17 octombrie 2021

Remember 19 iunie 1991 – Presa acum 30 de ani

Distribuie pe rețelele tale sociale:
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1991

Guvernul n-a căzut (încă?)

Greva generală a unor lideri sindicali – EŞEC SAU AMÂNARE?

Ofensiva sindicală având ca obiectiv schimbarea guvernului a eşuat în momentul ce urma să marcheze punctul culminant.
Marele miting din Piaţa Victoriei, ce ar fi trebuit să mobilizeze sute de mii de oameni, s-a desfăşurat – în ordine – la cote de interes şi participare minore, în intervalul în care Siromascenko îşi recunoştea înfrângerea anunţând sfârşitul unei greve generale care nici nu începuse!

Sugestivă — şi implicită — opţiune între confruntare şi negociere!

• In Piaţa Victoriei — miting desfăşurat în ordine, fără incidente, timp de o oră si 41 minute
• Mitingul de sprijin de la Timişoara a început cu întârziere din cauza lipsei de participanţi
• Ieri, o noapte fierbinte la SNCFR: discuţiile cu liderii de la mişcare şi comercial s-au încheiat la ora 5.30, fără a se ajunge la vreun rezultat; la ora 5.45 Consiliul de Administraţie şi-a dat demisia: după o analiză încheiată la ora 16, ministrul decide: nu se primeşte demisia!
• La ora 10 sunt întrerupte legăturile prin dispecerat. Unele regionale anunţă că vor intra în grevă, dar nu o fac
• La ora 17.45 singura regională rămasă în regim de grevă renunţă — Constanţa lui Siromascenko
• În Piaţă se exprimă idei majore: Guvernul vrea o ţară de inculţi; iar legea privatizării va vinde ţara străinilor
• Este acuzată consolidarea unei oligarhii, de dreapta (!!)
• Nota 10 pentru Departamentul „Actualităţi” al Radio Bucureşti, care a dat ieri o lecţie de gazetărie responsabilă şi obiectivă, practicată într-o manieră alertă, mereu pe fază
• În diferite domenii — sănătate, învăţămînt — grevele continuă. Mai mult sau mai puţin generalizate
• Ca un semn de…răzbunare, aseară, câteva sute de mitingişti decepţionaţi au încercat din nou să blocheze piaţa Universităţii.

Ziarul Libertatea din 19 iunie 1991, pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

VĂ ERA DOR DE SCENARII? IATĂ ÎNCĂ UNUL!

Nu ştiu ce s-a întâmplat şi care sunt motivele pentru care „scenariul” grevei generale, sau aproape generale, de ieri, care trebuia să conducă la demiterea actualului guvern şi la formarea unuia nou, condus de una dintre cele două personalităţi presupus independente ale căror nume fuseseră avansate în cadrul tratativelor neoficiale desfăşurate într-un larg  perimetru politic — domnii Stănculescu şi Cojocaru — nu s-a îndeplinit, iar desfăşurarea sa a pus în evidenţă cel mai spectaculos eşec de până acum al unei opoziţii din ce în ce mai diversificate şi mai măcinate de neînţelegeri şi ambiţii proprii, într-o conjunctură, paradoxal, dintre cele mai favorabile! Faţă de momentele similare din decembrie anul trecut sau din ianuarie anul acesta, terenul unei schimbări radicale de decor părea a fi cel mai propice, datorită eroziunii sociale majore produse de avansul dur al reformei şi al proceselor care o însoţesc în mod inevitabil: şomajul si inflaţia. Teoria potrivit căreia strategia guvernamentală ar împinge ţara spre o catastrofă (pe care, între noi fie vorba, nu prea vedem cine şi cum ar fi putut  să  o evite)  a câşigat teren, fondul economic precar dând apă la maoră ambiţiilor mai  mult sau mai puţin apolitice ale noii nomenclaturi sindicaliste care a început să simtă gustul puterii. Din ce în ce mai rupţi de baza lor de masă şi de interesele celor pe care îi reprezintă, angrenaţi în alianţe şi combinaţii stranii, liderii sindicali — sau o anumită parte a lor — sunt pe cale de a crea un nou pol de putere care complică şi mai mult eşichierul forţelor prezente în scena politică. Ignorând elementare noţiuni de economie politică şi ameninţând cu blocajul circuitelor vitale ale politicii economice, ei speră să câştige din…dezastrul pe care-l pun la cale cu o nonşalanţă ce de cele mai multe ori te lasă fără replică.
Acţiunea de ieri a beneficiat de o mai atentă pregătire decât de obicei, în prepararea ei angenându-se nu numai elemente ale opoziţiei politice tradiţionale dar, oricât ar părea de ciudat, şi dintre cele aparţinând puterii actuale.
Intrarea în scenă a diferitelor sindicate şi federaţii a fost atent pozată (fondul psihoemoţional necesar derulării evenimentelor revenind comemorării din 13-15) totul având să culmineze cu greva generală a feroviarilor şi cu un mai mare miting din Piaţa Victoriei, cu participarea masivă (se estima cifra de 150 – 200.000 de manifestanţi) şi cu un program cât se poate de concret: demisia guvenrului, numirea – pe loc(!) a unui nou prim-ministru şi – nota bene! – demiterea conducerii Televiziunii. Am sentimentul că şi acest apendice, prea mic pentru un război atât de mare, a fost unul dintre elementele care au favorizat, prin derizoriu, eşecul întregii acţiuni. Căci dacă la nivel de strategie totul a fost (aproape) perfect, liderii căzând de acord asupra tuturor fazelor scenariului, la nivelul de tactică nu s-a mai potrivit nimic: profesorii au ignorat că se află în grevă, continuând să-şi ţină cursurile, medicii şi personalul sanitar şi-au văzut – chiar cu o cotă de interes scăzut – de bolnavi, în timp ce marea majoritate a ceferiştilor n-au consimţit la deciziile dictatoriale ale cartelului Siromascenko & Comp.
Colac peste pupăză, nici minerii nu s-au mai ostenit să vină iarăşi până la Bucureşti.
Abilitatea primului ministru, care a reuşit să dezamorseze (cel puţin temporar) ameninţarea venită dinspre FAUR, coroborată cu greva sindicaliştilor faţă de iniţiativele liderilor lor au făcut ca ziua de 18 să marcheze un eşec de proporţii: mitingul, marele miting, din Piaţa Victoriei n-a mai fost decât unul oarecare, unde cele câteva mii de temerari, toropiţi de caniculă, au ascultat vreme de o oră şi ceva vorbe şi apeluri care sunau cu atât mai nefiresc cu cât oratorii habar nu aveau că, prin renunţarea la greva generală de la CFR chiar la acea oră, demersul lor nu mai avea nici suport şi  nici obiect.
Evident, nu am nici o dovadă că ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile este rodul unui scenariu. Nu sunt decât presupuneri şi dacă din când ele se potrivesc cu realitatea, nu este vina mea. Şi nu este pentru că nutresc în continuare convingerea că în situaţia grea pe care o traversăm, dialogul este mai necesar ca orricând, vital aş putea spune, şi că în aceste condiţii poziţiile de forţă — fie ale Guvernului, fie ale sindicatelor — nu fac altceva decât să precipite lucrurile spre un punct de la care, oricât ne vom strădui, nu va mai exista cale de întoarcere.
Or, acum tot mai este posibil ca. în numele bunei credinţe şi al bunel voinţe, să încercam să facem ceva.
Dar – şi aici subscriu total devizei Alianţei Civice – de reuşit nu vom putea reuşi decât împreună.

OK.

Crainicii TV au început să ne privească în ochi! Nu sîntem siguri dacă e vorba de sporire a transparenţei sau de deprinderea unui nou sistem (sofisticat) de citire. Oricum, e un prilej să observăm că unii dintre ei (ele) au ochi… frumoşi!

GURA LUMII

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MÎNA ÎN FOC)

Alarmă! Două milioane de sovietici la Bucureşti!

Pe vremuri se striga „Vin americanii“. Azi, dintr-o sursă dintre cele mai serioase (ziarul „Cotidianul” din 17 iunie 1991) aflăm că în Bucureşti s-au strecurat la jumătatea lunii iunie cel puţin două milioane de… sovietici! Cel puţin aşa a afirmat dl. Marian Moroşanu, unul din tenorii Pieţei Universităţii în recenta ediţie, care luind cuvîntul după dl. Ion Raţiu a proclamat:
“Cei care stau acum în casă şi nu sînt aici, cu noi, în piaţă, nu sînt români, sînt… sovietici!“ Cum, după datele cele mai optimiste ale aceluiaşi cotidian, în piaţă, domnii Raţiu şi Moroşanu n-au fost ascultaţi decit de aproximativ zece mii de manifestanţi un calcul matematic simplu ne arată că din „Zona eliberată de neocomunism lipseau circa două milioane de cetăţeni (sovietici — în versiunea lansată de „Cotidianul“). Şi cînd te gîndeşti. Doamne! — cite alte milioane au năpădit restul tarii, te trec fiorii…

AMBIDEXTRU

Ziarul Libertatea din 19 iunie 1991, pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 19 iunie 1991, pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 19 iunie 1991, pag. a 4-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Presa acum 50 de ani

* CORESPONDENTUL LA BERLIN al agenţiei Stefani transmite: „Se desminte în mod categoric ştirea că s’ar fi încheiat acord militar ruso-german“ * HRANA MUNCITORILOR: „Datele statistice ne arată că majoritatea muncitorilor şi a meseriaşilor o formează cei cu un salariu între 1200—3000 lei lunar“… * ANCHETA CURENTUL. Răspunsul unei mame: „Problema tineretului este a noastră, a tuturor“ * TRANSFORMAREA ÎN AMENDA a unor pedepse cu închisoare sau internare în lagăr de muncă * „INFLUENŢA ALIMENTAŢIEI ASUPRA OMULUI“. Pagină (text şi desene) de A. Dragoş ÎN AMERICA: „Toată industria este pe picior de război“, scrie „New York. World Telegram“ * „NU SE -VOR PLATI SALARII DECÂT FUNCŢIONARILOR CARI ÎŞI FAC DATORIA“. Comunicatul Preşedinţiei Consiliului de Miniştri * CONFERINŢA MEDICILOR DIN MOLDOVA. Expunerea d-lui ministru prof. dr. Petre Tomescu -A * INTENSIFICAREA PRODUCŢIEI ESTE REACTIUNEA DE VITALITATE A ORGANISMULUI NAŢIONAL” * ÎNFIORĂTOAREA SINUCIDERE a unui muncitor din Dorneşti-Ilfov * SUBMEDIOCRA ALIMENTAŢIE a populaţiei din mediul şcolar O NOUĂ CARIERA PENTRU BACALAUREATE: surori de ocrotire * RĂSPUNDERILE foştilor înalţi demnitari * UN APEL AL D-LUI GENERAL ANTONESCU pentru ajutorarea familiilor  nevoiaşe: „Ajutând azi pe copiii lipsiţi se face operă prevăzătoare de întărire a neamului pentru viitor“ ADUNAREA Asociaţiei generale a maeştrilor şi conducătorilor din industria artelor grafice din România

Rubrică realizată de lon BUTNARU