Publicat: 19 Martie, 2019 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1994?

TRANZACŢIILE TRANZIŢIEI

O TELEVIZIUNE INCITANTĂ

Acuzată, vreme îndelungată, de obedienţă în faţa Puterii, Televiziunea Română Liberă îşi ia acum o strălucită revanşă împotriva tuturor celor care au calomniat-o. Două anchete, una politică şi una socială, difuzate la ore de maximă audienţă, au avut darul să tulbure profund o opinie telepublică, neobişnuită cu astfel de îndrăzneli.
 
Până la un punct, toate ar fi în regulă, şi cei care l-au suspectat pe dl Dumitru Titus Popa de a fi un executant umil al ordinelor primite de sus, ar trebui să-i ceară scuze. Şi ancheta legată de evenimentele din 28-29 ianuarie 1990, şi cea despre casele naţionalizate au exprimat puncte de vedere a căror tranşanţă a fi fost neobişnuită chiar şi pentru un post independent, ca SOTI. Dar’ mi-te pentru păcătosul post naţional! Este acesta un semn că instituţia din Dorobanţi se echidistanţează de Putere? Sau că anumite tendinţe, ţinute cu greu în frâu de domnii Theodorescu şi Everac, şi-au găsit acum cale liberă spre antenă?
 
Probabil, şi una şi alta. Dincolo de asta rămâne o chestiune care poate să dea de gândit. Ca şi în cazul flămândului care, după zile şi zile de post, se repede la bucate, sucombând apoi de indigestie, există riscul ca un astfel de tratament, aplicat telespectatorilor neobişnuiţi, să le cauzeze indigestii cerebrale. Lipsiţi de exerciţiu, unii pot lua îndemnurile legaliste ale dlui Borcescu drept o invitaţie la a-şi face singuri dreptate. Pe un teren minat, ca acela al caselor naţionalizate, iniţiativele particulare pot genera explozii sociale. Nu întâmplător, poate, această lege aşteaptă de atâta timp să fie luată în discuţie. Nu întâmplător diferitele proiecte sunt împinse, cu discreţie, înapoi în sertare. Amploarea fenomenului, caracterul său definitiv inspiră teamă. Şi stimulează apetiţul calculului politic. Soluţia acestei probleme poate fi (a fost, deja) un teribil instrument electoral. Dar este, în acelaşi timp, un periculos "casus belli". Nu ştiu dacă alte dihonii naţionale ar mai putea inspira, energii şi resentimente apte să alimenteze un adevărat război civil, precum aceasta. Privită din această perspectivă, îndrăzneaţa (dar şi extrem de părtinitoarea - dacă avem în vedere doar "amănuntul" că imobilele locuite de oamenii Puterii au fost filmate în prim plan, în timp ce acelea în care şi-au găsit culcuş personalităţi marcante ale Opoziţiei au fost doar amintite în treacăt), emisiunea poate fi lesne categorisită drept o incitare şi o sfidare a principiilor democratice. În realitate, probabil că lucrurile nu stau (chiar) aşa, dar lungul post negru al Televiziunii le aduce într-o asemenea situaţie.
 
Este şi acesta un model de "extremism" al unei societăţi care, de patru ani, balansează violent dintr-o parte în alta, fără a-şi găsi nici un moment sănătoasa cale a raţiunii.
 
Octavian ANDRONIC