Publicat: 17 Februarie, 2020 - 00:00
Share
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1990?

Primul ministru al României începe astăzi o vizită la Paris

Începînd de astăzi, primul ministru român, Petre Roman, efectuează o vizită la Paris, în cursul căreia va fi primit de preşedintele Francois Mitterrand şi va avea convorbiri cu premierul Michel Rocard şi ministrul de externe, Roland Dumas, şi va participa la lucrările unui colocviu asupra relaţiilor Est-Vest.

Mitul tribunei

A fost, şi prin alte părţi mai este, unul dintre simbolurile comunismului biruitor: tribuna. Locul de unde „aleşii" masei, apoi doar „Marele Frate" şi cei mai apropiaţi tovarăşi de luptă al săi, primeau la ocazii festive (şi probabil că nici un sistem nu şi-a creat un atît de mare număr de motive de autosărbătorire) omagiul poporului transformat într-un soi de lavă umană, scurgîndu-se în zgomot de surle şi tobe prin laţa lor. „Tăticul" Stalin a dus la perfecţiune acest simbol, el, cel atît de zgîrcit în apariţii publice, arătîndu-se în prag de noiembrie la marea tribună ridicată deasupra mausoleului lui Lenin, în cea mai autentică postură de sfinx comunist. Tribuna, balconul, ca puncte de observaţie de sus a manifestărilor de adeziune, de deplină, unanimă adeziune le-au fost dragi şi altor mari meşteri ai totalitarismului. Mussolini îşi ţinea fulgurantele-i discursuri din balconul palatului din Piaţa Veneţia, din Roma. Hitler nu pierdea nici un prilej de a-şi prezenta „istoricele" tirade de la „sectorul zero" al stadioanelor sau de la tribunele înălţate în onoarea na-ţional-socialismului muncitoresc, la Nurnberg, în alte părţi. Epigon, în cadrul teoriei mondiale, dar neîntrecut în aplicarea şi dezvoltarea principiilor staliniste în interiorul propriului său lagăr de concentrare, ceauşescu nu şi-a ascuns niciodată dorinţa fierbinte de a se trece în galeria marilor cuvîntători totalitari. Lucru dificil, însă, în cazul unei tribune improvizate, din schele şi pînză roşie, care se înălţa în fiecare august în Piaţa Aviatorilor. Marile idei au nevoie de instrumente pe măsură! Şi cu genialitatea-i notorie a purces, cu cîţiva ani în urmă, la înălţarea propriului său monument. Unul atît pentru viaţă cît şi pentru după. „Muzeul Recunoştinţei Naţionale", cum era denumit în secret, urma să fie un edificiu măreţ, care să adăpostească, pe lîngă nenumăratele , „dovezi de recunoştinţă şi admiraţie" înghesuite prin vechiul

Octavian ANDRONIC
(Continuare în pag. a II-a)


Libertatea pag. 1-a


Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională
​Caricatură de ANDO
 

IERI    

s-a de...militarizat şi armata! Noul ministru al apărării este un ofiţer superior activ, care în răstimpul de la Revoluţie încoace a ţinut frînele dificilului compartiment al economiei naţionale - domnul general-colonel Victor Stănculescu.


Libertatea pag. a 2-a

Mitul tribunei

(Urmare din pag. 1) 
muzeu, propriul său sarcofag! Funcţionalitatea de excepţie avea să şi-o asigure enormul edificiu — care a zdrobit unul dintre cele mai frumoase colţuri ale oraşului — printr-o tribună impozantă, la concurenţă cu cea a Kremlinului. Pentru buna funcţionare a tribunei s-a croit la repezeală şi un bulevard care nu duce nicăieri, dar care, prin lărgimea sa, putea cuprinde milioanele de demonstranţi tare aveau datoria să acopere cu urale geniala persoană cocoţată la tribună. Intr-o grabă furioasă, din care putea fi dedusă urma unei presimţiri, ultimul 23 august s-a „sărbătorit" cu pompă înaintea unei faţade şi a unei tribune de butaforie, unde cartonul şi pînza înlocuiau piatra ce nu apucase să fie montată. Nu conta, însă. Ideea conta. Dictatorul îşi lua, cu acest prilej, o penultimă gură din oxigenul grandomaniei, fără de care nu putea să supravieţuiască...

Zilele trecute, macaralele, amplasate în faţa muzeului, pe Ştirbei Vodă, procedau la demolarea minuţioasă a tribunei. Gest cu semnificaţie majoră pentru cursul evenimentelor pe care le trăim încercând să le croim un făgaş firesc. O întrebare, o undă de îndoială continuă însă să persiste intr-un colţ de conştiinţă: este suficientă îndepărtarea, demolarea simbolului? Scăpăm, oare, o dată cu el, de obsesia totalitarismului şi a recrudescenţei lui?

În noaptea aceea de februarie

Amintirea poetului

În noaptea aceea de februarie, pustie ca un schit părăsit de maici, cînd o ceată deasă, ostilă şi umedă îmi aburea faţa, mergînd singur, pe jos spre casă, pe un drum, care parcă nu se mai sfîrşea, mi-am amintit de tine, Grigore Hagiu. De răsuflarea ta parcă şuierată încercînd să iasă din captivitatea pieptului masiv, a torsului tău de atlet răstignit pe un pat de spital. Era tot în februarie şi plecasem cu gîndul că te vei face bine şi că vei reveni printre noi. Tu, cel mai frumos şi mai înalt dintre noi, cu statura ta de stegar moldav stînd de strajă la porţile singurătăţii generaţiei noastre. O generaţie pulverizată... Cu numai cîteva ore înainte, profesorul Filipescu îmi dădea speranţa că trupul tău de ţăran va triumfa, că fibra ta de răzeş va avea forţa să elimine din cele mai ascunse celule ale sale perfidul „gaz" cu care te intoxicaseşi în acea iarnă a frigului şi a disperării. Sofia ta a pierit. Tu, miraculos şi aproape inexplicabil din punct de vedere medical, ai continuat să respiri greu, ca şi cum peste pieptu-ţi s-ar fi aşezat toată durerea milenară a acestui pămint, refuzînd moartea şi sfidînd-o.

Ce straniu erai, uneori, ce melancolie de aur vechi purtai pe chipul altfel limpede şi surîzător. Dar ochiul meu necruţător te descifra şi îmi era teamă de acea secretă melancolie. Erai un singurativ în ciuda aparenţei de om sociabil. Un tăcut. Un mucalit, un blînd, un duios, politicos pînă la timiditate. După abia cîteva ore de la întoarcerea mea de la Spitalul de urgenţă, unde te lăsasem aproape conştient, cu răsuflarea mai lină şi plămînii căutînd lacomi purificatorul oxigen, la numai cîteva ore zic, un telefon sec, o voce neutră ne-a anunţat trecerea ta în lumea umbrelor fără de odihnă: „A decedat Grigore Hagiu"... Erai de-acum în eternitatea înălţimii astrale. Devenise şi monadă şi te roteai liber, mult mai liber decît noi, alături poate, de monada lui Nichita care murise cu doai trei luni mai înainte.

V-am îngropat alături. Staţi la o mică distanţă unul de celălalt, separaţi şi totuşi aproape, vegheaţi de două troiţe din lemn, cioplite în neasemuitul ţinut al  Maramureşului.

Ce-aş putea să mai zic? E noapte de februarie cu ceaţă grea, ora „matelor singuratici", a „frumoşilor nebuni ai marilor oraşe''.

Ce melancolie bizară aveai pe chipul tău liniştit şi frumos şi ce premoniţie ciudată în sonetul pe care l-ai publicat în unul dintre Almanahurile literare de odinioară: „Golul cum vine/pe linii ferate / departe departe / totuşi în mine / scriu şi mă opresc / si nu mai văd bine / mi-am înghiţit un ochi / sondă în adîncime / spaimele mele / linele plinele / îngaime-le nimene / părinţii sînt rădăcinile / noi doar tulpinile / noi doar tulpinile"...

Bună dimineaţa, Grigore!

MIRCEA MICU

Caragiale e (în continuare) cu noi!...

...ne informează comitetul de iniţiativă pentru fondarea Partidului Liber-Schimbist (formaţiune politică de direcţie morală a cărei ideologie este extrasă din opera marelui dramaturg), adăugînd că evenimentul are loc mîine, ora 11, la Sala Şcolii Populare de Artă din Piaţa Cosmonauţilor nr. 7.


Libertatea pag. a 3-a


Libertatea pag. a 4-a

Convorbiri româno-americane

WASHINGTON — În cadrul vizitei pe care o întreprinde în Statele Unite, ministrul afacerilor externe al României, Sergiu Celac, s-a întîlnit, la Washington, cu Tony Hall şi Frank Wolf, membri ai Congresului S.U.A. Au fost examinate probleme privind dezvoltarea relaţiilor româno-americane în diverse domenii de interes comun, precum şi modalităţile în care Congresul S.U.A. poate contribui la crearea cadrului juridic necesar colaborării normale dintre România şi Statele Unite.

Ministrul român de externe a avut o întrevedere cu Ray-mond Seitz, adjunct al secretarului de stat pentru problemele Europei şi Canadei. In cadrul discuţiei, au fost abordate probleme actuale ale raporturilor româno-americane şi s-a procedat la un schimb de vederi cu privire la situaţia din Europa.

La o întîlnire cu un grup de oameni de afaceri americani, ministrul român de externe a examinat cu gazdele posibilităţile concrete de extindere şi diversificare a schimburilor economice dintre România şi S.U.A. De ambele părţi, a fost evidenţiată dorinţa de a se crea condiţiile necesare creşterii volumului comerţului şi cooperării economice bilaterale pe baze reciproc avantajoase.

Extrase din articolul semnat de Michael Binyon în ziarul britanic „The Times"

"Mînia care l-ar putea răsturna pe Mihail Gorbaciov“

Mulţi ruşi nu-i acordă domnului Gorbaciov mai mult de şase luni. Ei afirmă că nu războiul civil din Sud îl va răsturna — în pofida sfidării pe care o reprezintă acesta pentru autoritatea Moscovei. Mai degrabă prăbuşirea virtuală a economiei, lipsurile fără precedent, străduinţele din ce în ce mai disperate de a găsi ceva de mîncare, frustrarea şi deziluzia faţă de  perestroika ar determina eşecul reformelor lui Gorbaciov.

Aprovizionarea cu alimente la Moscova este mai proastă decît a fost în ultimii ani: galantare goale, lipsă totală de carne, cozi lungi în rarele ocazii cînd se aduc portocale. Lucrurile nu stau mai bine nici în ceea ce priveşte mărfurile de larg consum. Confecţiile, mobila, medicamentele, produsele farmaceutice, hîrtia se găsesc în cantităţi insuficiente.

„Îmi pare rău că nu avem nimic să vă oferim — ştiţi, noi avem perestroika", spun ruşii cu sarcasm. Furia publică a depăşit de mult etapa bombănelii. Ea este acum ca un răpăit de tobă anunţînd frustrări ameninţătoare, un semnal de alarmă în sensul că, dacă lucrurile nu se îmbunătăţesc, în curînd vor avea loc revolte. Oamenii cunosc foarte bine ceea ce s-a întîmplat în România. Ca semn de rău augur, toate acestea sînt puse pe seama pe-restroikăi, a intenţiei de a evolua către un sistem de piaţă. Noile cooperative, create cu intenţia de a stimula iniţiativa şi de a acţiona ca precursori ai unor întreprinderi private mici, constituie o ţintă specială a iritării populare. Multe dintre cooperative au devenit ţinta gangsterilor care le cer bani sub ameninţarea incendierii sau a unor acte de violenţă.

După 70 de ani de economie dirijată, spiritul iniţiativei particulare este bagatelizat. Reglementările cu privire la organizarea cooperativelor nu sînt încă precizate.

Dar eşecul liberalizării urmărind stimularea economiei are raţiuni mai adînci. Banii au încetat să mai fie un stimulent pentru că nu există nimic de cumpărat. Cei mai mulţi oameni au din ce trăi, în condiţiile preţurilor subvenţionate ale produselor alimentare, transporturilor şi altor articole de larg consum. Un mare excedent de ruble nu poate decît să alimenteze piaţa neagră. Fără bunuri de consum nu există dorinţa de a lucra. Lipsa de la serviciu, slaba conducere şi inexistenţa unor obiective clare înseamnă că producţia industrială este în scădere şi se produc şi mai puţine articole de consum.    

Societăţile mixte cu participarea companiilor occidentale erau considerate ca o cale de ieşire, însă activitatea acestora este, de asemenea, împiedicată de obstrucţia oficială, de lipsa oricărui cadru legal clar, o forţă de muncă ce nu doreşte să-şi asume răspunderi şi incertitudinea în legătură cu sumele de bani pe care investitorii străini le pot repatria.
O altă problemă legată de societăţile mixte o constituie folosirea valutei forte. La Moscova au fost deschise cî-teva „shopuri“ care îi servesc în principal pe străini, însă teoretic sînt deschise ruşilor care deţin valută convertibilă. Asemenea unităţi includ hoteluri, restaurante şi cîteva magazine de legume şi fructe. Există multe cazuri în jurul cărora s-a făcut mare publicitate, cum ar fi sosirea unei maşini cu pizza care a vîndut produsul numai pe dolari, nu pe ruble.

Singurul răspuns, apreciază experţii economici, constă în a face rubla convertibilă. Republicile baltice intenţionează deja să emită valuta lor proprie convertibilă. Dar inevitabila devalorizare va limita în mod drastic venitul obţinut din exporturile sovietice, în special de petrol, blănuri şi alte articole. Recenta licitaţie de blănuri de Ia Leningrad a arătat deja că rubla este vindută întreprinderile sovietice la aproape 1/20 din rata sa oficială de schimb. Şi pentru a preveni o fugă masivă de capital, «controalele vor fi atît de stricte incît cetăţenii sovietici vor obţine eu greu vreun folos sau vor trebui să plătească preţuri exorbitante pentru produsele importate.

In ceea ce priveşte reforma preţurilor, o altă măsură cerută de liberali, va stîrni numai iritare în problema inflaţiei, apreciată a fi în jur de 8 la sută.

Cinismul şi pesimismul devorează din entuziasmul cu care au fost primite schimbările politice de acum doi ani. Chiar şi deputaţii exprimînd liber opiniile lor, în cadrul Sovietului Suprem, nu se mai bucură de respect. Există o insistenţă exagerată că Gorbaciov singur trebuie să găsească o soluţie, un refuz de a împărţi răspunderea pentru refacerea sistemului falimentar.

Gorbaciov a făcut apel la patriotism, a încercat retorica de singe, transpiraţie, osteneală  şi  lacrimi a lui Churchill, însă ruşii au auzit toate astea înainte. Ei doresc a-cum o viaţă mai bună. Si nimeni nu ştie cum să o realizeze.

Radio Europa Liberă nu şi-a încheiat încă misiunea în Europa de răsărit

Comentariu al Agenţiei Associated Press

Postul de radio Europa Liberă a fost creat în timpul războiului rece pentru a penetra „cortina de fier„. El trebuia să-şi încheie misiunea în momentul în care ştirile urmau să circule liber în interiorul Europei de răsărit. In ciuda schimbărilor spectaculoase care au înlăturat guvernele monopartite - din regiune, reţeaua fondată de S.U.A. continuă să transmită, informează Agenţia Associated Press, avînd o nouă misiune - de a face cunoscut modul în care acţionează democraţia. "Da, vom acţiona în continuare" a declarat William W. Marsh, vicepreşedinte executiv al postului de radio Europa Liberă (REL) şi al staţiei surori Radio Libertatea (RL), care transmite în Uniunea Sovietică. „Misiunea noastră nu s-a terminat".

REL, fondată în 1949, şi RL, înfiinţată doi ani mai tîrziu, îşi au sediul la Munchen, însă sînt conduse de către Biroul Internaţional de Radiodifuziune din Washington, fiind finanţate de Congresul S.U.A.

REL transmite, în limbile naţionale, în Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia şi România, precum şi în Lituania, Letonia şi Estonia. R. Gillette şi A. Ross Johnson, un alt director, afirmă că ei consideră REL drept un puternic catalizator al revoluţiilor care au zguduit Europa de răsărit. Ea nu transmite numai ştiri externe, dar şi informaţii din interiorul ţărilor către care sînt direcţionate programele sale.

Pentru prima oară REL are reprezentanţi în ţări care încercau cîndva să se ferească de el cu ajutorul, bruiajului electronic. Anul trecut, REL a deschis un oficiu la Budapesta. El are un corespondent la Varşovia, unde va deschide în curînd un birou. Se află, în studiu posibilitatea deschiderii unui al treilea oficiu la Praga. Aceste posturi de radio au creat o reţea de colaboratori in Europa de răsărit şi Uniunea Sovietică.

Stabilirea unui exemplu de etică jurnalistică occidentală reprezintă încă un obiectiv pe care REL îl consideră ca fiind vital in realizarea democraţiei în Europa de răsărit. „A avea un sistem de mijloace pluraliste de informare în masă nu este un procies de scurtă durată, sau uşor", a spus A. R. Johnson. „Este relativ uşor să desfiinţezi cenzura şi să înlături partidul comunist din mijloacele de informare în masă, însă nu este aşa de uşor să schimbi obiceiuri de o generaţie".
Dar mai importantă este găsirea răspunsului la nenumăratele întrebări pe care oamenii le pun în legătură cu democraţia şi economiile occidentale. „Am primit întrebări în legătură cu practica democraţiei", a spus A.R. Johnson. Oamenii doresc să cunoască modul în care lucrează parlamentele şi tribunalele în Occident, cum sînt finanţate partidele politice, ce fac impresarii şi chiar cum se purifică mediul.

Ce se va întîmpla cînd se va încheia această muncă? „În mod ideal, dacă nu va mai fi nevoie de noi, vom fi foarte fericiţi să punem capăt activităţii noastre", a arătat Marsh.

Fatal error: Allowed memory size of 134217728 bytes exhausted (tried to allocate 16384 bytes) in /home/amosnew/public_html/modules/system/image.gd.inc on line 256

Fatal error: Allowed memory size of 134217728 bytes exhausted (tried to allocate 16384 bytes) in /home/amosnew/public_html/includes/database/database.inc on line 2227