţi pentru că au ascuns in podul Camerei de comerţ locale zece pistoale Walter • ROMANII DIN BANATUL SÂRBESC CER ALIPIREA DE PATRIA MAMĂ. In numeroase comune a fost arborat drapelul românesc. O delegaţie de 80 fruntaşi a sosit la Timişoara, de unde a adresat un memoriu d-lui general Antonescu • „EXEMPLUL LUI EMINESCU” este articolul semnat de N. Mihăescu în pag. I din ziarul „Acţiunea” din care reproducem: „Studiul istorico-politic intitulat Bucovina şi Basarabia, pe care genialul nostru Eminescu l-a publicat în mai multe numere din Timpul şi pe care d. prof. Ion Creţu l-a identificat de curând şi l-a dat publicităţii, readuce pe planul viu al actualităţii nu numai soarta nedreaptă a proviinciilor româneşti, dar si rolul ce revine gazetarului atunci când se dezbat, punându-le în cumpănă, probleme de vital interes naţional” • TRIBUNALUL MILITAR AL CAPITALEI  a judecat, în 12 aprilie, 48 de persoane implicate în rebeliune, pronunţind 17 condamnări şi 29 achitări • „TURNUL BABEL” de Neagu Rădulescu reprezintă superlativul humorului românesc” • EXECUTAREA asasinilor librarului London • TRUPELE BRITANlCE părăsesc Grecia • O TELEGRAMA particuIară din Belgrad susţine că „Armata iugoslavă a capitulat” • LUPTA ÎMPOTRIVA SPECULEI. Organizarea producţiei şi a consumuIui. Ce ne spune un german despre cartelă. Se poate introduce sau este necesară şi la noi această reformă? („O problemă vastă şi foarte dificilă”; „Ar fi introducerea cartelei, un motiv de îngrijorare?” • Egalitate deplină în faţa privaţiunii; „Tendinta de scumpire sugrumată şi consumul asigurat”).

Rubrică realizată de ION BUTNARU

La Constituantă

PENTRU PRIMA DATĂ, VOT SECRET

Constituanta de astăzi a început cu o întârziere de 40 de minute fiind prezenţi din 513 parlamentari numai 395 (motivaţi 31). Domnul deputat Dănuţ Fleacă (F.S.N.) a cerut cuvintul (care i-a fost acordat), calificind intervenţia domnului Adrian Severin din şedinţa de ieri drept incident regretabil, o nouă imixtiune a Executivului in problemele Legislativului. A solicitat respectarea regulamentului şi evitarea unor astfel de situaţii.
La amendamentul privind alegerea preşedintelui ţării de către Parlament, se votează – pentru prima dată, in mod secret, cu bile.
Timpi morţi la notariat
Criza de hîrtie a afectat şi o instituţie cum este Notariatul de Stat. Astfel, din luna octombrie 1990, fabrica Filaret nu şi-a onorat comanda de hîrtie către Notariatul municipiului Bucureşti. Pe lingă aceasta, nu se găsesc nici timbre fiscale sau foi de vărsămînt, folosite în operaţiunile Notariale.
Paradoxal, situaţia înregistrărilor de acte, pe trimestrul I al acestui an prezintă faţă de aceeaşi perioadă a anului 1990, un coeficient de creştere de aproximativ 30 la sută.
Deşi s-a încheiat un contract pentru hîrtie semivelină, care nu are însă o calitate corespunzătoare, problema principală nu este deloc rezolvată, atîta timp cît lipsesc cu desăvîrşire formularele necesare legalizării actelor.