20 septembrie 2021

Remember 18 iunie 1991 – Presa acum 30 de ani

Distribuie pe rețelele tale sociale:
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1991

DE LA O ZI LA ALTA

★ ★ VAL DE GREVE. Conform promisiunilor de azi o seamă de sectoare de activitate cunosc rigorile luptei sindicale. Incepînd cu ora 6,00, CFR-ul a declarat grevă generală pe timp nelimitat. O ştire de ultimă oră ne anunţă totuşi că pe teritoriile regionalelor CFR Braşov, Craiova, Iaşi, Timişoara şi Bucureşti toate trenurile de călători circulă normal, în timp ce la Cluj, Galaţi şi Constanţa, numărul acestora a fost redus la o treime. Aflăm, de asemenea, că în portul Constanta activitatea de transport pe cale ferată s-ar desfăşura la cote normale. Au intrat, totodată în grevă medicii şi farmaciştii ★ ★ PRIMUL MINISTRU, domnul Petre Roman, a concedat, acceptînd să meargă din nou la „Faur” unde, azi la ora 12, a avut convorbiri cu liderii sindicali din marea întreprindere bucureşteană. Nu stim pînă la această oră dacă „făurarii” au rezervat primului ministru „protocolul” folosit la precedenta vizită a şefului guvernului. Vom vedea ★★ Tot la capitolul revendicări economice (şi nu numai), să amintim că azi, în jurul orei 16.00, în faţa sediului Guvernului este planificat să se desfăşoare UN NOU MITING. Participanţi scontaţi — cîteva mii de mineri şi membri ai altor fede-raţii şi confederaţii sindicale cuprinse în Uniunea Confederativă Naţională. După cum se vede, Guvernul va avea o zi grea. Ba chiar o săptămînă
grea, dacă ţinem cont de faptul că premierul Roman şi-a amînat, din motive pe care le bănuim, plănuita vizită in Franţa ★★ TOT DESPRE PERSONALITĂŢI POLlTICE. Ieri, în timpul marşului spre sediul Guvernului, coloana de muncitori de la „Faur” s-a intersectat cu drumurile domnului OCTAV RĂDULESCU. Se spune că tribunul ultimelor mitinguri din Piaţă Universitaţii şi-ar fi oferit serviciile de apărător al intereselor clasei muncitoare. Numai că — ingratitudine! — a fost refuzat. Şi nu oricum, ci cu fluierături şi alte argumente politice de gen: ,”Huo”! Mai avem pînă o să ne cunoaştem interesele ★ ★ PLOUA, NU PLOUĂ? Se pare că pentru ziua de azi meteorologia are şi o certă conotaţie politică. Oricum, LUNGA VARĂ FIERBINTE a început. (V.V.)

Ziarul Libertatea din 18 iunie 1991, pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

O.K.?

Se pare ca printre rezultatele negocierilor dintre „ALFA” şi Convenţia partidelor pentru instaurarea democraţiei se numără şi acordul privind persoana primului ministru intr-un eventual nou guvern: dl. Constantin Cojocaru. Negocierile, după cum se vede s-au extins, de la preturi şi salarii, la persoanele sus-puse.

GURA LUMII

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MINA IN FOC)

U.M.R.L.-UL MANIPULAT

Congresul Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, desfăşurat în acest an este „nul şi neavenit” a declarat cu strălucită elocinţă, aseară, dl. lon Raţiu, într-o scurtă şi captivantă intervenţie pe postul naţional deteleviziune. Am înţeles că, din acest moment, domnia sa    se consideră    a fi un fel de „preşedinte reales al asociaţiei”, avansindu-se pentru telespectatorii români-ideea îngrozitoare că U.M.R.L.-ul ar fi manipulat. Ştirea a produs senzaţie şi o profundă nelinişte în toate straturile opiniei publice româneşti şi internaţionale. Corespondenţii marilor agenţii de presă, ne-au transmis că uluitoarea declaraţie de ieri a provocat o vie emoţie în marile capitale ale lumii. Din surse neoficiale aflăm că „acţiunea de manipulare” ar fi opera unor cunoscute oficine de spionaj si diversiune si că nici pe departe nu ar fi vorba de dezlănţuirea orgoliilor şi luptei pentru ciolan în cadrul amintitei organizaţii a diasporei româneşti. Pe „lista neagră” a autorilor acestei acţiuni s-ar afla, pe lîngă K.G.B., C.I.A., M.I. 6 mîna diabolică a unei anume asociaţii internaţionale de protecţie a persoanelor în virstă ce ascunde de fapt activitatea unor disidenţi din cadrul fostei politii politice din Peru, Groenlanda şi Insulele Malvine. Pînă Ia reintrarea in legalitate sloganul „Raţiu – presedinte!” a revenit în actualitate.

AMBIDEXTRU

Un remarcabil document politic

Tableta de independent

SILVIU BRUCAN

Trebuie să ne pună pe gînduri că un eseu politic care merită nota 10 a trecut necomentat în substanţa lui, fiind exploatată doar latura lui senzaţională („inedit”, în exclusivitate” etc.) la care ai noştri se pricep mai bine. Este vorba de raportul ambasadorului Franţei la Bucureşti, dl. Renaud Vignal, produs de cea mai bună calitate a şcolii franceze de Sciences Po, care a oferit literaturii de specialitate piscuri ca Raymond Aron şi Maurice Duverger. Ca dascăl cu experienţă de trei decenii aş nota de la început atît capacitatea de sinteză cît şi forţa analitică pe ambele dimensiuni ale politologiei: puterea explicativă a fenomenelor româneşti şi puterea predicativă a dezvoltării acestora în viitorul previzibil. Să mi se citeze un singur eseu politic de asemenea anvergură publicat la noi în 1990 sau 1991 şi mă închin.
Impresioniştii din presa noastră, care au înlocuit fără să-şi dea seama categoriile ştiinţei politice cu sentimente, emotii şi stări psihosociale, ţinind-o de un an şi jumătate într-un bocet continuu în care domină disperarea şi introspecţia maladivă, reacţionează cu o furie instinctivă la orice încercare de a introduce raţionalitate în procesul politic românesc. Poate că ar trebui să le acordăm circumstanţe a-tenuante deoareoe majoritatea im-presioniştilor sînt scriitori sau bănuiţi ca atare si deci, ei se simt mai tari la mînuirea senzaţiilor şi stărilor emotive decît la măsurarea ştiinţifică a fenomenelor social-politice. Intr-un cuvînt, ei simt politica, nu o gîndesc şi de aceea, nici n-au înţeles eseul d-lui Vignal.
Metodia autorului care de la Descartes încoace este punctul forte al ginditorilor francezi; este ingenioasă şi eficace: compararea stereotipelor, care s-au format în străinătate despre România, cu realităţile româneşti. Stereotipele sînt     minciuna despre genocid, controversa lovitură de palat — revoluţie populară spontană, neocomunismul cu Iliescu ca preşedinte, „grozăvia” procesul celor doi Ceauşeşti, permanenţa Securităţii şi nomenclaturii. Realităţile sînt instalarea democraţiei şi alegerile libere de la 20 mai 1990, marile libertăţi ca libertatea presei, a manifestării, multiparti-
tismul, libertatea de călătorie, religioasă, sindicală, drept la grevă, care sint realităţi incontestabile. Urmează, însă, o serie de amendamente… o analiză lucidă şi critică a limitelor introducerii democraţiei: lipsa alegerilor locale, permanenţa unor reflexe ale Securităţii şi neliniştea minorităţilor sînt presărate cîteva referinţe (paralele istorice) fie la momente ale Revoluţiei Franceze, fie la represiunea postbelică din Franţa după eliberare, care pentru un francez sint perfect edificatoare si reduc problema la dimensiunile ei reale. Au fost mult mai puţine execuţii sumare în România lui decembrie1989 decît în Franţa după eliberare, aminteşte autorul ziariştilor francezi indignaţi de procesul Ceauşestilor. Cu privire la acuzaţia loviturii de palat, el pune o întrebare ucigătoare: „Ce fel de complot: este acela oare nu este revendicat de nici un complotist?” Intr-adevăr dacă fuga lui Ceausescu ar fi fost rezultatul unei lovituri din umbră, nu s-ar fi fălit autorii ei cît îl ţinea gura de mare şi n-ar fi făcut capital politic din aceasta? Au fost, ce-i drept încercări si în partid şi în armată, dar toate au esuat.
Trecind la evaluarea situaţiei politice, ambasadorul Vignal notează stabilitatea guvernului Roman care conduce ţara din decembrie 1989 in pofida crizelor şi repetatelor încercări de a-l răsturna sau de a paraIiza economia. Ca un atu este menţionată lipsa unei datorii externe, iar ca factor, pozitiv soliditatea agriculturii cu perspectiva ca reforma funciară să aducă în proprietatea particulară 70% din suprafaţa agricolă, transformare unică în Europa de Est. Este remarcat spiritul de decizie al echipei guvernamentale şi curajul de a proceda la măsuri nepopulare pentru a sări hopul spre economia de piaţă. Nu lipsesc observaţii critice la cele in-tîmplate la Tîrgu Mureş şi mai aIes la ispravă aducerii minerilor pentru a face ordine.
În sfîrşit sînt trecute în revistă atuurile Franţei în România, începînd cu cele istorice, puntarea spectaculoasei distanţări -a preşedintelui Mitterand de dictatorul Ceauşescu si trecind la francofonia considerabilă şi vie a poporului român.
Tabloul forţelor politice este creionat succint, autorul subliniind odată cu durabilitatea guvernului, insuficienţa opozitiei divizată într-o aripă parlamentară şi una extra-par-lamentară, care nu se unesc din cauza rivalităţilor personale. Concluzia autorului că la viitoarele ale eri F.S.N. îsi va păstra majoritatea dacă tandemul Iliescu — Roman se va menţine, o găsesc discutabilă si eu as condiţiona-o de conjunctura economică a momenyului. In general. prognoza în politică este foarte hazardată din două motive: 1) politica nu este un exerciţiu exclusiv raţional si 2) procesul este supus accidentelor şi  surprizelor din afara lui si deci contine e-lemente imprevizibile.
Există, desigur în acest document atît de ambiţios si de cuprinzător păreri cu care nu sînt de acord. Să recunoastem însă volarea lui de exceptie si ca atare ar trebui să devină lectură obligatorie pentru toti studenţii din parlament, care se califică la locul de producţie, pentru liderii sindicali care fac politică fără să o înveţe, dar în ce priveşte comentatorii din presă, aceştia ar face bine să-l studieze si conspecteze ca pe băncile facultăţii.

Ieri, în senat

Căldură mare

In deschiderea lucrărilor de ieri după-amiază ale plenului Senatului, dl. Al. Birlădeanu a tinut să ofere explicaţii celor care l-a acuzat, in presă, că ar fi refuzat, in şedinţa de vineri să acorde cuvintul dl. Sabin Ivan — P.N.L.: nu a fost vorba de refuz — am aflat — ci de respectarea regulamentului. Orice abatere de la ordinea de zi trebuie neapărat supusă votului adunării. Lucru pe care intenţionase să-l facă şi domnia sa.
In continuare, s-a trecut la dezbaterea proiectului legii privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor. In pofida căldurii din sală (se pare că sistemul de ventilaţie este un alt punct slab al Senatului) discuţiile au fost deosebit de aprinse. După pauză, deşi Ia debut au fost anunţaţi 95 de „prezenţi”, n-am mai putut număra, cu toate strădaniile, decit 53 de fotolii ocupate. Lucru care nu l-a împiedicat insă pe cel de al treilea preşedinte al şedinţei (după domnii Bîrlădeanu şi Câmpeanu), dl. Oliviu Gher-man, să conducă netulburat lucrările, proiectul de lege amintit, fiind votat în unanimitate. Articolul unic al proiectului Legii pentru abrogarea Decretului 692/1973 privind registrul agricol a trecut, de asemenea, cu majoritate de voturi, de judecata senatorilor.
Ca în fiecare luni, ultima jumătate de oră a fost rezervată interpelărilor. Ele s-au adresat Ministerului Invăţămintului — care în loc să încerce o democratizare, neglijează opţiunea elevilor şi părinţilor, acordînd elevilor maghiari din judeţul Mureş cu 9 clase mai puţin decît anul trecut (Marko Bel a — UDMR) şi continuă practica normării, lucru ce Impietează asupra calităţii, contribuind la degradarea actului profesoral (Adrian Moţiu — PUNR), Guvernului — care trebuie să tină cont de revendicările formulate de sindicate, revendicări care în ciuda unor aparenţe politice sint, de fapt, social-economice (Emil Tocaci — PNL), Ministerului Justiţiei dator să urmărească plodul cum puterea judecătorească împarte puterea, constatindu-se numeroase cazuri cind legea ese înlocuită cu liberul arbitru . Precizind că la interpelările cu „adresant” cunoscut, nu a primit răspunsuri mulţumitoare, Dl. Romulus Vulpescu — FSN a rostit, de la tribună, două nedumeriri. Prima legată de unele destăinuiri făcute presei de dl LV, Săndulescu — care a afirmat că o agenţie americană a încercat subvenţionarea partidelor de opoziţie, sumele rătăcindu-se, Insă, la alte organizaţii. S-a cerut în acest caz, aplicarea prevederilor Legii electorale şi intrarea în atribuţii a Gărzii financiare. Cea de a doua a ridioat necesitatea clarificării statutului acelor parlamentari care, candidînd pe listele unor partide, s-au rupt în prezent de

Neli LUCIAN

Ziarul Libertatea din 18 iunie 1991, pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 18 iunie 1991, pag. a 5-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 18 iunie 1991, pag. a 6-a ▼ Click pe imagine pentru mărire