Publicat: 2 Aprilie, 2019 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1994?

TRANZACŢIILE TRANZIŢIEI

SINDROMUL FLORICĂ

Invers proporţional cu valoarea şi cu calităţile sale, fostul comisar-general Florică va rămâne în istorie ca un model. Un model tipic pentru această tranziţie buimacă, în care competiţia politică determină o şi mai accentuată confuzie a valorilor.

Este vorba, în mare, despre disponibilitatea subită a funcţionarului public, a "servitorului" unei anumite forme de putere, de a-şi schimba brusc convingerile, opiniile şi percepţiile, în momentul în care - dintr-un motiv sau altul - este despărţit de scaunul pe care-l ocupa şi, implicit, de beneficiile funcţiei. Cum spuneam, Florică a constituit un model, şi anume unul strălucit, prin care "întoarcerea armelor" (vai, atât de caracteristică până şi istoriei noastre) s-a dovedit a constitui un factor de manipulare politică de maximă eficacitate. Din păcate - sau din fericire? - precaritatea intelectuală şi morală a obiectului manipulat, a întors până la urmă campania în grotesc, penibil şi deriziune. Va fi însă greu de uitat, că luni în şir până la lamentabilul episod din Parlament, oameni de bună credinţă au fost dispuşi să-l pună şi să-l fluture pe jalnicul comisar ca pe un stindard al cinstei, ca pe un vârf de lance al nobilei lupte împotriva corupţiei, în cadrul unei diversiuni de mare amploare, ce-l avea în vedere ca pe un "cap de pod" necesar în atingerea unor scopuri politice.

Poate dacă Florică ar fi venit dintr-o altă zonă civilă, impactul lui nu ar fi fost atât de mare. El aducea însă cu sine bagajul de ocultism şi de secret pe care-l genera prezenţa sa în zone de maximă importanţă naţională.

Dacă nu ar fi fost finalul despre care vorbeam, modelul ar fi făcut, desigur mult mai, mulţi prozeliţi. Şi aşa, de exemplu, un alt general - Spiroiu - a fost tentat să o pornească pe aceeaşi cale în momentul licenţierii sale din funcţia de ministru al apărării naţionale, acuzând, într-o declaraţie pripită, amestecul unor interese politice ostile "verticalităţii" sale orizontale. Acum avem de-a face cu un dublu SINDROM - FLORICĂ, la vârful SRI, unde alţi doi generali - Diaconescu şi Cristea sunt foarte tentaţi să aplice acelaşi scenariu, în condiţii în care culpele lor sunt infinit mai evidente decât a fost aceea a lui Florică la momentul destituirii. Principiul pe care funcţionează sindromul este simplu şi vechi de când lumea: în orice menaj există şi rufe murdare care sunt spălate liniştit, în baie, până în momentul în care ele se pot transforma în stindarde de luptă...

Octavian ANDRONIC


INTERVIUL DE SÂMBĂTĂ
ION LUCIAN: "RECONSTRUCŢIE, NU RENOVARE"

- Ce se mai aude de atât de ghinionistul teatru "Excelsior"?
- După lupte seculare, care au durat aproape trei ani, suntem în tratative pentru reconstrucţia sălii...    

- Aţi folosit gorbaciovianul "reconstrucţie", nu dâmboviţeanul "renovare"! Diferenţa e doar de formă sau chiar de fond(uri)?
- Nu se mai pune problema, unei simple renovări, ci a reconstruirii unui teatru ultramodern.

- Să presupunem că timp (= bani!) aveţi. Dar spaţiu?
- Spaţiul este imens, iar plasarea sălii în plin centru este ideală.

- Tratativele sunt prospective sau perspective?
- Avem numeroase solicitări de asociere, încât se prefigurează construirea unui teatru după cele mai modeme norme şi exigenţe.

- Unde mai jucaţi, dacă mai jucaţi?
- În afara spectacolelor cu "Excelsior", în săli... neprevăzute, sunt în discuţii avansate cu teatrele Nottara şi de Comedie. Am fost nevoit să întrerup colaborarea, în plin succes, cu "Tănase", fiindcă s-au ivit nişte relaţii nefireşti între teatru şi echipă.

- Dar piesele proprii mai interesează pe cineva?

- Nici nu ştiu pe ce scene din ţară se mai joacă. Dar se mai joacă!

Ion BUTNARU


Un "simbol" pentru cea mai propagandistică ediţie a premiilor Oscar?

Telespectatorii români au putut urmări, săptămâna trecută, în reluare, festivitatea decernării premiilor OSCAR, de la Hollywood. Dincolo de consideraţiile pur valorice ale producţiilor intrate în concurs, palmaresul a indicat un cert mesaj propagandistic cu bătaie spre două minorităţi importante ale Americii: cea evreiască şi cea homo-sexuală. "Lista lui Schindler" a acoperit cu nu mai puţin 7 premii demersul realizatorilor de a readuce în atenţia contemporaneităţii un episod al unei realităţi tragice ce a dat naştere unei filmografii apreciate uneori ca excesive. Pledoariile pentru drepturile comunităţii homosexuale au fost şi ele marcate, de la apelurile patetice ale lui Tom Hanks, până la portul discret al unei panglici roşii în formă de buclă, a cărei semnificaţie a scăpat, probabil, telespectatorilor români. Această panglică semnifică solidaritatea celor care o poartă cu victimele SIDA, şi indică suportul - material sau moral - al acestora. "Campania" a fost declanşată la precedenta ediţie a "Oscarului". Desenul care însoţeşte acest text a fost realizat de către compatriotul nostru EUGEN MIHĂESCU, pentru numărul aniversar al Magazinului "NEW YORK" în al cărui cuprins au fost rememorate cele mai importante momente ale ultimilor 25 de ani. Unul dintre acestea a fost considerat diagnosticarea primului pacient suferind de SIDA - în septembrie 1979, la Mount Sinai Hospital din New York.

Parabola grafică a consilierului nostru artistic este un dublu semnal: al ameninţării majore exercitate de flagel, şi al necesităţii unei reale comprehensiuni umane.

(Octavian Andronic)