Publicat: 19 Februarie, 2020 - 00:00
Share
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1990?

Extemporal la istorie

Dificultăţile crescînde cu care se confruntă în ultimul timp ţările în curs de dezvoltare, şi mai cu seamă cele subdezvoltate, îşi găsesc explicaţia în principal ]n agravarea crizei economice mondiale.

Nu lipsa de hotăr]re şi eforturi, nu insuficienţa programelor şi măsurilor de dezvoltare ale acestor ţări le-au dus Ia dezastrul economic în care se află acum, ci condiţiile externe defavorabile pentru continuarea unui proces de creştere inevitabil dependent de străinătate. Recesiunea prelungită, practicile protecţioniste, politica monetară restrictivă din ţările capitaliste industrializate au concurat la frînarea exporturilor ţărilor în curs de dezvoltare, afectînd principala lor sursă de încasări în valută.

IN ACELAŞI TIMP CU REDUCEREA SENSIBILA A INTRĂRILOR DE VALUTA DIN EXPORTURI, ŢĂRILE IN CURS DE DEZVOLTARE AU FOST NEVOITE SA SUPORTE ŞOCUL CREŞTERII EXCESIVE A DOBINZILOR CARE A RIDICAT LA UN NIVEL INSUPORTABIL COSTUL DATORIEI LOR EXTERNE.

SE ŞTIE CA FIECARE PROCENT DE CREŞTERE A DOBINZILOR A ÎNSEMNAT O MAJORARE A SERVICIULUI ACESTEI DATORII CU CIRCA 3 MILIARDE PE AN, IN ANUL 1982, AJUNGINDU-SE LA UN TOTAL AL PLAŢILOR NUMAI DIN DOBINZI DE PESTE 60 MILIARDE DOLARI.

EXPRESIE SINTETICA A RAPORTURILOR ECONOMICE CU STRAINATATEA, OGLINDĂ A INTRĂRILOR SCĂZUTE ŞI IEŞIRILOR CRESCUTE DE FONDURI VALUTARE, BALANŢA DE PLAŢI A MAJORITAŢII TARILOR SUBDEZVOLTATE S-A SOLDAT IN ULŢIMII ANI CU IMPORTANTE DEFICITE. 

Exte un text celebru. De ce a fost ales tocmai acesta, e greu de ştiut. Mi se întîmplă să mă aşez în faţa maşinii de scris şi clapele să prindă a bate parcă singure literele şi cuvintele care îl alcătuiesc... L-am scris de nenumărate ori. L-am rescris - pentru că greşelile nu erau admise. La fiecare început de an, zeci de mii de oameni, unii în vîrstă, transpirau de dimineaţă pînă seara în faţa claviaturii unor maşini de scris de cele mai felurite tipuri şi cu greutate considerabila, nereuşind să termine cele

Octavian ANDRONIC
(Continuare în pag. a Il-a)


Libertatea pag. 1-a


Caricatură de ANDO

DESTABILIZAREA CONTINUĂ...

Sediul guvernului asaltat şi devastat de... vandali

Credincios crezului său, anunţat cititorilor încă din prima zi a Revoluţiei, ziarul nostru vă relatează despre evenimentele petrecute ieri în Piaţa Victoriei, punct extrem de fierbinte al oraşului, transcrise direct din carnetul de reporter.

- Ora 11,30. În piaţă sînt deja adunate cîteva mii de oameni. Se scandează "Jos securitatea, Vrem dreptate, nu securitate". Manifestanţii sînt adunaţi pe carosabil, purtătorii de pancarte făcînd un cerc în jurul lor. Notăm cîteva lozinci: "Securiştii în mină/Ca să avem lumină", "Nu vrem altă dictatură", "Desfiinţarea vechilor structuri din ministerele finanţe, comerţ exterior şi ministerul de interne". Trotuarul este mărginit pe latura cealaltă de şirul soldaţilor care asistă impasibili. În faţa noastră este interpelat de organizatorii mitingului un domn într-o haină de piele: ce căutaţi aici? Rosteşte numele unei publicaţii cotidiene. Este invitat cu fermitate să părăsească locul, motivîndu-se că nu e nevoie de presă. Oare?

Dintr-o maşină se împart manifeste. Cerem şi noi unul. Se adresează românilor şi invită la acţiunea de astăzi, aducînd ca argumente următoarele: scăderea nivelului de trai; magazine goale, legi care protejează poliţiştii şi securiştii, poporul este minţit în cel mai clasic stil stalinist. Discutăm cu grupurile de oameni care dezbat, evident, problemele la ordinea zilei! Cîţiva studenţi scandează cu convingere: "F.S.N. du-te în U.R.S.S., Iliescu     nu uita/ţara nu-i moşia ta". Discutăm cu ei. Sînt convinşi că revoluţia a fost confiscată, doresc schimbarea imediată a structurilor,  înlocuirea conducerii. Fumăm o ţigară împreună. Ne oferă o ţigară lungă cu un ineluş aurit. Sînt convinşi că sînt minţiţi şi că nimic din ceea ce se spune la RTVL nu este    adevărat. Într-un alt grup se dezbate problema televiziunii. Un domn în vîrstă îşi exprimă dorinţa înfiinţării unui post de televiziune privat. Este asigurat că în puţin timp acesta va funcţiona. Acum mulţimea scandează la unison "Jos Iliescu!"

Ora 16. Mulţimea devine nerăbdătoare. Se scandează "Roman la Apaca", "Iliescu şi Roman nu renunţă la ciolan". Valul se precipită către palat.

Ora 17. Demonstranţii au pătruns în sediu. Geamuri sparte, răniţi. In interior forfota este extremă. Domnul Voican a fost molestat. Apoi aflăm că este reţinut într-o cameră şi intervievat de ziarişti străini. Încercăm să pătrundem prin masa de oameni, dar un alt zvon ne întrerupe: a fost găsită o victimă a securiştilor din interior! Ne grăbim spre locul indicat, alăturîndu-ne celorlalţi. Un tînăr, ne spune că se numeşte Petre Ghiţă, elev la o şcoală profesională, agită nişte volume ale lui ceauşescu: sînt dovezi ale faptului că Iliescu ţine cu el! Cărţile sînt rupte şi aruncate in piaţă. Unii vor chiar să le dea foc. Se încearcă forţarea altor uşi închise. Cîţiva tineri stau tolăniţi pe canapele şi covoare şi discută. Pe jos zac sute de mucuri de ţigări, resturi de hîrtii. Alţi tineri vin agitaţi, cu sticle de whisky. A fost spart bufetul unde se pare că s-au găsit portocale, băutură şi ness. Sîntem depăşiţi de tinerii care fug într-acolo. Din balcon cîteva sute scandează "Nu plecăm acasă!"

Ora 21.30. In balcoane au fost aprinse două proiectoare, apoi au fost stinse. Se scandează "Hoţii!" Se aud huiduieli, fluierături. Şi din nou, "Nu plecăm acasă!", "Jos Iliescu!", "Demisia!", "Singura soluţie, înc-o revoluţie!". Lumea, încet-încet, se împrăştie.

Ora 6.00. Cordonul soldaţilor din jurul sediului devastat este compact. Pe feţele tinerilor se citesc amărăciunea şi oboseala nopţii. Sînt unităţi de paraşutişti, infanterie, artilerie şi transmisiuni. Ne povestesc că în ei s-a aruncat cu pietre, cu cioburi de sticlă. Cîţiva au fost răniţi. Au fost atacate şi salvări militare care veniseră să ridice soldaţii. Ni se arată "berbecii" (stîlpi de circa 2 m, special confecţionaţi) cu care au fost sparte, distruse uşile sediului, gratiile de la ferestre. Militarii şi ofiţerii îşi exprimă indignarea faţă de astfel de manifestări: "Credem că libertatea este acum marginalizată. Nici un om de bine din această ţară nu poate dori destabilizarea. Nu înţelegem rostul şi locul unor acţiuni care provoacă şi ne provoacă".

Neli LUCHIAN
Eugenia POPESCU
Lucian SIMION

Domnul Gelu Voican Voiculescu, înconjurat de ziarişti şi paraşutişti, după ce fusese molestat de "manifestanţi" 
Foto Florentin D. NIŢU

Declaraţia domnului Gelu Voican Voiculescu,

viceprim-ministru al guvernului acordată unui redactor al ROMPRES

"Am fost luat de fluxul demonstranţilor care au intrat în Palat, spărgînd geamuri şi distrugînd mobilier şi am fost molestat" - a declarat dl. Gelu Voiculescu, viceprim-ministru al guvernului unui redactor al Rompres. "Am încercat un dialog cu unii dintre manifestanţi şi am reuşit să-i determin să mă protejeze. Practic aceştia mi-au salvat viaţa" a continuat viceprim-ministrul guvernului.

Rugat să comenteze scopul celor care au pătruns cu forţa în sediul guvernului, spărgînd geamurile şi forţînd uşile, atacînd cu răngi pe paraşutiştii care asigurau paza obiectivului, dl. Voican a subliniat că a "fost o tentativă de răsturnare a guvernului de către grupuri de presiune care, din interese partizane, vor să destabilizeze echilibrul social, provocînd dezordini şi haos ale căror consecinţe se pot extinde la nivel naţional".

Din surse bine informate ale gărzilor ce apără sediul guvernului, s-a aflat că printre cei care au pătruns cu forţa în Palat pentru a cere înlăturarea guvernului şi a d-lui Ion Iliescu, preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, se găseau Dumitru Dincă, membru al P.N.Ţ., Alexandru Ghica şi Radu Eremia ce purtau pe revere insigna acestui partid. Se pare că printre manifestanţi s-au aflat şi partizani ai altor partide politice din ţară.

In scurta anchetă întreprinsă printre demonstranţi s-a aflat că în rîndul acestora erau muncitori, studenţi, constructori, mulţi afectaţi de unele măsuri economice luate de guvern. Unii din cei chestionaţi au declarat că nu aparţin partidelor existente, fiind independenţi, alţii au refuzat să răspundă la întrebare.

IERI

O nouă dată "memorabilă" în CALENDARUL RUŞINII: după 12 ianuarie, avem şi un 18 februarie. Vor mai fi oare şi altele?

AZI

ÎNTREBARE: ceauşescu ne-a învăţat - foarte bine, se pare - ce înseamnă demolarea. Cînd vom învăţa să şi construim?

De la faţa locului 

• Un manifestant beat turtă ajuns pe trei cărări în interiorul clădirii, căuta să-şi convingă interlocutorii: Pe cuvînt de onoare, nu vin de la cîrciumă: Am băut acasă. Am şi martori... Nici nu ştiu cum am intrat aici...

•  Vă rog să mă scuzaţi, doamnă! Eu am vrut să strîng de gît un poliţist. Am văzut doar uniforma. Nu mi-am dat seama că sînteţi femeie... (Din discuţia unui tînâr de 17 ani cu o femeie subofiţer de poliţie).

• Fata, elevă de liceu, a plecat, aşa cum spune, de acasă, din Drumul Taberei, să bea o bere în centru. Şi cum era coadă la bere, s-a trezit în sediul guvernului, cotrobăind prin dulapuri şi aruncînd documente de stat pe fereastră. 

• O mamă şi-a văzut copilul, de vîrsta pantalonilor scurţi, pe care-l credea la cinematograf, apărînd pe micul ecran, în mijlocul celor pătrunşi în palatul din Piaţa Victoriei. Speriată, şi-a lăsat treburile casnice şi s-a dus să-şi caute odrasla turbulentă la faţa locului. Negăsindu-i, şi-a vărsat năduful pe ceilalţi copii, întrebîndu-i ce caută acolo! "Ne distrăm şi noi, i-a răspuns un puşti cu ţigara în colţul buzelor. Nu vedeţi că aici e ca în filme?"

• Un grup de tineri de 16-17 ani susţineau că au spart geamurile şi au intrat înăuntru pentru a... instaura democraţia! Cînd un ziarist i-a solicitat să explice ce înţeleg ei prin democraţie, aceştia au fost foarte prompţi: "Libertate, libertate să facem ce vrem". Adică să spargă geamurile şi să lovească în dreapta şi în stînga.

• Cine s-a aflat oare în spatele acestor inconştienţi manipulîndu-i? O întrebare la care răspunsul nu-i chiar aşa de uşor de dat. În orice caz, nici asociaţia filateliştilor, nici a apicultorilor...


Libertatea pag.a 2-a

Extemporal la istorie
(Umare din pag. I)
două exemplare în bune condiţiuni, şi fiind nevoiţi să revină a doua zi pentru definitivare. In fiecare decembrie - şi aşa s-a întîmplat şi în ultimul - primeau acasă cunoscuta carte poştală cu însemnele ministerului de interne. O primeau cîteva sute de mii de "fericiţi" posesori ai acestui instrument de lucru. Nu ştiu exact cîţi ani de zile sînt de cînd a fost declanşată această operaţiune vastă. Ştiu însă că citind (în mare taină) cartea lui Pacepa, "Orizonturi roşii", am aflat că încă de prin 1978, de cînd cu episodul Radu Filipescu (tînărul inginer dactilografiase şi împrăştiase cîteva mii de manifeste anti-ceauşiste), răposatul dictator luase geniala hotărîre de a se inventaria şi supraveghea toate instrumentele de multiplicat. Ba mal mult, din acelaşi text aflăm că ceauşescu îi dăduse spionului şef sarcina să strîngă texte scrise de mînă de la întreaga populaţie - inclusiv de la şcolari! S-a născut şi a proliferat în felul acesta un monstruos aparat de supraveghere totală a întregii populaţii (cu acelaşi prilej evocat, supraveghetorului-şef îi fusese prezentat şi un aparat telefonic înzestrat cu dispozitive de ascultare permanentă, el dînd ordinul ca în scurt timp acest tip să înlocuiască toate celelalte aparate) care implică activitatea unui foarte mare număr de persoane calificate (poate că vom afla într-o zi cîte) şi existenţa unor dotări şi fonduri materiale enorme. Vă veţi întreba, desigur, pentru ce toate acestea? Pentru ce "cel mai iubit fiu" avea să se teamă de propriul său popor iubitor? Si aici vom putea bănui că paranoia sa nu era chiar totală, că intuia sau cunoştea adevăratele sentimente ale poporului şi că totul făcea parte dintr-un diabolic plan de păstrare a puterii cu orice preţ. Chiar şi cu preţul neantizării unei naţiuni. Răspunsul pe care l-a dat Revoluţia acestei probleme constituie unul dintre cele mai nete şi mai elocvente răspunsuri pe care le-a primit totalitarismul de-a lungul istoriei. Refuzul net al aberaţiei ideologice, al genocidului moral exercitat, cu o supremă obstinare de-a lungul tuturor celor peste 70 de ani de practică comunistă. Genocid realizat cu aceleaşi metode, ale controlului absolut al fiecărui gest sau cuvînt.

Niciodată însă gîndirea nu a putut fi controlată şi supusă. Şi nici nu va putea fi. Este, de altfel, singura garanţie că, în pofida atîtor încercări, trecute şi poate viitoare, omenirea va continua să existe avînd ca principal suport raţiunea şi neînfrînta sete de libertate.


Libertatea pag.a 3-a

Un partid nou, un patron etern: CARAGIALE

Nu sînt (încă) membru al Partidului Liber-Schimbist. Deci, fără a putea fi suspectat de partizanat, am consemnat "ca românul imparţial", cîte ceva din a-dunarea de constituire a acestuia, care a avut loc Ieri, la Bucureşti. De pe masa prezidiului nu lipseau cana de bere, halbele şi clopoţelul prezidentului, iar pe cortina din spate, deasupra portretului Iui Nenea Iancu scria clar "Caraglale e cu noi", alături de bine cunoscuta deviză "Aveţi puţintică răbdare" şi de imperativul "Avem cestiuni arzătoare la ordinea zilei", concluzia e, deci, limpede: patronul partidului nu este altul decît Caragiale, sub pulpana sa spirituală stînd şi proiectul de Manifest, ce atesta că este vorba de o formaţiune politică de direcţie morală, care acţionează pentru schimbare în toate domeniile, dar cu precădere în cel al vieţii spirituale. Prin activitatea sa, partidul îşi asumă rolul de anticorp în lupta cu viruşii ce ar putea să afecteze fragilul organism al tinerel democraţii române, prin riscul îmbolnăvirilor de demagogie, manipulare a indivizilor sau proceselor sociale, propulsare a nonvalorilor, manifestări de parvenitism social şi ridicol politic, impostură şi fals, rinocerizarea şi mai ales intoleranţi". De unde derivă şi principalele drepturi pentru care sus-numitul partid va milita: dreptul de a spune lucrurilor pe nume, dreptul de a pune în discuţie problemele faţă de care alţii preferă să tacă, dreptul de a nu avea totdeauna dreptate, dreptul de a crede că nu trăim încă în cea mai bună dintre lumile posibile, dar mai ales dreptul de a sta strîmb şi a judeca drept.

Ceea ce trebuie, în primul rînd, reţinut, este că liber-schimbiştii luptă pentru o nouă (de fapt firească) dimensiune, morală realizabilă (nu în ultimul rînd) prin cultură, consiliul (provizoriu) al partidului Liber-Schimbist (sperăm că şi membrii şi simpatizanţii lui sînt adepţi nedezminţiţi ai lui Caragiale) este format din: Ştefan Cazimir (preşedinte), cu patru cărţi dedicate operei aces-tuia: Cezar Tabarcea, care-l consideră pe Nenea Iancu cel mai bun profesor de limbă română, şi care are gata cartea "Caragiale lingvistul": Mircea Cornişteanu, care a regizat la Naţionalul craiovean integrala comediilor caragialene; Vasile Groza vice preşedinte executiv, unul dintre fondatori, ziarist care, şi în calitate de trezorier (cu un cumulard!) este convins că şi în politica financiară "Caragiale e cu noi!"; Emil Coltofeanu, şef al organizaţiei de Prahova a partidului, deci nedezminţit ploieştean: "Liliana Hodorogea, tînăra actriţă a Naţionalului clujean, care spera să-l joace pe Caragiale: Dumitru Solomon, autor şi de comedii, care fără îndoiaiă l-a citit pe Caragiale; Gheorghe Boşman, tehnician instalator, al cărui autor preferat e Caragiale.

E cel mai potrivit Caragiale să patroneze acest nou partid? A răspuns convingător Mircea Cornişteanu, citind schiţa "situaţiune" ce s-a vădit o pertinentă analiză a situaţiei politice actuale. lată şi solide argumente aduse de profesorul Ştefan Cazimir: "Democraţia în faza începutului are mulţi duşmani şi măsluitori: oportunişti, carierişti, demagogi etc. În lupta împotriva tuturor acestora dispunem de un aliat redutabil, în lupta pentru afirmarea unei democraţii autentice, Caragiale e cu noi! Într-o vreme în care mai toate partidele au platforme cvasiidentice şi poartă chiar nume confundabile, Partidul Liber-Schimbist are o platformă distinctă şi un nume cu totul original. Meritul de a fi născocit acest nume, rămîne desigur al lui Caragiale, dar meritul de a-l fi adoptat rămîne al nostru. Într-o vreme în care mai toate partidele cultivă cu succes umorul involuntar, Partidul Liber-Schimbist este singurul care îşi propune să practice"umorul intenţionat". De aceea şi consilierii săi nu sînt alţii decît distinsul critic şi scriitor Valentin Silvestru, Octavian Andronic, alias Ando, bine cunoscutul caricaturist, publicistul de farmec Lorin Vasilovici în proiectele sale, partidul are în vedere editarea săptâmînalului de atitudine "Răcnetul Carpaţilor", organizarea unor seri culturale, a unor spectacole literar-artistlce, a altor manifestări în care ţinta umorului să fie asanarea moravurilor cetăţeneşti. Aceeaşi ţintă o vor avea şi prevederile programului său politic economic şi social, asupra căruia în adunarea de constituire s-au făcut propuneri pertinente. Acestea sînt primite în continuare, şi de urgenţă, ca şi înscrierile de noi membri (ori simpatizanţi) la adresele (tot provizorii). str. Transilvaniei nr. 12, tel. 13.62.94; bd. N. Bălcescu nr. 30. tel, 14.70.71. Amintind precizarea domnului Mircea Cornişteanu că "nu sîntem un partid de băşcălie", ci un partid care vrea să facă un lucru serios într-o formă cît mai atractivă, încheiem cu speranţa că acest lucru va fi bine înţeles cu convingerea că în peisajul nostru actual s-a născut o mişcare politică al cărei reazem este încrederea în autenticele valori ale culturii, care pot accentua valorile morale.

Eugen COMARNESCU


Libertatea pag.a 4-a

"Dorim ca preşedintele Mitterrand să fie oaspetele nostru cît mai curînd" - declară primul ministru al României

PARIS. - In salonul de la hotelul "De Crillon", premierul Petre Roman a răspuns, în cadrul unui interviu, întrebărilor doamnei Claudine Canetti, şefa serviciului diplomatic de la agenţia France Presse. Petre Roman a insistat, între altele, asupra voinţei României de a-şi redobîndi vocaţia europeană, a reintra în circuitul valorilor general-euronene. Premierul român s-a referit la implementarea procesului democratic în perspectiva scrutinului de la 20 mai explicînd o serie de manifestări contestatare şi revendicative (inclusiv în rîndul militarilor) şi aspecte legate de problemele minorităţilor.

Domnul Roman a insistat asupra pluripartitismului total, a şanselor egale pentru fiecare partid de a se exprima liber, ceea ce oferă o bază solidă pentru deschiderea largă a României spre exterior, pentru colaborare internaţională lucidă, realistă.

"Dorim - a adăugat premierul român - ca preşedintele Mitterrand să fie oaspetele nostru cît mai curînd. I-am comunicat acest lucru şi sperăm ca el să poată veni la Bucureşti pentru ca dialogul româno-francez să continue".

La Celle Saint Cloud, în apropierea Parisului, primul ministru al României s-a întîlnit cu ministrul afacerilor externe al Franţei, domnul Roland Dumas.

"Întrevederea - ne-a declarat în exclusivitate şeful di-plomaţiei franceze - s-a prelungit peste timpul programat. Atmosfera a fost foarte bună, călduroasă, de înţelegere faţă de dificultăţile cu care se confruntă ţara dumneavoastră". 

"Pot afirma, de asemenea, că eforturile avînd drept scop democraţia, consensul naţional şi progresul - marcate de inerente dificultăţi şi obstacole - ce se derulează în România - se bucură şi de sprijinul preşedintelui Mitterrand", a precizat ministrul francez în declaraţia făcută agenţiei Rompres.

Relaţiile culturale româno-sovietice văzute de Andrei Pleşu şi P. I. Şabanov

La Ministerul Culturii a avut loc o conferinţă de presă, organizată cu prilejul vizitei în tara noastră a delegaţiei sovietice conduse de Piotr Ilici Şabanov, adjunct al ministrului culturii al U.R.S.S.

Referindu-se la convorbirile avute anterior, domnul ANDREI PLEŞU, ministrul culturii, a declarat că, în cîteva ceasuri, s-a realizat ceea ce înainte nu se izbutea în cîteva luni sau chiar niciodată. Acest "ritm al revoluţiei" reflectă dorinţa intensă de colaborare pe multiple planuri dintre ţările noastre. S-a depăşit faza diplomatică de pînă acum, care nu era decît o "bifare" a unul program gîndit abstract. Sîntem într-o nouă etapă; şi mulţumim delegaţiei sovietice care ne-a adus invitaţia de a pleca la Moscova pentru a semna cu ministrul de resort un document de colaborare amplă între ţările noastre.

Pînă la revoluţia din decembrie, relaţiile culturale ro-mâno-sovietice erau "bifurcate". Aspectul oficial, din vina noastră, era mai mult sau mai puţin îngheţat. Dar a e-xistat un interes profund al intelectualilor noştri fată de filmul, muzica, artele plastice şi religioase din ţara vecină.

Am convenit să intensificăm importul şi exportul de filme între ţările noastre. Vor spori schimburile muzicale şi teatrale, traducerile şi alte manifestări cu cartea de toate genurile, vom primi ajutor la restaurarea unor opere de artă din muzeele româneşti. De asemenea, se vor deschide institute de cultură română la Moscova şi sovietică la Bucureşti. Am căzut de acord să extindem relaţiile nemijlocite între instituţiile de cultură şi chiar între personalităţi reprezentative ale vieţii spirituale. De altfel, specialiştii din delegaţia sovietică au trecut deja la detalii privind colaborarea culturală. Vom avea o colecţie a Editurii "Humanitas" pentru studii religioase, unde vom traduce mari teologi ruşi ca şi literatură sovietică "disidentă". Ni s-au făcut oferte pe termen lung ca maeştri de balet din Uniunea Sovietică să ţină cursuri la noi, mai ales că baletul românesc este în mare suferinţă.

Felicitînd poporul român pentru victoria revoluţiei şi pe oamenii de cultură care slujesc cauza acesteia, PIOTR ILICI ŞABANOV a relevat spiritul nou în care se statornicesc şi se dezvoltă relaţiile culturale dintre cele două ţări, relaţii ajunse, în anii precedenţi, la un nivel aproape minimal. Acum, ne vom strădui să facem tot ce depinde de noi, prin colaborarea între ministere, între uniunile de creaţie şi asociaţiile profesioniste, între instituţiile de spectacol şi de concert, între slujitorii artei din ţările noastre, în vederea comunicării între oameni, făcîndu-le astfel viaţa mai frumoasă, mai bogată, mai demnă.

La noi au încetat toate interdicţiile; oamenii de creaţie sînt liberi să scrie cărţile, să compună muzica, să picteze imaginile, să aducă pe ecran
aspectele pe care el înşişi le consideră ca intrînd în sfera artei, a adevărului şi emoţiei artistice. Dreptul la creaţie independentă înseamnă să nu mai existe faţă de oamenii de cultură, şi nu numai faţă de ei, nici un abuz, nici o ingerinţă de ordin politic sau administrativ. Ne pregătim să adoptăm o serie de legi care să ocrotească patrimoniul cultural, drepturile de autor şi proprietatea spirituală. În această privinţă, forurile culturale din ţările noastre pot contribui efectiv la edificarea acelei, "case comune europene" a colaborării şi prieteniei pe toate planurile.

Între măsurile discutate de ministrul Andrei Pleşu se numără organizarea "Zilelor muzicii" sovietice (în noiembrie) şi româneşti (în octombrie). Vom trimite în România un colectiv al Teatrului Mare de Cameră din Moscova, îndrumat de Pokrovski, ca şi dirijori, solişti instrumentişti, un cvartet ("Şostakovici" sau "Borodino"), care să concerteze cu orchestre româneşti, precum şi o formaţie de estradă din R.S.S. Moldovenească, ce pînă acum n-ar fi ajuns la Bucureşti. Iubitorii plasticii vor putea' cunoaşte o expoziţie a muzeului din Leningrad, o re- trospectivă privind costumul popular rusesc din secolul trecut, precum şi o itinerantă de artă a avangardei din anii 20. La primul Festival internaţional de teatru dramatic din Moscova va participa şi Naţionalul bucureştean. Laboratorul central pentru restaurare muzeistică de la Moscova va organiza şi o conferinţă internaţională privind acest domeniu atît de sensibil al activităţii estetice.

Am vizitat Biblioteca Centrală Universitară, care a cunoscut mari pierderi de manuscrise, incunabule, ediţii rare. Pentru refacerea fondurilor sale vom trimite ofertele noastre din literatura clasică şi contemporană. Vom in-vita la noi bibliotecari români să cunoască organizarea instituţiilor de lectură publice. Noi avem un nou teatru de operă şi balet, a cărui clădiră este încă în construcţie, dar trupa funcţionează deja. Toate colectivele artistice au dreptul să întreprindă turnee peste hotare, fără nici o restricţie, inclusiv pe bază de reciprocitate, ceea ce va contribui efectiv la intensificarea şi diversificarea schimburilor culturale dintre ţările noastre.

Ion BUTNARU


Libertatea supliment pag.1-a 


Libertatea supliment pag.a 2-a